Rezoluția CM/ResDH(2010)5 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Vetter împotriva Franței (Recherche n 59842/00, Hotărârea din 31 mai 2005, definitivă la 31 august 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la dreptul la respectarea vieții private ( (a se vedea mai multe detalii în acest sens) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'acument. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)5 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Vetter/Franța Sinteza recapitulării cauzei În cazul în care reclamantul a comis o crimă voluntară, poliția judiciară, la cererea unui magistrat instructor, a efectuat în 1997 interceptări cu microfoane în apartamentul unei terțe părți în care reclamantul se deplasa în mod regulat. La încheierea procedurii, reclamantul a fost condamnat în 2002 la 20 de ani de condamnare penală printr-o hotărâre definitivă. Curtea Europeană a considerat, în special, că, în domeniul montării microfoanelor, dreptul francez nu era suficient de clar la întindere și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților și că, prin urmare, sonorizarea nu era un proces În cazul de față se referă, de asemenea, la caracterul inechitabil al procedurii penale în fața camerei penale a Curții de Casație, din cauza lipsei de comunicare a reclamantului sau a avocatului său din raportul consilierului raportor, chiar dacă acest raport fusese furnizat avocatului general (violarea articolului 6§1). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 500 EUR 500 EUR Plătit la 18/01/2006, inclusiv dobânzi de întârziere. b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. În ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (1), reclamantul a avut posibilitatea de a solicita reexaminarea recursului său la Casație în temeiul articolelor L 626-1 din Codul de procedură penală. În ceea ce privește art. 8, autoritățile au indicat că, la solicitarea Ministerului Public, probele (inclusiv înregistrările) au fost distruse la 09/12/2004. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 8 : Curtea Europeană a considerat că interceptările de conversații prin intermediul montării microfoanelor trebuie să se bazeze pe o anume precizie (a se vedea § 26 din hotărârea Curții Europene). 1) Legea nr. 2004-204 din 09/03/2004 la 01/10/2004, după faptele cauzei, o nouă lege a intrat în vigoare la 01/10/2004, de adaptare a justiției la evoluțiile criminalității. Această lege conține dispoziții privind sonorizarea în cadrul procedurilor privind faptele legate de criminalitatea organizată (art. 706-96 din CPP) În ceea ce privește categoriile de persoane susceptibile de a face obiectul unei astfel de măsuri și natura infracțiunilor care pot apărea, art. 706-96 din CPP face trimitere la art. 706-73 din același cod pentru definirea infracțiunilor și a infracțiunilor care permit punerea în aplicare a dispozitivelor tehnice de sonorizare și de fixare a imaginii. Acest articol definește, de asemenea, domeniul său de aplicare în ceea ce privește persoanele susceptibile de a fi vizate. Acesta precizează, pe de o parte, că dispozitivul tehnic pus în aplicare are ca obiect captarea, fixarea, transmiterea și înregistrarea cuvintelor pronunțate cu titlu privat sau confidențial, în locuri sau vehicule private sau publice, sau la adresa uneia sau mai multor persoane care se află într-un loc privat și, pe de altă parte, că acest dispozitiv poate fi autorizat într-un vehicul sau într-un loc privat, fără consimțământul proprietarului sau al proprietarului vehiculului sau al persoanei care deține un drept asupra acestora. În plus, art. 706-96 precizează că dispozitivele de sonorizare sau de fixare a petelor nu pot să se refere la locurile menționate la articolele 56-1, 56-2 și 56-3 (cabinet d.v.a., întreprindere de presă sau de comunicare audiovizuală, firmă de doctori, notari, avocați sau aprozi) și nici să fie puse în aplicare în vehicul, birou sau domiciliul persoanelor menționate la art. 100-7, care, în anumite circumstanțe, privește categorii de persoane clar definite (cabinet de avocați, deputați, senatori, magistrați). Prin urmare, se pare că această lege se aplică în discuțiile cu centrele de detenție (locuri publice) în cadrul procedurilor de crimă organizată. În cele din urmă, legea prevede o limită a duratei de aplicare a acestor operațiuni, condițiile de stabilire a proceselor-verbale de sinteză consemnează convorbirile (2) Jurisprudența Curții de Casație Autoritățile au prezentat două hotărâri ale Curții de Casație la 09/03/2004 și 01/10/2004, care demonstrează controlul atent pe care această instanță îl exercită asupra aplicării acestui nou cadru legislativ, cu referire la art. 8 din convenție, precum și la jurisprudența Curții Europene. 3) Decizia Consiliului Constituțional (Decizia nr. 2004-492 DC din 02/03/2004) Potrivit Legii de adaptare a justiției la evoluțiile criminalității, Consiliul Constituțional a considerat că diferitele infracțiuni legate de criminalitate și criminalitate organizată enumerate la noul articol 706-73 din CPP au fost definite suficient de precis și au fost suficient de grave și de complexe pentru a justifica, în principiu, proceduri excepționale în cadrul anchetei, urmăririi penale și al urmăririi penale. Consiliul Constituțional a verificat dacă fiecare dintre procedurile contestate (inclusiv captarea de imagini și a sunetelor în spații private și publice) ar face obiectul unei decizii a judecătorului libertăților și a deținerii sau a instanței judecătorești. 4) Publicație și difuzare La Hotărârea Curții Europene a fost publicată pe site-ul Legifrance și difuzat tuturor instanțelor naționale prin intermediul site-ului Serviciului pentru afaceri europene și internaționale. 2) Încălcarea articolului 6 alineatul (1): Acest aspect al cauzei trebuie să se apropie în special de cauza Reinhardt și Slimane Kaid (22921/93, Rezoluția DH(98) 306) și de cauza Slimane- Kaid n 2 (n 48943/99) (Rezoluția CM/ResDH(2008)13). Curtea de Casație a modificat modalitățile de judecare a cauzelor care îi sunt prezentate. Raportul elaborat de consilierul raportor, care stabilește problematica juridică a cauzei, este comunicat atât procurorului public, cât și părților. III. Concluziile instanței pârâte. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 4 martie 2010, cu ocazia celei de-a 1078-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)5
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Vetter contre France
(Requête n
o
59842/00, arrêt du 31 mai 2005, définitif le 31 août 2005)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’atteinte au droit au respect de la vie privée («
sonorisation
» non «
prévue par la loi
» d’un appartement par la police judiciaire en 1997) (violation de l’article 8) et l’iniquité de la procédure pénale devant la chambre criminelle de la Cour de cassation (non-communication au requérant ou à son avocat du rapport du conseiller rapporteur, qui avait été fourni à l’avocat général) (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe)
;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)5
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Vetter contre France
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne l’ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée. Le requérant étant soupçonné d’avoir commis un homicide volontaire, la police judiciaire, sur demande d’un magistrat instructeur, a procédé en 1997 à des écoutes à l’aide de micros dans l’appartement d’un tiers dans lequel le requérant se rendait régulièrement. Au terme de la procédure, le requérant a été condamné en 2002 à 20
ans de réclusion criminelle par un arrêt définitif.
La Cour européenne a estimé en particulier que, dans le domaine de la pose de micros, le droit français n’indiquait pas avec assez de clarté l’étendue et les modalités d’exercice du pouvoir d’appréciation des autorités et que la sonorisation n’était donc pas un procédé « prévu par la loi » (violation de l’article 8).
L’affaire concerne également le caractère inéquitable de la procédure pénale devant la chambre criminelle de la Cour de cassation, en raison de l’absence de communication au requérant ou à son avocat du rapport du conseiller rapporteur, alors même que ce rapport avait été fourni à l’avocat général (violation de l’article 6§1).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
1
500 euros
-
1
500 euros
Payé le 18/01/2006,
y compris les intérêts de retard.
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a accordé au requérant une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi.
Concernant la violation de l’article 6§1, le requérant avait la possibilité de demander le réexamen de son pourvoi en cassation sur le fondement des articles L 626-1 ss. du code de procédure pénale.
Concernant l’article 8, les autorités ont indiqué que, sur réquisition du Ministère public, les pièces à conviction (dont les enregistrements) avaient été détruites le 09/12/2004.
II.
Mesures générales
1) Violation de l’article 8
: La Cour européenne a estimé que les écoutes de conversations par le biais de la pose de micros doivent se fonder sur une «
loi
» d’une précision particulière (voir § 26 de l’arrêt de la Cour européenne).
