Farhi împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)216 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Farhi împotriva Franței (solicitarea nr. 17070/05, Hotărârea din 16/01/2007, definitivă la 23/05/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate") (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea prezentată Comitetului de către Curte, odată definitivă; Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de a fi judecat de o instanță imparțială din cauza refuzului unei instanțe judecătorești de a da un act Consiliului reclamantului unei comunicări ilicite, în sensul articolului 304 din Codul de procedură penală, între anumiți membri ai juriului și avocat general în cursul unei suspensii din culpă, în cursul unui proces din iunie 2004 (încălcarea articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile în anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție;

după examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)216 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Farhi/Franța Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care o instanță judecătorească nu poate lua o decizie în conformitate cu art. 304 din Codul de procedură penală, aceasta nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului de a fi judecat de către o instanță judecătorească imparțială din cauza refuzului unei instanțe judecătorești de a da un act Consiliului reclamantului de a prezenta o comunicare ilicită, în sensul articolului 304 din Codul de procedură penală,

între unii juri și avocatul general în cursul unei suspendări din culpă, în cursul unui proces din iunie 2004 (încălcare a articolului 6 alineatul (1)). Curtea Europeană a considerat că pârâtul și procurorul public, care au interese distincte și opuse, pot fi considerate ca fiind Potrivit Curții, numai o audiere a juraților ar fi fost în măsură să facă lumină asupra naturii cuvintelor schimbate și asupra influenței pe care acestea le-ar fi putut avea, după caz, asupra opiniei lor. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nicio satisfacție echitabilă acordată de Curtea Europeană. b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitant.

Reclamantul avea posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii în temeiul articolului 626-1 din Codul de procedură penală. În aceste circumstanțe, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Textele legislative nu au fost puse în discuție în această cauză. În schimb, aceaceasta este aplicarea articolului 304 din Codul de procedură penală de către instanța internă care a fost criticată de Curtea Europeană. Prin urmare, au fost luate măsuri de către autoritățile franceze pentru a asigura o largă publicitate a acestei hotărâri a Curții Europene, astfel încât instanțele competente, prin aplicarea directă a convenției, să poată ține seama de aceasta în practică. Astfel, hotărârea Curții Europene a fost publicată pe site-ul Legifrance (public și gratuit) și difuzat în toate instanțele naționale prin intermediul site-ului Serviciului pentru afaceri europene și internaționale.

III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală specifică în acest caz, că măsurile luate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 în cadrul celei de a 1100-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)216 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Farhi contre France (Requête n o 17070/05, arrêt du 16/01/2007, définitif le 23//05/2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit d’être jugé par un tribunal impartial en raison du refus d’une cour d’assisses de donner acte au conseil du requérant d’une communication illicite, au sens de l’article 304 du code de procédure pénale, entre certains membres du jury et l’avocat général au cours d’une suspension d’audience, lors d’un procès en juin 2004 (violation de l’article 6 § 1) (voir détails dans l’Annexe); Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)216 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Farhi contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une atteinte au droit d’être jugé par un tribunal impartial en raison du refus d’une cour d’assisses de donner acte au conseil du requérant d’une communication illicite, au sens de l’article 304 du code de procédure pénale, entre certains jurés et l’avocat général au cours d’une suspension d’audience, lors d’un procès en juin 2004 (violation de l’article 6 §1). La Cour européenne a estimé que l’accusé et le ministère public, qui ont des intérêts à la fois distincts et opposés, peuvent être considérés comme des « adversaires » dans la procédure.

Elle a estimé que l’allégation selon laquelle l’avocat général aurait eu des contacts avec des membres du jury était suffisamment grave pour qu’une enquête soit diligentée par le président de la cour d’assises. Selon la Cour, seule une audition des jurés aurait été à même de faire la lumière sur la nature des propos échangés et sur l’influence que ceux-ci pouvaient avoir eu, le cas échéant, sur leur opinion. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Aucune satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne. b) Mesures individuelles La Cour européenne a considéré que le constat de violation fournissait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par le requérant.

Le requérant avait la possibilité de demander la réouverture de la procédure en application de l’article 626-1 du Code de procédure pénale. Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire. II. Mesures générales Les textes législatifs n’ont pas été remis en question dans cette affaire. En revanche c’est l’application de l’article 304 du code de procédure pénale par la juridiction interne qui a été critiquée par la Cour européenne. En conséquence, des mesures ont été prises par les autorités francaises pour veiller à une large publicité de cet arrêt de la Cour européenne, afin que les juridictions compétentes, à travers l’application directe de la Convention, puissent en tenir compte en pratique.

Ainsi, l’arrêt de la Cour européenne a été publié sur le site Legifrance (public et gratuit) et diffusé à l’ensemble des juridictions nationales via le site du Service des affaires européennes et internationales. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle spécifique n’est requise dans cette affaire, que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres