AFFAIRE Mo. M. CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013) 261 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mo.M. împotriva Franței Cerere n Cauza Hotărârea Definitive la 18372/10 MO.M. 18/04/2013 (18/07/2013) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 11 decembrie 2013 în cadrul celei de-a 1187-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată; reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii și notarea faptului că a fost acordată o satisfacție echitabilă de către Curte în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2013)1250 SÕ asigurându-se că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d'în .Mo.M./Franța (18372/10) Hotărârea din 18 aprilie 2013 devenit definitiv la 18 iulie 2013 Bilan de a ci un ea Această cauză se referă la riscul pentru solicitant, resortisant chadian aflat în responsabilitatea rebeliunii împotriva regimului, de a fi supus unor tratamente care contravin articolului 3 din Convenția privind sigilarea era la distanță de Ciad. Curtea a considerat, având în vedere profilul reclamantului și certificatele medicale care atestă că a fost supus torturii, că aceste riscuri erau reale și că o trimitere la țara sa de origine ar aduce, prin urmare, încălcarea articolului 3 din convenție. Măsuri cu caracter individual Plata satisfacției echitabile Nicio satisfacție echitabilă nu se datorează reclamantului în temeiul executării hotărârii, instanța considerând că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Celelalte măsuri posibile Curtea Națională a Drepturilor de Azil a acordat reclamantului statutul de refugiat printr-o decizie din 6 octombrie 2011. Această decizie împiedică orice măsură de natură generală. II. În cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu ar trebui să fie obligat să facă acest lucru, statul membru în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de trei luni de la data la care statul membru în cauză și-a notificat decizia. În măsura în care autoritățile competente respectă Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții și au luat cunoștință de hotărârea Curții, acestea sunt în poziția de a evita orice încălcare similară în viitor. Guvernul consideră, prin urmare, că această hotărâre a fost executată.

Résolution

CM/ResDH(2013)261

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Mo.M. contre France

Requête n

o

Affaire

Arrêt du

Définitif le

18372/10

Mo.M.

18/04/2013

18/07/2013

(adoptée par le Comité des Ministres le 11 décembre 2013,

lors de la 1187e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document

DH-DD(2013)1250

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Mo.M. contre France (18372/10)

Arrêt du 18 avril 2013 devenu définitif le 18 juillet 2013

Bilan d’action

Cette affaire concerne le risque pour le requérant, ressortissant tchadien soupçonné d’appartenir à la rébellion contre le régime, d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention s’il était éloigné vers le Tchad.

La Cour a estimé, au vu du profil du requérant et des certificats médicaux établissant qu’il a subi des tortures, que ces risques étaient réels et qu’un renvoi vers son pays d’origine emporterait donc violation de l’article 3 de la convention.

I.

Mesures de caractère individuel

1.

Le paiement de la satisfaction équitable

Aucune satisfaction équitable n’est due au requérant au titre de l’exécution de l’arrêt, la cour ayant considéré que le constat de violation constituait en lui-même une satisfaction équitable suffisante.

2.

Les autres mesures éventuelles

La Cour nationale du droit d’asile a accordé le bénéfice du statut du réfugié au requérant par une décision du 6 octobre 2011. Cette décision fait obstacle à toute mesure d’éloignement.

II.

Mesures de caractère général

L’arrêt a fait l’objet d’une publication dans la veille juridique du Conseil d’Etat d’avril 2013 sur le site intranet de la juridiction administrative à l’attention des magistrats et du personnel du greffe. Il est également disponible par l’intermédiaire de la base de données grand public « Légifrance ».

Dans la mesure où les autorités compétentes respectent la Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence de la Cour et qu’elles ont eu connaissance de l’arrêt de la Cour, elles sont en position d’éviter toute violation similaire à l’avenir.

Le gouvernement considère par conséquent que cet arrêt a été exécuté.