Tratar împotriva Sloveniei

Decizia nr. 2460/04 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Silvo TRATAR împotriva Sloveniei, care a stat la 9 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 15 octombrie 2003, având în vedere observațiile scrise ale părților și soluționarea prietenoasă a ajuns, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURĂ Cererea a fost depusă de dl Silvo Tratar, un cetățen sloven care s-a născut în 1959 și locuiește în Koper. El nu are nici un reprezentant în fața Curții.

Guvernul sloven („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general de stat. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 septembrie 1991, reclamantul a instituit un litigiu împotriva fostului său angajator care solicită o remunerare adecvată în favoarea Tribunalului Ljubljana de Muncire (Delovno in socialno sodišče/Ljubljani ). La 28 iunie 1994, tribunalul de primă instanță a susținut cererea sa. La 1 februarie 2001 a fost interzis un recurs. Tribunalul superior al Ljubljana de Muncire ( Višje delovno in socialno sodišče/Ljubljani ) a modificat hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept.

La 23 septembrie 2003, Curtea Supremă a respins recursul asupra punctelor de drept și a susținut hotărârea de al doilea. La 15 septembrie 1995, reclamantul a încheiat o procedură împotriva Ministerului Apărării Republicii Sloveniei („Ministrul”) în fața Curții de Muncire Koper, Unitatea Postojna (Delovno sodišče/Kopro, Oddelek/Postojni ), cerând plata unei porții a salariului și a prestațiilor sale nejustificate. La 25 aprilie 1996, Curtea de Primă Instanță a pronunțat o hotărâre, susținând cererea reclamantului. Ministerul a interzis. La 13 iulie 1998, Curtea de A doua Instanță a susținut recursul și a remis cazul de reexaminare. La 22 decembrie 1998, Curtea de Primă Instanță a respins cererea reclamantului în întregime.

La 14 noiembrie 2003, instanța de a doua instanță a respins recursul. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 8 decembrie 2003, Curtea Supremă a respins recursul asupra punctelor de drept, așa cum nu este permis.Legea internă relevantă O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Nezirović c. Slovenia (n. 16400/06, 25 noiembrie 2008). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura internă a fost excesiv de lungă și în conformitate cu art. 13 din Convenție că nu există o soluție internă eficace în acest sens.

Curtea constată că, după ce guvernul a fost informat cu privire la cererea din 15 iulie 2008 (art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de judecată), reclamantul a primit propunerea procurorului de stat de decontare din 9 Februarie 2009 în temeiul articolului 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”), recunoaștend o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și oferind remediere pentru prejudiciu moral. În urma primirii răspunsului reclamantului, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a acceptat propunerea de soluționare. Reclamantul a trimis ulterior o copie a soluției, pe care a adăugat o propoziție în scris informand Curții că dorește să retragă cererea.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea (art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție).

Se constată că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se încheie această parte a cazului din listă în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ § și b) din Convenție. Având în vedere faptul că această serie de proceduri este aceeași cu cea de-a cincea serie de proceduri deja examinate în Tratar v. Slovenia Hotărârea (apendicele 76141/01, 25387/02 și 5925/05, 4 octombrie 2007), cererea în ceea ce privește a doua serie de proceduri ar trebui respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (b) din Convenție pentru a fi în esență la fel ca și în cazul anterior examinat.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a ataca cererea în măsura în care se referă la prima serie de proceduri din lista sa de cazuri, declara inadmisibil restul cererii. Stanley Naismith Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 2460/04 by Silvo TRATAR against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 March 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 October 2003, Having regard to the written submissions of the parties, and the friendly settlement reached, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Mr Silvo Tratar, a Slovenian national who was born in 1959 and lives in Koper. He had no representative before the Court.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. First set of proceedings On 10 September 1991 the applicant instituted a labour dispute before the Ljubljana Labour Court ( Delovno in socialno sodišče v Ljubljani ) against his former employer requesting adequate remuneration. On 28 June 1994 the first-instance court upheld his request. An appeal was lodged. On 1 February 2001 the Ljubljana Higher Labour Court ( Višje delovno in socialno sodišče v Ljubljani ) modified the first-instance judgment. The applicant lodged an appeal on points of law.

On 23 September 2003 the Supreme Court rejected the appeal on points of law and upheld the second-instance judgment. 2. Second set of proceedings On 15 September 1995 the applicant instituted proceedings against the Ministry of Defence of the Republic of Slovenia (“the Ministry”) before the Koper Labour Court, Postojna Unit ( Delovno sodišče v Kopru, Oddelek v Postojni ), seeking payment of a portion of his salary and unpaid benefits. On 25 April 1996 the first-instance court delivered a judgment, upholding the applicant’s claim. The Ministry appealed. On 13 July 1998 the second-instance court upheld the appeal and remitted the case for re-examination. On 22 December 1998 the first-instance court dismissed the applicant’s claim in whole.

The applicant appealed. On 14 November 2003 the second-instance court dismissed the appeal. The applicant lodged an appeal on points of law. On 8 December 2003 the Supreme Court rejected the appeal on points of law as not allowed. Relevant domestic law A description of the relevant domestic law can be found in the Nezirović v. Slovenia decision (no. 16400/06, 25 November 2008). COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings had been excessively long and under Article 13 of the Convention that there was no effective domestic remedy in that regard.

THE LAW 1. First set of proceedings The Court notes that, after the Government had been informed of the application on 15 July 2008 (Article 54 § 2(a) of the Rules of Court), the applicant received the State Attorney’s Office’s settlement proposal of 9 February 2009 under section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (“the 2006 Act”), acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage. Further to the receipt of the applicant’s reply, the Government informed the Court that the applicant had accepted the settlement proposal. Subsequently, the applicant sent a copy of the settlement, on which he added a sentence in writing informing the Court that he wishes to withdraw his application.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention in the relevant part reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant does not wish to pursue his application (Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention).

It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike this part of the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. 2. Second set of proceedings Having regard to the fact that this set of proceedings is the same as the fifth set of proceedings already considered in the Tratar v. Slovenia judgment (app. nos. 76141/01, 25387/02 and 5925/05, 4 October 2007) the application in so far as it concerns the second set of proceedings should be rejected under Article 35 § 2 (b) of the Convention for being essentially the same as the matter previously examined.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application in so far as it concerns the first set of proceedings out of its list of cases, Declares inadmissible the remainder of the application. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President