1) Loi n
o
2004-204 du 09/03/2004
:
le 01/10/2004, postérieurement aux faits de l’affaire, une nouvelle loi est entrée en vigueur le 01/10/2004, portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité. Cette loi contient des dispositions relatives aux sonorisations dans le cadre de procédures portant sur des faits relevant de la criminalité organisée (article 706-96 du CPP)
:
Concernant les catégories de personnes susceptibles de faire l’objet d’une telle mesure et la nature des infractions pouvant y donner lieu
, l’article 706-96 du CPP renvoie à l’article 706-73 du même code pour la définition des crimes et délits permettant la mise en œuvre des dispositifs techniques de sonorisation et de fixation d’image. Cet article définit également son champ d’application pour ce qui concerne les personnes susceptibles d’être visées. Il précise d’une part, que le dispositif technique mis en place a pour objet la captation, la fixation, la transmission, et l’enregistrement de paroles prononcées à titre privé ou confidentiel, dans des lieux ou véhicules privés ou publics, ou de l’image d’une ou plusieurs personnes se trouvant dans un lieu privé et, d’autre part, que ce dispositif peut être autorisé dans un véhicule ou un lieu privé à l’insu ou sans le consentement du propriétaire ou du possesseur du véhicule ou de l’occupant des lieux ou de toute autre personne titulaire d’un droit sur ceux-ci. En outre, l’article 706-96 précise que les dispositifs de sonorisation ou de fixation d’images ne peuvent concerner les lieux visés aux articles 56-1, 56-2 et 56-3 (cabinet d’avocat, entreprise de presse ou de communication audiovisuelle, cabinet d’un médecin, d’un notaire, d’un avoué ou d’un huissier) ni être mis en œuvre dans le véhicule, le bureau ou le domicile des personnes visées à l’article 100-7, qui concerne, dans des circonstances déterminées, des catégories de personnes clairement définies (cabinet d’avocats, députés, sénateurs, magistrats). Il semble donc que cette loi trouve application dans les parloirs des centres de détention (lieux publics) dans les procédures relevant de la criminalité organisée. Enfin, la loi prévoit une limite à la durée de l’application de ces opérations, les conditions d’établissement des procès-verbaux de synthèse consignant les conversations «
écoutées
», ainsi que les circonstances dans lesquelles peut ou doit s’opérer l’effacement ou la destruction desdites bandes.
2) Jurisprudence de la Cour de Cassation
:
Les autorités ont soumis deux arrêts rendus par la Cour de cassation les 09/03/2004 et 01/10/2004, qui témoignent du contrôle attentif que cette cour exerce sur l’application de ce nouveau cadre législatif, en se référant à l’article 8 de la Convention ainsi qu’à la jurisprudence de la Cour européenne.
3) Décision du Conseil Constitutionnel (Décision n
o
2004-492 DC du 02/03/2004)
:
Saisi de la loi portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, le Conseil constitutionnel a estimé que les différentes infractions relatives à la criminalité et à la délinquance organisées énumérées au nouvel article 706-73 du CPP étaient définies assez précisément et présentaient un caractère suffisamment grave et complexe pour justifier, dans leur principe, des procédures exceptionnelles dans le cadre de l’enquête, de la poursuite et de l’instruction. Le Conseil constitutionnel a vérifié que chacune des procédures contestées (dont la captation d’images et de sons dans des lieux privés et publiques) relèverait d’une décision du juge des libertés et de la détention ou du juge d’instruction.
4) Publication et diffusion
:
L’arrêt de la Cour européenne a été publié sur le site
Legifrance
et diffusé à l’ensemble des juridictions nationales via le site du Service des affaires européennes et internationales.
2) Violation de l’article 6§1
: Cet aspect de l’affaire est à rapprocher notamment de l’affaire Reinhardt et Slimane
‑
Kaïd (22921/93, Résolution DH(98)306) et de l’affaire Slimane-Kaïd n
o
2 (n
o
48943/99) (Résolution CM/ResDH(2008)13). La Cour de cassation a modifié les modalités d’instruction et de jugement des affaires qui lui sont soumises. Le rapport établi par le conseiller rapporteur, qui fixe la problématique juridique de l’affaire, est communiqué avec le dossier au ministère public comme aux parties.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir d’autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres.