AFFAIRE LILLY FRANCE CONTRE LA FRANCE (N° 2)

Rezoluția CM/ResDH(2013)15 [1] Lilly France (n 2) împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 20429/07, Hotărârea din 25 noiembrie 2010, definitivă la 25 februarie 2011) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 955F care reamintește obligaia de a se adresa statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)955F S DECLAMENTUL CHILLY FRANȚA/Franța (n 20429/07) Hotărârea din 25 noiembrie 2010 devenită definitivă la 25 februarie 2011 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză se referă la aplicarea retroactivă a dispozițiilor legislative procedurale unor instanțe aflate în desfășurare (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Recurenta, societatea prin acțiuni simplificate unipersonale Lilly Franța, este un laborator farmaceutic cu sediul în Suresnes (Franța). În 2001, aceaceasta a fost supusă unui proces de recuperare a contribuțiilor la asigurările sociale și la alocațiile familiale, în valoare totală de peste 4,9 milioane de euro și a fost contestată în justiție, în special din cauza proceselor-verbale desfășurate în cadrul procedurii de control din partea agenților de control. Invocând art. 6 alineatul (1) (dreptul la un proces echitabil), aceasta se plângea de aplicarea imediată a articolului 73 din Legea din 18 decembrie 2003 în fața instanței sale (și a altor instanțe în curs) având ca efect validarea retroactivă a acestor procese-verbale ilegale. Curtea Europeană a considerat că aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii din 18 decembrie 2003 nu se bazează pe motive de interes general și, prin urmare, a ajuns la concluzia că art. 6§1 din Convenție a fost încălcat. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat recurentei o sumă de 10 Această sumă a fost plătită la 20 mai 2011. Alte măsuri posibile în această cauză, Curtea a statuat că "nu poate specula cu privire la ceea ce a fost rezultatul procedurii" în lipsa unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Comisia a constatat, de asemenea, că "sumele solicitate recurentei erau datorate și că au fost contestate numai pe baza unui viciu de formă" și, prin urmare, Curtea a respins cererea de despăgubire pentru prejudiciul material. În plus, aceasta a considerat că prejudiciul moral al recurentei a fost suficient remediat prin constatarea încălcării. Guvernul francez consideră că, în conformitate cu Convenția, în special art. 6, redeschiderea procedurii de recurs în materie civilă nu este posibilă în acest caz, ținând cont de efectele juridice produse de deciziile jurisdicționale naționale și de necesitatea respectării principiului securității juridice a celorlalte părți la proces. În ceea ce privește problema unei eventuale pierderi de noroc pentru solicitant, trebuie remarcat faptul că societatea LILLY Franța a luat măsuri în fața instanței administrative pentru a remedia prejudiciul pe care l-ar fi suferit ca urmare a aplicării retroactive a legii în litigiu. Această acțiune se află în prezent în curs de desfășurare în fața Curții Administrative de la Versailles. Având în vedere această motivare și având în vedere acțiunea judiciară în desfășurare în fața instanțelor naționale, guvernul este de acord cu faptul că: că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea Această hotărâre a fost difuzată pe site-ul web al legislației naționale, precum și în cadrul Observatorului dreptului european al Curții de Casație. În plus, a fost publicată pe multe alte site-uri (lamilina, daloz student, lexisnexis) și comentat în special în actuala legislație juridică a dreptului administrativ din 6 decembrie 2010. De asemenea, a fost difuzată o notă din partea Directoarei de Afaceri Judiciare a Ministerului Afacerilor Externe și Europene (a se vedea Rezoluția CM/ResDH(2011) 62 privind cauzele Zielinski și altele). Cu privire la alte măsuri generale Nu este necesară nicio altă măsură generală în prezenta hotărâre. Întradevăr, astfel cum a arătat Curtea, având în vedere modificarea procedurii de autorizare a agenților de control în cauză prin legea din 18 decembrie 2003, numai redresările notificate laboratoarelor farmaceutice înainte de 2004 ar putea fi vizate. În aceste condiții, guvernul consideră că prezenta hotărâre a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 cu ocazia celei de a 1164-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)15

[1]

Lilly France (n

o

2) contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

20429/07, arrêt du 25 novembre 2010, définitif le 25 février 2011)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)955F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)955F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

LILLY FRANCE contre France (n

o

20429/07)

Arrêt du 25 novembre 2010 devenu définitif le 25 février 2011

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne l’application rétroactive de dispositions législatives procédurales à des instances en cours (violation de l’article 6§1).

La requérante, la société par actions simplifiée unipersonnelle Lilly France, est un laboratoire pharmaceutique domicilié à Suresnes (France). En 2001, elle fit l’objet d’un redressement par l’URSSAF (Union de recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales) de plus de 4,9 millions d’euros au total. Elle le contesta en justice, arguant en particulier de l’irrégularité des procès-verbaux dressés dans le cadre de la procédure de contrôle due à l’incompétence des agents de contrôle. Invoquant l’article 6 § 1 (droit à un procès équitable), elle se plaignait de l’application immédiate à son instance (et aux autres instances en cours) de l’article 73 de la loi du 18 décembre 2003 ayant pour effet de valider rétroactivement ces procès-verbaux irréguliers.

La Cour européenne a estimé que l’application rétroactive des dispositions de la loi du 18 décembre 2003 ne reposait pas sur d’impérieux motifs d’intérêt général et a par conséquent conclut que l’article 6§1 de la Convention avait été violé.

I.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué à la requérante une somme de 10

000 euros au titre des dépens. Cette somme a été versée le 20 mai 2011.

2.

Les autres mesures éventuelles

Dans cette affaire, la Cour a jugé qu’elle "

ne saurait spéculer sur ce qu’eut été l’issue de la procédure

" en l’absence de violation de l’article 6§1 de la convention. Elle a également constaté que "les sommes réclamées à la requérante étaient dues et qu’elles n’ont été contestées que sur la base d’un vice de forme". Par conséquent, la Cour a rejeté la demande d’indemnisation au titre du préjudice matériel. Elle a par ailleurs considéré que le préjudice moral de la requérante était suffisamment réparé par le constat de la violation. Le gouvernement français estime que, conformément à la Convention et notamment son article 6, la réouverture de la procédure « civile » n’est pas envisageable dans cette affaire compte tenu des effets juridiques produits par les décisions juridictionnelles nationales et du nécessaire respect du principe de la sécurité juridique des autres parties au procès.

Concernant la question d’une éventuelle perte de chance pour le requérant,, il convient de noter que la société LILLY France a diligenté, devant la juridiction administrative, une action réparation du préjudice qu’elle aurait subi du fait de l’application rétroactive de la loi en litige. Cette action est actuellement pendante devant la Cour administrative d’appel de Versailles.

Compte tenu de cette motivation et au vu de l’action judiciaire en cours devant les tribunaux nationaux, le gouvernement est d’avis qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

Cet arrêt a été diffusé sur le site Légifrance ainsi qu’à l’observatoire du droit européen de la Cour de cassation. Il a par ailleurs été publié sur de nombreux autres sites (lamyline, dalloz étudiant, lexisnexis) et commenté notamment dans l’actualité juridique du droit administratif du 6 décembre 2010.

Une note de la Directrice des Affaires Juridiques du Ministère des Affaires Etrangères et Européennes a également été diffusée (cf Résolution CM/ResDH(2011)62 concernant les affaires Zielinski et autres).

2.

Sur les autres mesures générales

Aucune autre mesure générale n’est requise par le présent arrêt. En effet, ainsi que l’a relevé la Cour, compte tenu de la modification de la procédure d’agrément des agents de contrôle en cause par la loi du 18 décembre 2003, seuls les redressements notifiés aux laboratoires pharmaceutiques avant 2004 seraient susceptibles d’être concernés. Or, l’affaire LILLY France est la seule affaire pour laquelle un contentieux est encore en cours.

Dans ces conditions, le gouvernement considère que le présent arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.