AFFAIRE CHATELLIER CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2012)175 [1] Chatellier împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 34658/07, Hotărârea din 31 martie 2011, definitivă la 30 iunie 2011) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 954F care reamintește obligaia de a se adresa statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)954F S DECLAMENTUL quellier și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d . Chatellier împotriva Franței (n 34658/07) Hotărârea din 31 martie 2011 devenită definitivă la 30 iunie 2011 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză se referă la o încălcare a principiului de acces la instanța de judecată pentru a obține o examinare în fapt și în dreptul deciziei de primă instanță (încălcare a articolului 6§1). Reclamantul a fost condamnat în 2006 în primă instanță la rambursarea unui împrumut bancar și executarea provizorie a acestei hotărâri a fost ordonată. El a făcut apel la această hotărâre, dar banca a obținut radierea cererii sale din cauza executării de către reclamant a hotărârii executorii de primă instanță. Chatelier a susținut în fața Curții că Curtea a indicat în fața Curții că mijloacele sale financiare nu i-au permis să execute hotărârea în primă instanță și s-a plâns de încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea a considerat că sunt legitime obiectivele urmărite de dispoziția legislativă referitoare la cererea de pronunțare a unei hotărâri în primă instanță. Cu toate acestea, în speță, Comisia a considerat că Curtea a stat la baza unei prezumții de fraudă fiscală din partea reclamantului care nu fusese niciodată stabilită pentru a elimina cauza. Comisia a considerat că, în această cauză, disproporția dintre situația materială a reclamantului și sumele datorate în temeiul executării hotărârii de primă instanță a fost stabilită și, prin urmare, a considerat că decizia de eliminare a rolului Curții de apel încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 15 000 de euro pentru daune morale și 5 980 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în valoare de o sumă. Aceste sume au fost înregistrate la 20 septembrie 2011 la depozitul de depozite și de consemnări, în lipsa unui răspuns pentru reclamant la numeroasele cereri ale guvernului în vederea obținerii documentelor necesare pentru plata sumei la i . Celelalte măsuri posibile În hotărârea sa, Curtea a arătat că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în speță în faptul că reclamantul nu a putut să se bucure în fața Curții de garanțiile prevăzute la art. 6 Prin urmare, Comisia a respins cererea de despăgubire pentru prejudiciul material formulat de solicitant. Guvernul francez consideră că, în conformitate cu Convenția, în special art. 6, redeschiderea procedurii de recurs în materie civilă nu este posibilă în acest caz, având în vedere efectele juridice ale deciziei judecătorești naționale și necesitatea respectării principiului securității juridice a celorlalte părți la proces. În ceea ce privește problema unei eventuale pierderi de șanse pentru solicitant, acesta consideră că, având în vedere raționamentul Curții cu privire la fond și în sprijinul deciziei sale privind satisfacția echitabilă, precum și circumstanțele specifice cauzei, reclamantul nu pare să fi suferit consecințe ale încălcărilor constatate care nu ar fi fost compensate prin acordarea unei satisfacții echitabile. Prin urmare, nu este necesară nicio măsură individuală care să nu fie necesară. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea la tribunale a fost publicată în cadrul Observatorului dreptului european al Curții de Casație (Bulletin din martie-aprilie 2011) și astfel difuzat tuturor instanțelor. Cu privire la alte măsuri generale Guvernul consideră că această decizie nu necesită alte măsuri generale, având în vedere o parte foarte specială a faptelor care au condus la constatarea încălcării și a măsurilor luate, prin difuzarea și publicarea hotărârii Curții, pentru a preveni încălcări similare ale articolului 6 din convenție. Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)175

[1]

Chatellier contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

34658/07, arrêt du 31 mars 2011, définitif le 30 juin 2011)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)954F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)954F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Chatellier contre France (n

o

34658/07)

Arrêt du 31 mars 2011 devenu définitif le 30 juin 2011

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une violation du principe d’accès à la cour d’appel pour obtenir un examen en fait et en droit de la décision de première instance (violation de l’article 6§1).

Le requérant fut condamné en 2006 en première instance au remboursement d’un prêt bancaire et l’exécution provisoire de ce jugement fut ordonné. Il fit appel de ce jugement, mais la banque obtint la radiation de son appel en raison de l’inexécution par le requérant de la décision exécutoire de première instance. M. Chatellier faisait valoir devant la Cour qu’il avait indiqué devant la Cour d’appel que ses moyens financiers ne lui permettaient pas d’exécuter la décision de première instance et se plaignait de la violation de l’article 6§1 de la Convention.

La Cour a estimé légitimes les buts poursuivis par la disposition législative subordonnant l’appel à l’exécution du jugement de première instance. Toutefois, en l’espèce, elle a considéré que la Cour d’appel s’était fondée à tort sur une présomption de fraude fiscale de la part du requérant qui n’avait jamais été établie pour radier l’affaire. Elle a jugé que dans cette affaire, la disproportion entre la situation matérielle du requérant et les sommes dues au titre de l’exécution du jugement de première instance était établie et a dès lors considéré que la décision de radiation du rôle de la Cour d’appel violait l’article 6§1 de la Convention.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 15

000 euros au titre du dommage moral et de 5

980 euros au titre des frais et dépens d’un montant. Ces sommes ont été consignées le 20 septembre 2011 auprès de la Caisse de dépôts et de consignations, à défaut pour le requérant d’avoir répondu aux nombreuses demandes du gouvernement en vue d’obtenir les documents nécessaires au versement de la somme à l’intéressé.

2.

Les autres mesures éventuelles

Dans son arrêt, la Cour a relevé que «

la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside en l’espèce dans le fait que le requérant n’a pas pu jouir devant la Cour d’appel des garanties de l’article 6

». Elle a également rappelé «

qu’elle ne saurait spéculer sur ce qu’eût été l’issue du procès dans le cas contraire

». Elle a par conséquent rejeté la demande d’indemnisation au titre du préjudice matériel formulée par le requérant. Le gouvernement français estime que, conformément à la Convention et notamment son article 6, la réouverture de la procédure « civile » n’est pas envisageable dans cette affaire compte tenu des effets juridiques produits par la décision juridictionnelle nationale et du nécessaire respect du principe de la sécurité juridique des autres parties au procès.

Concernant la question d’une éventuelle perte de chance pour le requérant, il considère que, vu le raisonnement de la Cour sur le fond et à l’appui de sa décision sur la satisfaction équitable, ainsi que les circonstances spécifiques de la cause, le requérant ne semble pas avoir subi de conséquences des violations constatées qui n’auraient pas été compensées par l’octroi d’une satisfaction équitable. Par conséquent, aucune mesure individuelle additionnelle n’apparaît nécessaire.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été publié à l’observatoire du droit européen de la Cour de cassation (bulletin de mars- avril 2011) et ainsi diffusé à l’ensemble des juridictions.

2.

Sur les autres mesures générales

Le Gouvernement estime que cette décision ne nécessite pas d’autres mesures générales, compte

‑

tenu d’une part caractère très particulier des faits ayant conduit au constat de la violation et aux mesures prises, par la diffusion et la publication de l’arrêt de la Cour, pour prévenir des violations similaires de l’article 6 de la Convention.

Par conséquent, le Gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.