AFFAIRE GUILLOURY CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)46 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Guilloury/Franța (Recherche n 62236/00, Hotărârea din 22 iunie 2006, definitivă la 22 septembrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o procedură penală din motive de natură penală pentru persoana care a formulat cererea sau pentru a solicita interogarea martorilor acuzați și cu descărcare de gestiune (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d) (a se vedea detaliile din anexă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE dÂn . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)46 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Guilloury/Franța Rezumat introductiv al cauzei Lac este vorba despre o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în cadrul unei proceduri penale în cadrul căreia a fost condamnat în 2000 pentru agresiune sexuală agravată. Curtea Europeană a remarcat că, pentru a stabili existența constrângerii și a abuzului de autoritate, care aveau un caracter decisiv în calificarea dreptului de proprietate, instanțele din fond au fost susținute în principal de declarațiile victimelor și ale martorilor, fără ca reclamantul să fi avut vreodată posibilitatea de a interoga sau de a pune la îndoială martorii acuzați. În ceea ce privește martorii cu descărcare de gestiune, dintre care unele au fost prezente în timpul procedurii, instanța de apel nu i-a auzit (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și 3d). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale detaliate ale satisfacției echitabile Pagube materiale Proaspătă de judecată Total 982,25 EUR 982,25 EUR Platit la 13/04/2007 b) Măsuri individuale Reclamantul a putut solicita reexaminarea deciziei penale definitive, în temeiul articolelor L 626-1 din Codul de procedură penală, posibilitatea pe care Curtea însăși a constatat-o în hotărârea sa (a se vedea punctul 69). II. Măsuri generale În conformitate cu dreptul în vigoare la data faptelor, judecătorii de apel puteau lua în considerare audierea unor noi martori la acuzare care nu au depus în primă instanță (ca în speță). Cu toate acestea, audierea a rămas opțională, iar judecătorii au putut să o refuze, cu condiția să-și motiveze decizia (în acest sens, a se vedea în special art. 513 din Codul de procedură penală anterior și hotărârea de principiu a Curții de Casație din 12/01/1989, rezumat la § 43-44 din Hotărârea Curții Europene). În ceea ce privește martorii cu descărcare de gestiune, o astfel de limitare nu a fost prevăzută de texte. În cazul de față, Curtea Europeană a remarcat (§61) că Această dispoziție prevede de atunci când martorii menționați de inculpat sunt auziți în normele prevăzute la articolele 435-457. Procurorul public poate să se opună dacă acești martori au fost deja audiați de instanță. Instanța se pronunță înaintea oricărei dezbateri pe fond. La audierea martorilor acuzați de judecătorii din fond este astfel garantată. Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost rezumată în Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2002-2006 - Hotărâri privind Franța și comentariile acestora , publicat de către Observatorul Dreptului European (disponibil pe site-ul internet al Curții de Casație: http://www.courdecassation.fr/IMG/File/pdf_2007/Observator_much_europeen/cedh_2002_2006 Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 cu ocazia celei de-a 1086-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)46

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Guilloury contre France

(Requête n

o

62236/00, arrêt du 22 juin 2006, définitif le 22 septembre 2006)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure pénale en raison de l’impossibilité pour le requérant d’interroger ou de faire interroger les témoins à charge et à décharge (violation de l’article 6, paragraphes 1 et et 3d) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)46

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Guilloury contre France

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une atteinte au droit du requérant à un procès équitable dans le cadre d’une procédure pénale à l’issue de laquelle il a été condamné en 2000 pour agressions sexuelles aggravées.

La Cour européenne a noté que pour établir l’existence de la contrainte et de l’abus d’autorité qui revêtaient un caractère décisif dans la qualification de l’infraction, les juridictions du fond s’étaient appuyées pour l’essentiel sur les déclarations des victimes et des témoins, sans que le requérant n’ait jamais eu la possibilité d’interroger ou de faire interroger les témoins à charge. Quant aux témoins à décharge, dont certains étaient présents lors de l’audience, la cour d’appel ne les a pas entendus (violation de l’article 6§§1 et 3d).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

2

982,25 EUR

2

982,25 EUR

Payé le 13/04/2007

b) Mesures individuelles

Le requérant a pu demander le réexamen de la décision pénale définitive, sur le fondement des articles L

626-1 ss. du code de procédure pénal, possibilité que la Cour elle-même a relevé dans son arrêt (voir §

69).

II.

Mesures générales

En vertu du droit en vigueur à l’époque des faits, les juges d’appel pouvaient ordonner l’audition de nouveaux témoins à charge qui n’avaient pas déposé en première instance (comme en l’espèce). Cette audition demeurait toutefois facultative et les juges pouvaient la refuser, à condition de motiver leur décision (sur ce point, voir en particulier l’ancien article 513 du code de procédure pénale et l’arrêt de principe de la Cour de cassation du 12/01/1989, résumés aux §§ 43-44 de l’arrêt de la Cour européenne). S’agissant des témoins à décharge, une telle limitation n’était pas prévue par les textes. Dans le cas présent, la Cour européenne a noté (§61) que « la cour d’appel ne les a pas entendus alors qu’au moins deux d’entre eux étaient présents à l’audience et qu’elle avait donc la possibilité matérielle de les entendre ».

Postérieurement aux faits, l’ancien article 513 a été modifié par la loi n

o

2000-516 du 15/06/2000 (voir § 45 de l’arrêt). Cette disposition prévoit depuis lors que « les témoins cités par le prévenu sont entendus dans les règles prévues aux articles 435 à 457. Le ministère public peut s’y opposer si ces témoins ont déjà été entendus par le tribunal. La cour tranche avant tout débat au fond ». L’audition des témoins à charge par les juges du fond est ainsi garantie.

L’arrêt de la Cour européenne a été résumé dans

La Cour européenne des droits de l’Homme 2002-2006 - Arrêts concernant la France et leurs commentaires

, publié par l’Observatoire de Droit Européen (disponible sur le site Internet de la Cour de cassation :

http://www.courdecassation.fr/IMG/File/pdf_2007/observatoire_droit_europeen/cedh_2002_2006%20_internet.pdf

III.

Conclusions de l’État défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres