AFFAIRE LAGARDÈRE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)24 [1] Lagardère/Franța Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 18851/07, Hotărârea din 12 aprilie 2012, definitivă la 12 iulie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate (a se vedea documentul DH-DD(2013)180F prin care se reamintește obligația de a se pronunța în instanță, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte] sau [și prin care se menționează că a fost acordată o satisfacție echitabilă de către Curte în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2013)180F Având în vedere faptul că toate măsurile impuse de art. 46 alineatul (1) au fost adoptate DECURSĂ quelle a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE de la . Lagardère vs France (n 18851/07) Hotărârea din 12 aprilie 2012 devenită definitivă la 12 iulie 2012 Biland d a ci un ea guvernului francez Tatăl reclamantului a fost dat în judecată în fața instanțelor penale pentru abuz de bunuri sociale. A decedat în 2003, dar ultima instanță din fond care s-a pronunțat cu privire la cauza în 2005 a considerat că, în cazul în care decesul a dus la încetarea acțiunii publice, hotărârile anterioare ale judecătorilor din fond au dus la o lipsă de prescripție a unei părți din faptele reproșate au dus la continuarea acțiunii civile. Pe această bază, Comisia a considerat că elementele constitutive ale punerii în aplicare a abuzului de bunuri sociale au fost stabilite în raport cu tatăl reclamantului și, prin urmare, l-a condamnat pe solicitant, în calitatea sa de purtător de cuvânt, să despăgubească partea civilă. Curtea a arătat, în primul rând, că reclamantul pus în discuție în calitatea sa de purtător de cuvânt nu era în măsură să se apere în condiții conforme cu principiul echității, Õil era, în același timp, privat de posibilitatea de a contesta fundamentul punerii sale în discuție legate de declarația de vinovăție post-mortem a tatălui său și plasat într-o situație de dezavantaj net față de partea pârâtă. Prin urmare, Curtea a concluzionat că art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost încălcat. Curtea a considerat, în al doilea rând, că art. 6 alineatul (2) din Convenție a fost ignorat în măsura în care vinovăția tatălui reclamantului nu a fost niciodată stabilită în timpul vieții sale. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 20 000 EUR pentru despăgubirea prejudiciului său moral și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. Această sumă a fost plătită la data de 31 august 2012. Celelalte măsuri posibile În hotărârea sa și privind cererea de despăgubire a prejudiciului material formulată de solicitant, Curtea a indicat că: " Guvernul francez consideră că, în conformitate cu Convenția și în special art. 6, redeschiderea procedurii civile nu este o opțiune de redeschidere a procedurii civile nu este posibilă, în consecință nu se poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns în urma procedurii incriminate dacă încălcarea art. 6 alin. (1) și (2) din convenție nu ar fi avut loc." în această cauză, având în vedere efectele juridice ale deciziilor judiciare naționale și necesitatea respectării principiului securității juridice a celorlalte părți la proces, în schimb, dacă este cazul, consideră că este întemeiat, reclamantul are posibilitatea de a introduce o acțiune în răspundere pentru abaterea de la plata impozitului pe profit. Prin urmare, nici o măsură individuală nu este necesară. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea L a fost difuzat la Ministerul Justiției și este disponibil prin intermediul site-ului de internet de acces la dreptul public general mai mult decât dreptul public. Acesta a fost, de asemenea, publicat și comentat în mai multe reviste juridice (în special Săptămâna Juridic Edition General n 24, 11 iunie 2012, 724; Săptămâna Juridică Afaceri și Afaceri n 17, 26 aprilie 2012, Act. 294 AJ Penal - 27/07/2012/2012 p. 364 AJDA - 24/090/2012 p. 1732 Revizuirea societăților - 07/09/2012 p. 518). Cu privire la alte măsuri generale Guvernul consideră că, în măsura în care încălcarea constatată în speță decurge din hotărârea unei instanțe judecătorești naționale, dar că nu există dispoziții ale Codului de procedură penală nu este pusă în discuție, măsurile de difuzare menționate anterior sunt de natură să prevină orice încălcare similară și, ulterior, nu este necesară nicio măsură suplimentară. Prin urmare, guvernul consideră că această hotărâre a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 cu ocazia celei de a 1164-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)24

