AFFAIRE BAUDOIN CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2012)179 [1] Baudoin/Franța Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 35935/03, Hotărârea din 18 noiembrie 2010, definitivă la 18 februarie 2011) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate (a se vedea documentul DH-DD(2012)973F prin care se reamintește obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)973F S DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d . BAUDOIN împotriva Franței (n 35935/03) Hotărârea din 18 noiembrie 2010, definitivă la 18 februarie 2010 Bilanțul de aciune al guvernului francez Această cauză privește o măsură de spitalizare din oficiu care nu a fost efectuată în conformitate cu căile legale Cu privire la perioada cuprinsă între 21 octombrie 2004 și 9 noiembrie 2004, cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție. În cazul de față, reclamantul, în pofida unei decizii a judecătorului administrativ care anulează măsura de internare, nu a putut obține din partea judecătorului judiciar măsura de Spitalizare. La momentul respectiv, instanța judiciară nu avea, într-adevăr, competența de a examina condițiile de valabilitate a decretelor de internare din oficiu, această competență care intră sub incidența instanței administrative; instanța judiciară nu putea pronunța în consecință eliberarea imediată a persoanei internate decât în ipoteza unei căi de fapt. Curtea constată, precum și în circumstanțele foarte speciale ale cauzei, în ceea ce privește competența instanței judiciare și cea a instanței administrative în ceea ce privește căile de atac introduse nu a permis reclamantului să obțină o hotărâre din partea unei instanțe judecătorești care ar putea să se pronunțe cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea acesteia în cazul în care detenția este ilegală Concluzia acesteia este încălcarea articolului 5 alineatul (4) din Convenție în măsura în care nu era posibil să se considere că procedura în fața instanței judiciare este o acțiune efectivă și că procedurile introduse de reclamant nu au respectat în scurt timp obligația de examinare. (de exemplu, cele trei proceduri judiciare inițiate de solicitant, cea mai scurtă a durat mai mult de patru luni). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Satisfacție echitabilă Suma datorată ca urmare a satisfacției echitabile, și anume 23 000 EUR, din care 20 000 pentru daune morale și 3000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, a fost plătită reclamantului la data de 5 În mai 2011, fie în termenul acordat guvernului. Alte măsuri individuale Măsura de spitalizare din oficiu la originea încălcării articolului 5 alineatul (1) și a articolului 4 s-a încheiat la 9 noiembrie 2004. Prin urmare, Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale în afară de plata satisfacției echitabile. II. Măsuri generale Pe site-ul internet al Curții de Casație a fost publicat pe site-ul internet al Observatorului dreptului european. Alte măsuri generale privind lipsa unei căi de atac efective Legiuitorul a decis să pună capăt procedurii dintre instanța administrativă și instanța judiciară prin Legea nr. 2011-833 din 5 iulie 2011 privind drepturile și protecția persoanelor care fac obiectul îngrijirii psihiatrice și modul în care acestea sunt gestionate, care prevede că regularitatea hotărârilor administrative nu poate fi contestată decât în fața instanței judiciare. Corectitudinea deciziilor administrative luate în temeiul capitolelor II-IV din prezentul titlu nu poate fi contestată decât în fața instanței judiciare. Judecătorul pentru libertăți și detenție se confruntă cu contestațiile menționate la primul paragraf al prezentului articol în cadrul instanțelor introduse în temeiul articolelor L. 3211-12 și L. 3211-12-1. În acest caz, în cazul în care o decizie administrativă menționată la primul paragraf al prezentului articol nu este afectată de măsura în care, în cazul în care se produce o încălcare a drepturilor persoanei care a făcut obiectul acesteia. Pentru a permite instanței judiciare să se pronunțe asupra chestiunilor de legalitate externă care țin astăzi de competența instanței administrative, legiuitorul a prevăzut o intrare în vigoare amânată a dispoziției articolului L 3216-1 din Codul menționat anterior privind unificarea instanței la 1 ianuarie 2013. în termen scurt [art. 5 alineatul (4) din convenție] La art. 1 alineatul (4) din Legea din 5 iulie 2011 se modifică art. 3211-12 din Codul de sănătate publică, astfel încât instanța judiciară să poată fi sesizată, în termen scurt, în scopul de a pune la dispoziție imediat o măsură de asistență psihiatrică. Acesta dispune de: (i) Judecătorul libertăților și al deținerii în jurisdicția căruia se află instituția gazdă poate fi sesizat, în orice moment, în scopul de: (ii) în scurt timp, cu privire la o măsură de îngrijire psihiatrică pronunțată în conformitate cu capitolele II-IV din prezentul titlu sau cu art. 706-135 din Codul de procedură penală, indiferent de forma acesteia. 2011-866 din 18 iulie 2011 privind procedura judiciară de încuviințare sau de control al măsurilor de asistență psihiatrică în mod direct la articolul R 3211-16 și precizează termenul în care judecătorul trebuie să emită hotărârea: 25 de zile în cazul în care o expertiză este ordonată. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că au fost luate toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii Curții și că, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)179

[1]

Baudoin contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

35935/03, arrêt du 18 novembre 2010, définitif le 18 février 2011)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées (voir document

DH-DD(2012)973F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)973F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

BAUDOIN contre France (n

o

35935/03)

Arrêt du 18 novembre 2010, définitif le 18 février 2010

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une mesure d’hospitalisation d’office qui n’a pas été effectuée «

selon les voies légales

» sur la période comprise entre le 21 octobre 2004 et le 9 novembre 2004, en violation du l’article 5§1 de la Convention. Dans le cas d’espèce, le requérant malgré une décision du juge administratif annulant la mesure d’internement, n’a pas pu obtenir du juge judiciaire la mainlevée de la mesure d’hospitalisation. A l’époque, le juge judiciaire n’était en effet pas habilité à examiner les conditions de validité des arrêtés d’hospitalisation d’office, cette compétence relevant du juge administratif ; le juge judiciaire ne pouvait ordonner en conséquence la libération immédiate de la personne internée que dans l’hypothèse d’une voie de fait. La Cour constate ainsi que «

dans les circonstances très particulières de l’espèce, l’articulation entre la compétence du juge judiciaire et celle du juge administratif quant aux voies de recours offertes n’a pas permis au requérant d’obtenir une décision d’un tribunal pouvant statuer «

sur la légalité de sa détention et ordonner sa libération si la détention est illégale

». Elle conclut à la violation de l’article 5§4 de la Convention dans la mesure où il n’était pas possible de considérer la procédure devant le juge judiciaire comme un recours effectif, et que les procédures introduites par le requérant n’ont pas respecté l’obligation d’examen «

à bref délai

» (parmi les trois procédures judiciaires engagées par le requérant, la plus courte a duré plus de quatre mois).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Satisfaction équitable

La somme due au titre de la satisfaction équitable, à savoir 23

000 euros, dont 20

000 au titre du dommage moral et 3000 euros au titre des frais et dépens, a été versée au requérant le 5

mai 2011, soit dans le délai imparti au gouvernement.

b)

Autres mesures individuelles

La mesure d’hospitalisation d’office à l’origine des violations de l’article 5 §§ 1 et 4 a pris fin le 9 novembre 2004. Le Gouvernement estime par conséquent qu’aucune mesure individuelle autre que le paiement de la satisfaction équitable n’est nécessaire à l’exécution de l’arrêt.

II.

Mesures générales

a)

Sur la diffusion

L’arrêt a été publié sur le site internet de la Cour de Cassation dans la rubrique de l’Observatoire du droit européen.

b)

Autres mesures générales

Sur l’absence de recours effectif

Le législateur a décidé de mettre fin à l’éclatement du contentieux entre le juge administratif et le juge judiciaire par la loi n

o

2011-803 du 5 juillet 2011

relative aux droits et à la protection des personnes faisant l’objet de soins psychiatriques et aux modalités de leur prise en charge, qui prévoit que la régularité des décisions administratives ne pourra être contestée que devant le juge judiciaire.

L’article L 3216-1 du code de la Santé publique modifié par l’article 7 de la loi du 5 juillet 2011 dispose que

: «

La régularité des décisions administratives prises en application des chapitres II à IV du présent titre ne peut être contestée que devant le juge judiciaire. Le juge des libertés et de la détention connaît des contestations mentionnées au premier alinéa du présent article dans le cadre des instances introduites en application des articles L. 3211-12 et L. 3211-12-1. Dans ce cas, l’irrégularité affectant une décision administrative mentionnée au premier alinéa du présent article n’entraîne la mainlevée de la mesure que s’il en est résulte une atteinte aux droits de la personne qui en faisait l’objet.

»

Afin de laisser le temps au juge judiciaire d’être formé sur les questions de légalité externe qui relèvent aujourd’hui de la compétence du juge administratif, le législateur a prévu une entrée en vigueur différée de la disposition de l’article L 3216-1 du code précité concernant l’unification du contentieux au 1

er

janvier 2013.

Sur la nécessité en cas de privation de liberté de garantir un examen «

à bref délai

» (article 5§4 de la convention)

L’article 1 alinéa 4 de la loi du 5 juillet 2011 modifie l’article 3211-12 du code de la santé publique afin que le juge judiciaire puisse être saisi, à bref délai, aux fins d’ordonner la mainlevée immédiate d’une mesure de soins psychiatriques. Il dispose : « Le juge des libertés et de la détention dans le ressort duquel se situe l’établissement d’accueil peut être saisi, à tout moment, aux fins d’ordonner, à bref délai, la mainlevée immédiate d’une mesure de soins psychiatriques prononcée en application des chapitres II à IV du présent titre ou de l’article 706-135 du code de procédure pénale, quelle qu’en soit la forme.

»

Le décret n

o

2011-846 du 18 juillet 2011 relatif à la procédure judiciaire de mainlevée ou de contrôle des mesures de soins psychiatriques modifie l’article R 3211-16 et précise l’échéance dans laquelle le juge doit rendre sa décision : «

L’ordonnance du juge est rendue

dans un délai de douze jours

à compter de l’enregistrement de la requête au greffe. Ce délai est porté à

vingt-cinq jours si une expertise est ordonnée.

»

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement considère que toutes les mesures nécessaires en vue de l’exécution de l’arrêt de la Cour ont été prises, et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.