AFFAIRE BOUSARRA CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2011)208 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bousarra împotriva Franței Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția mai jos [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, transmisă de Curte Comitetului odată definitivă Numele cauzelor (referitor la cerere) Hotărârea Determinative Le Bousarra (25672/07) 23 septembrie 2010 23 decembrie 2010 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul membru pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa) care a luat notă de faptul că Tribunalul a acordat reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea pronunțată; DECURSĂ că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cauze și DECIDE de la: în cazul de față. Anexă la Rezoluia CM/ResDH(□) 208 Informaii privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Bousarra împotriva Franei Bousarra împotriva Franței (n 25672/07) Hotărârea din 23 septembrie 2010 devenită definitivă la 23 decembrie 2010 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză se referă la distanța către Maroc a dlui Bousarra, resortisant marocan, a cărui menținere pe teritoriul francez a fost considerată contrară unei imperative necesități a securității publice de către autoritățile naționale. Această măsură a fost considerată contrară articolului 8 din Convenție. Măsuri individuale 1. Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 11 000 EUR. Suma principală a fost plătită reclamantului la 20 aprilie 2011, iar dobânda moratorială a fost plătită la 6 iunie 2011. Consulatul general al Franței competent din punct de vedere teritorial din Maroc a adresat o convocare reclamantului la 9 iunie 2011 pentru a-i notifica acest decret de abrogare. Măsuri cu caracter general 1. Cu privire la difuzare Decizia Curții a fost adusă la cunoștința biroului însărcinat cu procedurile de expulzare a Ministerului de Interne. 2. Cu privire la celelalte măsuri generale Guvernul consideră că această decizie nu necesită alte măsuri generale, ținând cont de o parte foarte specială a faptelor care au condus la constatarea încălcării și, pe de altă parte, de evoluția legislației naționale de la faptele inițiale ale încălcării. Legea nr. 2003-1119 din 26 În noiembrie 2003, precum și Curtea lacună, de altfel, ea însăși (§52), interzice pronunțarea unei măsuri de expulzare împotriva unui străin care își are reședința în Franța de mai mult de douăzeci de ani. Guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 cu ocazia celei de a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor. [2] a se vedea, de asemenea, recomandările pe care le-a adoptat în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec (2004)6 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind îmbunătățirea căilor de atac interne.

Résolution CM/ResDH(2011)208

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Bousarra contre France

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

[2]

,

Vu l’arrêt ci-dessous, transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Nom des affaires (réf. requête)

Arrêt du

Définitif le

Bousarra (25672/07)

23 septembre 2010

23 décembre 2010

Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt ;

Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe

2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe)

;

Ayant noté que

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)208

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Bousarra contre France

Bousarra contre France (n

o

25672/07)

Arrêt du 23 septembre 2010 devenu définitif le 23 décembre 2010

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne l’éloignement vers le Maroc de M. Bousarra, ressortissant marocain, et dont le maintien sur le territoire français avait été estimé contraire à une nécessité impérieuse pour la sécurité publique par les autorités nationales. Cette mesure a été jugée contraire à l’article 8 de la Convention.

I.

Mesures de caractère individuel

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 11

000 €. La somme principale a été versée au requérant le 20 avril 2011 et les intérêts moratoires ont été versés le 6 juin 2011.

L’arrêté du 27 août 2002 par lequel le ministre de l’intérieur avait prononcé l’expulsion de M.

Bousarra a été abrogé par un arrêté du 9 mai 2011.

Le consulat général de France territorialement compétent au Maroc a adressé une convocation au requérant le 9 juin 2011 afin de lui notifier cet arrêté d’abrogation. L’avocat du requérant s’est manifesté le 24 juin par courrier pour indiquer aux autorités consulaires que son client avait changé d’adresse. Une nouvelle convocation a depuis lors été adressée à la nouvelle adresse du requérant.

II

Mesures de caractère général

La décision de la Cour a été portée à la connaissance du bureau en charge des procédures d’expulsion du ministère de l’intérieur.

Le gouvernement estime que cette décision ne nécessite pas d’autres mesures générales, compte-tenu d’une part caractère très particulier des faits ayant conduit au constat de la violation et d’autre part de l’évolution de la législation nationale depuis les faits à l’origine de la violation. La loi n

o

2003-1119 du 26

novembre 2003, ainsi que la Cour l’a d’ailleurs elle-même relevé (§52), interdit en effet de prononcer une mesure d’expulsion à l’encontre d’un étranger qui réside régulièrement en France depuis plus de vingt-ans.

Le gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.

[2]

voir aussi les recommandations qu’il a adoptées dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation

Rec

(2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.