AFFAIRE LILLY FRANCE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)125 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lilly France/Franța (Recherche n 53892/00, Hotărârea din 14 octombrie 2003, definitivă la 14 ianuarie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil în cadrul unei proceduri în fața camerei comerciale a Curții de Casație, din cauza absenței transmiterii către societatea reclamantă a primei părți a notei consilierului raportor conținând faptele, procedura și mijloacele de casare [Încalcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în lai) ; Invitat de guvernul de la .. .. . . . . . . . . . . . A invitat guvernul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 1065-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor (15 septembrie 2009) pentru cauza Lilly Franța, pe care a îndeplinit-o în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție și DECIDE de la data examinării. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)125 Informații cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Lilly France împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în cadrul unei proceduri privind o acuzație penală îndreptată împotriva societății farmaceutice solicitante în fața camerei comerciale a Curții de Casație. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, din cauza lipsei transmiterii către societatea reclamantă a primei părți a notei consilierului raportor conținând faptele, procedura și mijloacele de casare (a doua parte, conținând analiza sa juridică a cauzei și avizul său privind fondul recursului, ar putea rămâne confidențială). La încheierea acestei proceduri, societatea reclamantă a fost condamnată la o sancțiune pecuniară pentru practici anticoncurențiale. Recursul său în casare a fost respins la 15/06/99. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 434,87 EUR Platit la 22/12/2005 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a respins cererile societății de a obține rambursarea sancțiunii pecuniare pronunțate împotriva sa și a cheltuielilor de publicare a hotărârii de condamnare, mai exact că nu s-a stabilit nicio legătură cauzală între încălcarea și prejudiciile pretinse de societatea reclamantă. În plus, din fapte nu reiese că lipsa comunicării faptelor, a procedurii și a mijloacelor de casare elaborate de consilierul raportor ar fi putut avea vreo influență asupra rezultatului procedurii. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Această cauză trebuie să fie apropiată de cauza Slimane Kaid nr 2 (hotărârea din 27/11/2003, Rezoluția CM/ResDH(2008)13, adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 în cadrul celei de-a 1020-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor), precum și de cauza Fontaine și Bertin (n 38410/97). În acest context, guvernul a indicat că raportul consilierului-raportor (document care stabilește problematica juridică a cauzei) este comunicat atât procurorului public, cât și părților; în schimb, avizul său privind decizia care trebuie adoptată și proiectele de pronunțare pe care le propune Curții de Casație nu sunt comunicate nici avocaților generali, nici părților. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)125

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Lilly France contre France

(Requête n

o

53892/00, arrêt du 14 octobre 2003, définitif le 14 janvier 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit à un procès équitable dans le cadre d’une procédure devant la chambre commerciale de la Cour de cassation, en raison de l’absence de transmission à la société requérante du premier volet de la note du conseiller rapporteur contenant l’exposé des faits, de la procédure et des moyens de cassation

(violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu sa décision prise lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres (15 septembre 2009) pour l’affaire Lilly France, qu’il a rempli ses fonctions conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)125

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Lilly France contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne une atteinte au droit à un procès équitable, dans le cadre d’une procédure portant sur une accusation pénale dirigée contre la société pharmaceutique requérante devant la chambre commerciale de la Cour de cassation. La Cour européenne des droits de l’homme a constaté une violation de l’article 6§1 de la Convention, en raison de l’absence de transmission à la société requérante du premier volet de la note du conseiller rapporteur contenant l’exposé des faits, de la procédure et des moyens de cassation (le second volet, contenant son analyse juridique de l’affaire et son avis sur le fond du pourvoi, pouvait rester confidentiel).

A l’issue de cette procédure, la société requérante a été condamnée à une sanction pécuniaire pour pratique anticoncurrentielle. Son pourvoi en cassation a été rejeté le 15/06/1999.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

6

434,87 EUR

6

434,87 EUR

Payé le 22/12/2005

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a rejeté les demandes de la société visant à obtenir le remboursement de la sanction pécuniaire prononcée à son encontre et des frais de publication de la décision de condamnation, estimant qu’aucun lien de causalité ne se trouvait établi entre la violation et les préjudices allégués par la société requérante. En outre, il ne ressort pas des faits que l’absence de communication de l’exposé des faits, de la procédure et des moyens de cassation rédigé par le conseiller rapporteur ait pu avoir une quelconque influence sur l’issue de la procédure. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Cette affaire est à rapprocher de l’affaire Slimane Kaïd n

o

2 (arrêt du 27/11/2003, Résolution CM/ResDH(2008)13, adoptée par le Comité des Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres), ainsi que de l’affaire Fontaine et Bertin (n

o

38410/97). Dans ce contexte, le gouvernement a indiqué que le rapport du conseiller-rapporteur (document qui fixe la problématique juridique de l’affaire) est maintenant communiqué avec le dossier au ministère public comme aux parties ; en revanche, son avis sur la décision à adopter et les projets d’arrêts qu’il propose au délibéré de la Cour de cassation ne sont communiqués ni aux avocats généraux, ni aux parties.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cet affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1 de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.