AFFAIRE MOSER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția CM/ResDH(2010)1 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Moser împotriva Austriei (Recherche n 12643/02, Hotărârea din 21 septembrie 2006, definitivă la 21 decembrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la dreptul la respectarea vieții de familie a reclamanților (o mamă și fiul său născut în 2000) din cauza transferului către Serviciul de Protecție a Copilului al dreptului de custodie asupra copilului, fără a căuta soluții de schimb (încălcarea art. 8) ; se referă, de asemenea, la încălcarea principiului egalității armelor care rezultă din faptul că prima recurentă a comentat rapoartele Serviciului de Protecție a Copilului, la lipsa de audiență publică și la lipsa unei hotărâri publice a hotărârilor [triple încălcări ale articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în zz/ll/aaaa) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat reclamantei satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)1 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Moser/Austria Rezumat introductiv al cauzei La o cauză se referă la încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie al reclamanților (o mamă și fiul ei, ambele de naționalitate sârbă). La opt zile după nașterea sa, în iunie 2000, al doilea reclamant a fost plasat de serviciile sociale într-o familie gazdă și prin decizia din 3/12/2000 tribunalul pentru copii a transferat dreptul de custodie Serviciului pentru Protecția Copilului. Prin intermediul unui acord încheiat în 2005, încă în vigoare în momentul în care Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea, primei reclamante i s-a acordat un drept de vizită de două ore pe lună. Curtea Europeană a considerat că acest transfer de drept de custodie era contrar articolului 8 din trei motive: în primul rând, deoarece autoritățile nu au luat în considerare alte măsuri care ar fi permis reclamanților să rămână împreună, cum ar fi plasarea lor într-un cămin pentru mame și copii; în al doilea rând, pentru că nu a fost asigurat niciun contact regulat între inculpați în cursul procedurii; în al treilea rând, deoarece prima reclamantă nu a fost suficient asociată procesului decizional (a se vedea punctul 73 din hotărâre). Serviciul de Protecție a Copilului și-a întemeiat cererea de transfer al dreptului de custodie pe lipsa mijloacelor financiare și a locuințelor mamei și pe faptul că statutul ei de ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În cursul procedurii, prima reclamantă nu a putut răspunde niciodată rapoartelor Serviciului pentru Protecția Copilului și, prin urmare, nu a fost implicată suficient în procesul decizional, încălcând principiul egalității armelor. În plus, aceasta nu a beneficiat de o audiență publică și hotărârile instanțelor interne nu au fost pronunțate public (triplă încălcare a articolului 6§1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Proaspăte și cheltuieli totale 8 000 EUR 6 694,74 EUR 14 694,74 EUR Plătit la 26/01/2007 Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de prima reclamantă. În 2005, familia gazdă s-a mutat la Tulln, un oraș situat la 36 km de Viena, unde vizitele au loc în prezent. Vizitele se desfășoară cu asistența serviciilor sociale, astfel încât să se asigure continuarea contactelor dintre solicitanți, fără a pune copilul într-o situație de conflict. Părinții-gazdă nu sunt prezenți în timpul vizitelor din cauza relațiilor tensionate dintre prima reclamantă și mama familiei-gazdă. În iunie 2008, părinții-gazdă au divorțat. De atunci, mama familiei gazdă este singura titulară a dreptului de custodie asupra copilului. 1) Procedura privind extinderea dreptului de vizită al primei reclamante La 12/07/2007, prima reclamantă a solicitat o extindere a dreptului său de vizită. La 22/05/2009, Tribunalul Districtual Tulln, care a desfășurat mai multe ședințe, a respins cererea recurentei, în principal pe baza unui raport prezentat de un pedopsiholog mandatat de tribunalul care a concluzionat că menținerea dreptului de vizită existent este în interesul superior al copilului. Pölten, după o audiere în cursul căreia prima reclamantă, mama familiei gazdă și reprezentantul serviciilor sociale au fost ascultate, a decretat extinderea drepturilor lunare de vizită de la două la trei ore, precum și vizite suplimentare în cadrul aniversărilor reclamanților și de Crăciun. În plus, Tribunalul a ordonat serviciilor de îngrijire a copiilor din Viena să informeze prima reclamantă cu privire la orice evoluție importantă a celui de-al doilea reclamant și a respins cererea primei reclamante de a-și vedea fiul singur și la intervale mai scurte. Recunoscând dificultățile întâmpinate de toate părțile, instanța le-a cerut să dea dovadă de înțelegere reciprocă cu privire la diferitele poziții și a salutat abordarea rezonabilă a primei reclamante în ceea ce privește o extindere a drepturilor sale de vizită, ținând seama de necesitățile copilului. 