[1]

Lagardère contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

18851/07, arrêt du 12 avril 2012, définitif le 12 juillet 2012)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées (voir document

DH-DD(2013)180F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour] ou [et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document

DH-DD(2013)180F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Lagardère contre France (n

o

18851/07)

Arrêt du 12 avril 2012 devenu définitif le 12 juillet 2012

Bilan d’action du gouvernement français

Le père du requérant a été poursuivi devant les juridictions pénales pour abus de biens sociaux. Il est décédé en 2003, mais la dernière juridiction du fond à se prononcer sur l’affaire en 2005 a estimé que si le décès entrainait l’extinction de l’action publique, les décisions antérieures des juges du fond constatant l’absence de prescription d’une partie des faits reprochés permettaient la poursuite de l’action civile. Sur ce fondement, elle a jugé que les éléments constitutifs du délit d’abus de biens sociaux étaient établis à l’égard du père du requérant et a donc condamné le requérant, en sa qualité d’ayant-droit, à indemniser la partie civile.

La Cour a, en premier lieu, relevé que le requérant mis en cause en sa qualité d’ayant-droit n’était pas à même de se défendre dans des conditions conformes au principe d’équité, puisqu’il était à la fois privé de la possibilité de contester le fondement de sa mise en cause liée à la déclaration de culpabilité post-mortem de son père, et placé dans une situation de net désavantage par rapport à la partie adverse. Elle en a dès lors conclu que l’article 6§1 de la Convention avait été violé.

La Cour a, en second lieu, estimé que l’article 6§2 de la Convention avait été méconnu dans la mesure où la culpabilité du père du requérant n’avait jamais été établie de son vivant.

I.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 20 000 € en réparation de son préjudice moral et au titre des frais et dépens. Cette somme a été versée à l’intéressé le 31

août 2012.

2.

Les autres mesures éventuelles

Dans son arrêt,

et concernant la demande d’indemnisation du préjudice matériel formée par le requérant, la Cour a indiqué qu’elle "

ne saurait spéculer sur le résultat auquel la procédure incriminée aurait abouti si la violation de l’article 6 §§ 1

et 2 de la convention n’avait pas eu lieu

." En conséquence,

"

rien ne justifiait qu’elle accorde une indemnité de ce chef

". Le gouvernement français estime que, conformément à la Convention et notamment son article 6, la réouverture

de la procédure civile

n’est pas envisageable

dans cette affaire compte tenu des effets juridiques produits par les décisions juridictionnelles nationales et du nécessaire respect du principe de la sécurité juridique des autres parties au procès

.

En revanche, s’il s’y estime fondé, le requérant a la possibilité d’intenter une action en responsabilité pour faute contre l’Etat.

Par conséquent, aucune mesure individuelle additionnelle n’apparaît nécessaire.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été diffusé au ministère de la Justice et est disponible par l’intermédiaire du site d’accès au droit grand public «Légifrance».

Il a été également publié et commenté dans plusieurs revues juridiques (notamment

:

La Semaine Juridique Edition Générale n

o

24, 11 Juin 2012, 724; La Semaine Juridique Entreprise et Affaires n

o

17, 26 Avril 2012, act. 294

;

AJ Pénal

- 27/07/2012 p. 364

;

AJDA

- 24/09/2012 p. 1732

;

Revue des Sociétés

- 07/09/2012 p. 518).

2.

Sur les autres mesures générales

Le gouvernement considère que, dans la mesure où la violation constatée en l’espèce découle de la décision d’une juridiction nationale mais qu’aucune disposition du code de procédure pénale n’est remise en cause, les mesures de diffusion précitées sont de nature à prévenir toute violation similaire et que, par suite, aucune mesure supplémentaire n’est requise.

Par conséquent, le gouvernement considère que cet arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.