Daoudi și Dubus împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2011)102 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 2 cauze împotriva Franței Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția precum și Curtea [2] Având în vedere hotărârile enumerate mai jos, care au fost transmise de Curte Comitetului odată ce au devenit definitive Numele cauzelor (referitor la cerere) Hotărârea Definitive Le Daoudi (19576/08) 3 decembrie 2009 3 martie 2010 Dubus (5242/04) 11 iunie 2009 11 septembrie 2009 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea fiecăreia dintre hotărârile enumerate în tabelul de mai jos, după examinarea,

pentru fiecare cauză în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, bilanțul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa) observând că Statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cauze și DECIDE de la . Anexă 1 la Rezoluia CM/ResDH(□) 102 Informare cu privire la Hotărârea Daoudi împotriva France Daoudi/Franța (n 19576/08) Hotărârea din 3 decembrie 2009 care a devenit definitivă la 3 martie 2010 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză privește riscul pentru solicitant, resortisant al Algerian, condamnat pentru pregătirea unui act de terorism și pentru utilizarea unor falsuri, de a fi supus unor tratamente în conformitate cu art. 3 din convenție, sil a fost îndepărtat către Algeria.

Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește cheltuielile de judecată (4 500 EUR). Această satisfacție echitabilă a fost plătită reclamantului la 8 noiembrie 2010. 42360/08 din 18 noiembrie 2010), Decizia Curții Naționale a Dreptului de Justiție din Daoudi (CNDA) din 31 iulie 2009 a împiedicat măsura de expulzare a reclamantului (a se vedea Hotărârea din Daoudi) (a se vedea Õ28).

Pe de altă parte, la fel ca în hotărârea Boutagni (§48), în care Curtea a constatat că: Hotărârea guvernului potrivit căreia reclamantul nu va fi redirecționat către Maroc este suficientă pentru a concluziona că acesta din urmă nu mai prezintă riscul de a fi supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție, Guvernul francez s … Aceaceasta este o măsură suficientă pentru a raporta cu privire la executarea integrală a acestei hotărâri din 3 decembrie 2009, în timp ce, așa cum Curtea landă a avut însăși observat în cauza Boutagni menționată anterior, dacă, în orice caz, ar trebui să se intervină în sfârșit în calea unor acțiuni în fața reclamantului în cadrul căreia situația sa ar putea fi examinată din nou (§48) Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzare Decizia Curții a fost adusă la cunoștința cabinetului ministrului de interne, a Direcției Generale a Poliției Naționale, precum și a Serviciului juridic însărcinat cu problemele referitoare la expulzări pe motiv de ordine publică și cu executarea hotărârilor judecătorești de interdicție a teritoriului.

Guvernul consideră că această decizie nu necesită alte măsuri generale, având în vedere caracterul special al faptelor care au condus la constatarea încălcării. Guvernul consideră că hotărârea a fost executată. Anexa 2 la Rezoluția CM/ResDH(2011)102 Information on l'action Dubus S.A. împotriva France DUBUS S.A. împotriva Franței (n 5242/04) Hotărârea din 11 iunie 2009, definitivă la 11 septembrie 2009, Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză se referă la încălcarea dreptului societății reclamante la un proces echitabil pe motiv că procedura disciplinară deschisă împotriva sa de către Comisia bancară a lipsit de independență și de culpă (violarea articolului 6§1). S-a subliniat caracterul imprecis al textelor care reglementează procedura în fața Comisiei bancare și necesitatea de a distinge mai clar funcțiile de urmărire penală, de informare și de sancțiune.

Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Sumele datorate pentru satisfacția echitabilă, 15 La 2 decembrie 2009, recurenta a fost plătită la 2 decembrie 2009, fie în termenul acordat guvernului. Orice alte măsuri individuale ale recurentei nu au prezentat niciun prejudiciu material, iar cererea sa de prejudiciu moral a fost respinsă de Curte, care a considerat că prejudiciul moral este suficient de remediat prin constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, din punctul de vedere al guvernului, nici o altă măsură individuală nu decurge din hotărâre. Măsuri generale Difuzare/publicare Publicarea și difuzarea acestei hotărâri nu prezintă un interes practic în ceea ce privește singura Comisie bancară dezmoștenită în momentul în care celelalte măsuri generale prezentate mai jos atacă în mod radical sursa încălcării constatate.

Cu toate acestea, hotărârea în cauză constituie o ilustrare a jurisprudenței recente a Curții cu privire la imparțialitatea tribunalelor În plus față de comisia bancară, în ceea ce privește separarea funcțiilor de urmărire penală, de informare și de sancționare, a meritat, prin urmare, să fie publicat, ceea ce s-a făcut în scrisoarea Direcției de Afaceri Juridice a Ministerului de Finanțe din data de 25 iunie 2009, accesibilă pe site-ul Ministerului de Externe al Ministerului de Externe de la acea dată. Alte măsuri generale Fuziunea autorităților de autorizare și control ale băncii și al asigurărilor în cadrul aceleiași autorități (l mai multe autorități de supraveghere) rezultă din Ordonanța nr. 2010-76 din 21 ianuarie 2010 care modifică în special Codul Monetar și Financial (COMOFI).

Această fuziune a constituit ocazia de a lua în considerare cerințele care decurg în special din Hotărârea Dubus S.A. (a) Ordinul de ordonanță introduce o comisie pentru sancțiuni, competentă exclusiv pentru pronunțarea sancțiunilor. Curtea se afla sub incidența (§56) Prin urmare, ar trebui să se organizeze o separare între organism, care să constate fapte susceptibile de a constitui neajunsuri și formulări ale obiecțiilor, și cel care constată neajunsurile și sancționarea acestora. Arhitectura autorității de control prudențial se deosebește astfel de Comisia bancară.

Articolele din Codul Monetar și Financial, care provin din ordonanță, dispun că: În cazul în care un membru al comisiei de sancțiuni nu este membru al comitetului de sancțiuni, autoritatea de supraveghere poate solicita ca acesta să fie numit în calitate de membru al comitetului de sancțiuni, în conformitate cu art. 612-9 din COMOFI și cu art. 612-9 din Regulamentul (CE) nr. Comisia de sancțiuni este prezidată de un consilier din statul membru și include un consilier în cadrul Curții de Casație și trei personalități calificate în domeniile de competență ale Autorității. (b) La ordonanță clarifică repartizarea competențelor între diferitele organisme ale autorității de supraveghere în cadrul procedurilor de sancționare.

Curtea se referea la faptul că nu a reieșit din Codul Monetar și Financial, nici dintr-un eventual regulament de procedură, de distincție clară între funcțiile de urmărire penală, de prelucrare și de sancționare în exercitarea puterii judiciare a Comisiei bancare (§57). În acest sens, Comisia a subliniat că rolul secretarului general a accentuat această confuzie (§60). Secretarul general era responsabil de funcția administrativă de control, dar a jucat, de asemenea, un rol activ în inițierea procedurii judiciare de sancționare. : Elementele pe care le-a furnizat au fost utilizate pentru notificarea obiecțiunilor și, în plus, a putut depune un memoriu în replică și a fost însărcinat cu notificarea deciziei de sancționare.

Ordinul de înființare a Autorității de supraveghere a determinat cu precizie repartizarea competențelor în cadrul procedurilor disciplinare pentru a respecta cerințele CEDO în cadrul a trei organisme distincte. - Clarificarea funcțiilor secretarului general. Numit prin decretul ministrului însărcinat cu economia, Secretarul General conduce serviciile. Ca secretarii generali ai celorlalte autorități administrative franceze, acesta nu face parte din colegiul autorității de supraveghere. În conformitate cu articolul L 612-23 din COMOFI, Secretarul General este însărcinat cu organizarea controalelor la fața locului și la fața locului. Secretarul general al autorității de supraveghere poate solicita persoanelor supuse controlului toate informațiile, documentele, indiferent de suport, și poate obține copia acestora, precum și toate clarificările sau justificările necesare exercitării misiunii sale.

În cazul unui control la fața locului, se întocmește un raport. Proiectul de raport este adus la cunoștința liderilor persoanei auditate, care își pot prezenta observațiile, astfel cum se menționează în raportul final. - Colegiul este singurul abilitat să decidă cu privire la inițierea unei proceduri de sancționare în urma unor deficiențe constatate în cadrul controalelor. Colegiul dispune de competențe de poliție administrativă clar definite de COMOFI și distincte de competențele de sancționare, astfel cum sunt definite la articolele L. 612-30 - L. 612-37 din COMOFI (avertizare, punere în întârziere, aprobare a unui program de recuperare, desemnare a unui administrator provizoriu etc.). De asemenea, îi revine sarcina de a decide cu privire la deschiderea unei proceduri de sancțiune, pe baza unui raport de control.

Președintele colegiului este responsabil de notificarea obiecțiilor persoanelor vizate și de transmiterea notificării privind obiecțiile către Comisia pentru sancțiuni (articolul L 612-38 din COMOFI). - Comisia pentru sancțiuni are dreptul exclusiv de a pronunța sancțiuni disciplinare și de a asigura respectarea principiilor contradicției; Comisia pentru sancțiuni asigură respectarea caracterului contradictoriu al procedurii; ea procedează la comunicarea și la convocarea oricărei persoane vizate de notificarea obiecțiilor. Orice persoană convocată are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de un consiliu ales de aceasta. Comisia de sancțiuni dispune de serviciile Autorității (serviciul grefei) pentru desfășurarea procedurii.

Membrul colegiului desemnat prin formarea colegiului care a decis să deschidă procedura de sancțiune este reținut în instanță. El asistă fără vot deliberat. Comisia pentru sancțiuni deliberează în afara prezenței părților, a comisarului pentru guvern, a membrului colegiului și a serviciilor Autorității care îl asistă pe acesta din urmă sau îl reprezintă. Având în vedere aceste elemente, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de-a 1120-a reuniuni a delegaților miniștrilor. [2] a se vedea, de asemenea, recomandările pe care le-a adoptat în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec.

(2004)6 din Comitetul miniștrilor din statele membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne.

Résolution CM/ResDH(2011)102 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme : 2 affaires contre France Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») [2] , Vu les arrêts énumérés ci-dessous, qui ont été transmis par la Cour au Comité une fois qu’ils sont devenus définitifs ; Nom des affaires (réf.

requête) Arrêt du Définitif le 1 Daoudi (19576/08) 3 décembre 2009 3 mars 2010 2 Dubus (5242/04) 11 juin 2009 11 septembre 2009 Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter chacun des arrêts énumérés dans le tableau ci-dessous ; Ayant examiné, pour chaque affaire conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe) ; Ayant noté que l’état défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe 1 à la Résolution CM/ResDH(2011)102 Information sur l’arrêt Daoudi contre France Daoudi contre France (n o 19576/08) Arrêt du 3 décembre 2009 devenu définitif le 3 mars 2010 Bilan d’action du gouvernement français Cette affaire concerne le risque pour le requérant, ressortissant algérien, condamné pour la préparation d’un acte de terrorisme et pour usage de faux, d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention, s’il était éloigné vers l’Algérie. Mesures de caractère individuel Le paiement de la satisfaction équitable La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable au titre des dépens (4 500 €). Cette satisfaction équitable a été versée au requérant le 8 novembre 2010. Des intérêts moratoires ont été payés le même jour.

Les autres mesures éventuelles A l’instar de l’affaire Boutagni contre France (n o 42360/08 du 18 novembre 2010), la décision de la Cour Nationale du Droit d’Asile (CNDA) du 31 juillet 2009 a fait obstacle à la mesure d’expulsion du requérant (cf. §28 de l’arrêt Daoudi). Par ailleurs, de même encore que dans l’arrêt Boutagni (§48), où la Cour avait constaté que « l’affirmation du Gouvernement selon laquelle le requérant ne sera pas reconduit vers le Maroc suffit à la Cour pour conclure que ce dernier n’encourt plus de risque de subir des traitements contraires à l’article 3 de la Convention », le Gouvernement français s’engage à ne pas renvoyer l’intéressé vers l’Algérie tant que les circonstances l’exigent.

Ceci est une mesure suffisante pour rendre compte de l’exécution complète de cet arrêt du 3 décembre 2009, alors que, comme la Cour l’avait elle-même observé dans l’affaire Boutagni précitée, si, en tout état de cause, l’éloignement vers ce pays devait finalement intervenir « des recours demeurent ouverts au requérant dans le cadre desquels sa situation pourrait être à nouveau examinée (§48) ». Mesures de caractère général Sur la diffusion La décision de la Cour a été portée à la connaissance du cabinet du Ministre de l’intérieur, de la direction générale de la police nationale ainsi que, du service juridique chargé des questions relatives aux expulsions pour motif d’ordre public et de l’exécution des décisions judiciaires d’interdiction du territoire.

Sur les autres mesures générales Le Gouvernement estime que cette décision ne nécessite pas d’autres mesures générales, compte ‑ tenu du caractère particulier des faits ayant conduit au constat de la violation. Le Gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté. Annexe 2 à la Résolution CM/ResDH(2011)102 Information sur l’arrêt Dubus S.A. contre France DUBUS S.A. contre France (n o 5242/04) Arrêt du 11 juin 2009, définitif le 11 septembre 2009 Bilan d’action du gouvernement français Cette affaire concerne la violation du droit de la société requérante à un procès équitable au motif que la procédure disciplinaire ouverte à son encontre par la Commission bancaire a manqué d’indépendance et d’impartialité (violation de l’article 6§1).

Etait souligné le caractère imprécis des textes régissant la procédure devant la Commission bancaire et la nécessité de distinguer plus clairement les fonctions de poursuite, d’instruction et de sanction. Mesures de caractère individuel 1. Le paiement de la satisfaction équitable Les sommes dues au titre de la satisfaction équitable, 15 000€, ont été versées à la requérante le 2 décembre 2009, soit dans le délai imparti au gouvernement. 2. Les autres mesures individuelles éventuelles La requérante n’a fait valoir aucun dommage matériel et sa demande au titre du préjudice moral a été écartée par la Cour qui a considéré que le dommage moral était suffisamment réparé par le constat de violation de l’article 6§1 de la Convention.

Par conséquent, du point de vue du Gouvernement, aucune autre mesure individuelle ne découle de l’arrêt. Mesures de caractère général 1. Diffusion/publication La publication et la diffusion de cet arrêt ne présentent pas d’intérêt pratique en ce qui concerne la seule Commission bancaire dés lors que les autres mesures générales, présentées ci-dessous, s’attaquent radicalement à la source de la violation constatée. Toutefois, l’arrêt en cause constitue une illustration de la jurisprudence récente de la Cour au sujet de l’impartialité des « tribunaux » - au delà de la commission bancaire – au regard de la séparation des fonctions de poursuite, d’instruction et de sanction. Il méritait donc d’être publié, ce qui a été fait dans la lettre de la direction des affaires juridiques du ministère des finances en date du 25 juin 2009, accessible sur l’Intranet du ministère depuis cette date.

2. Autres mesures générales La fusion des autorités d’agrément et de contrôle de la banque et des assurances au sein d’une même autorité (l’Autorité de contrôle prudentiel) résulte de l’ordonnance n o 2010-76 du 21 janvier 2010 qui modifie notamment le Code Monétaire et Financier (COMOFI). Cette fusion a constitué l’occasion de prendre en compte les exigences issues notamment de l’arrêt Dubus S.A. a) L’ordonnance instaure une commission des sanctions, exclusivement compétente pour le prononcé des sanctions. La Cour relevait (§56) « l’imprécision des textes qui régissent la procédure devant la Commission bancaire quant à la composition et aux prérogatives des organes appelés à exercer les différentes fonctions qui lui sont dévolues ». Il convenait donc d’organiser une séparation entre l’organe qui constate des faits susceptibles de constituer des manquements et formule des griefs, et celui qui constate les manquements et les sanctionne.

L’architecture de l’Autorité de contrôle prudentiel se démarque ainsi de la Commission bancaire. Les articles du Code Monétaire et Financier, issus de l’ordonnance disposent que « l’Autorité de contrôle prudentiel comprend un collège [de 16 membres] et une commission des sanctions [de 5 membres] » (article L 612-4 du COMOFI). « Les fonctions de membres de la commission des sanctions sont incompatibles avec celles de membre du collège » (article L 612-9 du COMOFI). La Commission des sanctions est présidée par un conseiller d’Etat et comprend un conseiller à la Cour de cassation et trois personnalités qualifiées dans les domaines de compétence de l’Autorité. b) L’ordonnance clarifie la répartition des pouvoirs entre les différents organes de l’Autorité de contrôle prudentiel dans les procédures de sanction.

La Cour relevait qu’il ne ressortait pas du Code monétaire et Financier, ni d’un éventuel règlement intérieur, de distinction claire entre les fonctions de poursuite, d’instruction et de sanction dans l’exercice du pouvoir juridictionnel de la Commission bancaire (§57). Elle faisait remarquer à ce propos que le rôle du Secrétaire Général, accentuait cette confusion (§60). Le Secrétaire Général était en effet en charge de la fonction administrative de contrôle mais jouait également un rôle actif dans l’ouverture de la procédure juridictionnelle de sanction : les éléments qu’il fournissait étaient utilisés pour la notification des griefs et il pouvait en outre déposer un mémoire en réplique et était chargé de notifier la décision de sanction.

L’ordonnance portant création de l’Autorité de contrôle prudentiel a déterminé avec précision la répartition des pouvoirs lors des procédures disciplinaires afin de respecter les exigences posées par la CEDH au sein de trois organes distincts. - La clarification des fonctions du Secrétaire Général. Nommé par arrêté du Ministre chargé de l’économie, le Secrétaire Général dirige les services. Comme les secrétaires généraux des autres autorités administratives françaises, il ne fait pas partie du collège de l’Autorité de contrôle prudentiel. Aux termes de l’article L 612-23 du COMOFI, le Secrétaire Général est chargé de l’organisation des contrôles sur pièces et sur place. Le Secrétaire Général de l’Autorité de contrôle prudentiel peut demander aux personnes soumises à son contrôle tous renseignements, documents, quel qu’en soit le support, et en obtenir la copie, ainsi que tous éclaircissements ou justifications nécessaires à l’exercice de sa mission.

En cas de contrôle sur place, un rapport est établi. Le projet de rapport est porté à la connaissance des dirigeants de la personne contrôlée, qui peuvent faire part de leurs observations, dont il est fait état dans le rapport définitif. - Le collège est seul habilité à décider de l’ouverture d’une procédure de sanction à la suite de manquements constatés dans des contrôles. Le collège dispose de pouvoirs de police administrative clairement définis par le COMOFI, et distincts des pouvoirs de sanction, qui sont définis aux articles L. 612-30 à la L. 612-37 du COMOFI (mise en garde, mise en demeure, approbation d’un programme de rétablissement, désignation d’un administrateur provisoire, etc.).

Il lui appartient également de décider de l’ouverture d’une procédure de sanction, sur la base d’un rapport de contrôle. Le président du collège est chargé de notifier les griefs aux personnes concernées et de transmettre la notification des griefs à la commission des sanctions (article L 612-38 du COMOFI). - La commission des sanctions est seule habilitée à prononcer des sanctions disciplinaires et veille au respect des principes du contradictoire. La commission des sanctions veille au respect du caractère contradictoire de la procédure. Elle procède aux communications et convocations à l’égard de toute personne visée par la notification de griefs. Toute personne convoquée a le droit de se faire assister ou représenter par un conseil de son choix.

La commission des sanctions dispose des services de l’Autorité (service du greffe) pour la conduite de la procédure. Le membre du collège désigné par la formation du collège qui a décidé de l’ouverture de la procédure de sanction est convoqué à l’audience. Il y assiste sans voix délibérative. La commission des sanctions délibère hors la présence des parties, du commissaire du Gouvernement, du membre du collège et des services de l’Autorité chargés d’assister ce dernier ou de le représenter. * * * Au vu de ces éléments, le gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres. [2] voir aussi les recommandations qu’il a adoptées dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation Rec (2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.