2) Procedura privind statutul de rezident al primei reclamante: La 15/10/2008, Ministerul de l'a respins cererea primei reclamante în prelungirea permisului de ședere (procedură deja pendinte atunci când Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea), pentru că nu a furnizat documentele necesare solicitate de autorități. La 14/04/2009, prima reclamantă a introdus o acțiune în fața Curții Administrative și a solicitat, de asemenea, o suspendare a executării, pe care Curtea i-a acordat-o la 17/04/2009. Procedura este pendinte în fața Curții Administrative. Autoritățile austriece consideră că, având în vedere efectul direct acordat convenției și jurisprudenței Curții Europene în Austria, Curtea Administrativă nu va pierde din vedere situația recurentei în lumina deciziei din 7/10/2009 privind drepturile sale de vizită și ținând seama de drepturile sale din perspectiva articolului 8 din convenție și a hotărârii Curții Europene în această cauză. Autoritățile se asigură, de asemenea, că aceste drepturi vor continua să fie luate în considerare în monitorizarea viitoare a situației recurentei în ceea ce privește drepturile sale asupra copilului. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 8: Autoritățile austriece susțin că, având în vedere efectul direct al convenției și al jurisprudenței Curții Europene în Austria, publicarea hotărârii Curții Europene și difuzarea acesteia către autoritățile competente ar trebui să prevină încălcări similare. În acest scop, Cancelaria Federală a difuzat la 6/02/2007 un rezumat al hotărârii adresate autorităților austriece competente, precum și Parlamentului și instanțelor (a se vedea http://www.bka.gv.at/DocView.axd?CobId=20443 . O versiune rezumată a hotărârii Curții a fost publicată în limba germană în Newsletter-ul Institutului austriac pentru Drepturile Omului (NL 2006, p. 226 (NL 06/5/02), disponibil online pe site-ul http://www.menschenrechte.ac.at/docs/06_5/06_5_02, care include un link către hotărârile Curții Europene, în limba engleză. 2) Violențe la art. 6§1 : (a) Egalitatea armelor Încălcarea pare a fi un incident izolat care rezultă din circumstanțele speciale ale cauzei. În 2002, în contextul cauzei Buchberger (rubrica 6.2), autoritățile austriece au transmis mai multe hotărâri ale Curții Supreme cu titlu de exemplu ale jurisprudenței sale constante conform căreia principiul egalității armelor este aplicat pe deplin, chiar și în cadrul procedurilor desfășurate, cum ar fi în speță, în temeiul Legii privind procedurile necontenciose. (b) confidențialitate publică și pronunțare publică: legea austriacă modificată cu privire la procedurile necontenciose (intrare în vigoare la 1/01/2005) îi dă judecătorului sarcina de a decide cu privire la caracterul public sau nu al procedurilor în materie de drept al familiei și de drept de custodie și conține criterii care trebuie urmate în această privință (a se vedea § 50 din hotărârea în cauza respectivă). Aceasta permite, de asemenea, pronunțarea publică a deciziilor (art. 36 din Legea modificată). În acest context, măsurile de publicare și difuzare menționate anterior vor permite instanțelor naționale să aplice aceste dispoziții în conformitate cu cerințele Convenției. De asemenea, se reamintește faptul că hotărârile Curții Europene împotriva Austriei referitoare la aplicarea Codului de procedură civilă sunt transmise automat președintelui Curții Supreme și președintelui celor patru Curți de apel (Oberlandesgerichte) , în vederea difuzării acestora către toate autoritățile judiciare subalterniste și în scopul de a informa autoritățile direct implicate în încălcare. III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 4 martie 2010 în cea de-a 1078-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)1

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Moser contre Autriche

(Requête n

o

12643/02, arrêt du 21 septembre 2006, définitif le 21 décembre 2006)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’atteinte au droit au respect de la vie familiale des requérants (une mère et son fils né en 2000) en raison du transfert au Service de protection de l’enfance du droit de garde sur l’enfant, sans chercher de solutions de rechange (violation de l’article 8)

; elle concerne aussi la violation du principe de l’égalité des armes résultant de l’impossibilité pour la première requérante de commenter les rapports du Service de protection de l’enfance, l’absence d’audience publique et l’absence de prononcé public des décisions (triple violation de l’article 6, paragraphe

1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)1

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Moser contre Autriche

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit au respect de la vie familiale des requérants (une mère et son fils, tous deux de nationalité serbe). Huit jours après sa naissance, en juin 2000, le second requérant a été placé par les services sociaux dans une famille d’accueil et par décision du 3/12/2000 le tribunal pour enfants a transféré le droit de garde au Service de protection de l’enfance. Par un accord conclu en 2005, toujours en vigueur au moment où la Cour européenne a rendu son arrêt, un droit de visite de deux heures par mois a été accordé à la première requérante.

La Cour européenne a considéré que ce transfert de droit de garde était contraire à l’article 8 pour trois raisons : premièrement parce que les autorités n’ont pas considéré d’autres mesures qui auraient permis aux requérants de rester ensemble, comme par exemple leur placement dans un foyer pour mère et enfants; deuxièmement, parce qu’aucun contact régulier entre les requérants n’a été assuré au cours de la procédure; troisièmement, parce que la première requérante n’a pas suffisamment été associée au processus décisionnel (§73 de l’arrêt). Le Service de protection de l’enfance a fondé sa demande de transfert du droit de garde sur le manque de moyens financiers et de logement de la mère et sur le fait que son statut de résidente n’était pas tranché, arguments retenus par le tribunal pour enfants.

Au cours de la procédure, la première requérante n’a jamais pu répondre aux rapports du Service de protection de l’enfance et n’a donc pas été associée suffisamment au processus décisionnel, en violation du principe de l’égalité des armes. En outre, elle n’a pas bénéficié d’une audience publique et les décisions des tribunaux internes n’ont pas été prononcées publiquement (triple violation de l’article

6§1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

8 000 euros

6 694,74 euros

14 694,74 euros

Payé le 26/01/2007

b)

Mesures individuelles

La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par la première requérante.

En 2005, la famille d’accueil a déménagé à Tulln, ville située à 36 kilomètres de Vienne, où les visites ont lieu désormais. Les visites se déroulent avec l’assistance des services sociaux, de manière à assurer la poursuite des contacts entre les requérants sans mettre l’enfant en situation de conflit. Les parents d’accueil ne sont pas présents durant les visites en raison des relations tendues entre la première requérante et la mère de la famille d’accueil. En juin 2008, les parents d’accueil ont divorcé. Depuis, la mère de la famille d’accueil est seule titulaire du droit de garde sur l’enfant.

1) Procédure concernant l’extension du droit de visite de la première requérante

:

Le 12/07/2007, la première requérante a demandé une extension de son droit de visite. Le 22/05/2009, le tribunal de district de Tulln, ayant tenu plusieurs audiences, a rejeté la demande de la requérante, essentiellement sur la base d’un rapport soumis par un pédopsychologue mandaté par le tribunal concluant que le maintien du droit de visite existant était dans l’intérêt supérieur de l’enfant. Statuant sur l’appel de la requérante, le 7/10/2009, le tribunal régional de St. Pölten, après une audience au cours de laquelle la première requérante, la mère de la famille d’accueil et le représentant des services sociaux ont été entendus, a ordonné l’extension des droits de visite mensuels de deux à trois heures, ainsi que des visites supplémentaires à l’occasion des anniversaires des requérants et de Noël.

De plus, le tribunal a ordonné aux services de l’enfance de Vienne d’informer la première requérante de tous développements importants concernant le second requérant. Il a rejeté la demande de la première requérante visant à voir son fils seul et à des intervalles plus courts. Reconnaissant les difficultés rencontrées par toutes les parties, le tribunal leur a demandé de faire preuve de compréhension mutuelle à l’égard des différentes positions et a salué l’approche raisonnable de la première requérante s’agissant d’une extension de ses droits de visite en douceur tenant compte des besoins de l’enfant.

2) Procédure concernant le statut de résidente de la première requérante :

Le 15/10/2008, le Ministère de l’Intérieur a rejeté la demande de la première requérante en prolongation de son titre de séjour (procédure qui était déjà pendante lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt), parce qu’elle n’avait pas fourni les documents nécessaires requis par les autorités. Le 14/04/2009, la première requérante a introduit un recours devant la Cour administrative. Elle a également demandé un sursis à exécution, que la Cour lui a accordé le 17/04/2009. La procédure est pendante devant la Cour administrative.

Les autorités autrichiennes estiment que compte tenu de l’effet direct accordé à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne en Autriche, la Cour administrative ne manquera pas d’examiner la situation de la requérante à la lumière de la décision du 7/10/2009 concernant ses droits de visite et en tenant compte de ses droits sous l’angle de l’article 8 de la Convention ainsi que de l’arrêt de la Cour européenne dans cette affaire. Les autorités assurent par ailleurs que ces droits continueront d’être pris en compte dans le suivi à venir de la situation de la requérante en ce qui concerne ses droits sur son enfant.

II.

Mesures générales

1) Violation de l’article 8 :

Les autorités autrichiennes font valoir que, compte tenu de l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en Autriche, la publication de l’arrêt de la Cour européenne et sa diffusion aux autorités compétentes devraient prévenir des violations semblables. A cette fin, la Chancellerie fédérale a diffusé le 6/02/2007 un résumé de l’arrêt aux autorités autrichiennes compétentes ainsi qu’au Parlement et aux tribunaux (voir

http://www.bka.gv.at/DocView.axd?CobId=20443

). Une version résumée de l’arrêt de la Cour a été publiée en allemand dans le Bulletin de l’Institut autrichien des droits de l’homme (NL 2006, p. 226 (NL 06/5/02), disponible en ligne sur le site :

http://www.menschenrechte.ac.at/docs/06_5/06_5_02

qui comprend un lien vers les arrêts de la Cour européenne, en version anglaise.

2) Violations de l’article 6§1 :

a) Egalité des armes

:

La violation semble être un incident isolé résultant des circonstances particulières de l’affaire. En 2002, dans le contexte de l’affaire Buchberger (rubrique 6.2), les autorités autrichiennes ont transmis plusieurs arrêts de la Cour suprême à titre d’exemples de sa jurisprudence constante selon laquelle le principe de l’égalité des armes est pleinement appliqué, même dans les procédures menées, comme en l’espèce, au titre de la loi sur les procédures non-contentieuses.

b) Absence d’audience publique et de prononcé public

: la loi autrichienne amendée sur les procédures non contentieuses (entrée en vigueur le 1/01/2005) laisse au juge le soin de décider du caractère public ou non des procédures en matière de droit de la famille et de droit de garde, et contient des critères à suivre en la matière (voir § 50 de l’arrêt). Elle permet également le prononcé public des décisions (article 36 de la loi amendée). Dans ce contexte, les mesures de publication et diffusion mentionnées ci-dessus permettront aux juridictions nationales d’appliquer ces dispositions en conformité avec les exigences de la Convention. Il est également rappelé que les arrêts de la Cour européenne contre l’Autriche relatifs à l’application du code de procédure civile sont transmis automatiquement au Président de la Cour suprême et aux Présidents des quatre Cours d’appel (

Oberlandesgerichte)

, en vue de leur diffusion à toutes les autorités judiciaires subalternes et afin d’informer les autorités directement concernées par la violation.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Autriche a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres