STEPISNIK v. SLOVENIA

Decizia nr. 3386/06 a Consiliului Nataša STEPIŠNIK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 9 martie 2010 ca cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere acordul de decontare semnat de părți, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Nataša Stepišnik, este un național sloven care s-a născut în 1979 și locuiește în Petrovče. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl B. Verstovšek, un avocat practicant în Celje. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 decembrie 2000, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții de District Celje ( Okrožno sodišče/ Celju ) care a solicitat daune pentru rănile suferite într-un accident de mașină. La 5 mai 2004, Curtea de District Celje a pronunțat o hotărâre, susținând în parte cererea reclamantului. La 20 mai 2004, reclamantul a depus recurs. La 23 decembrie 2005 Curtea Superioră Celje ( Višje sodišče v Celju La 27 februarie 2007, reclamantul a depus un recurs de supraveghere în temeiul Actului privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată, care a fost respins pe motive procedurale. Ulterior, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, respins de Curtea Supremă la 25 octombrie 2007. Hotărârea a fost judecată la 23 noiembrie 2007. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenția privind lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA La 27 mai 2009, Președintele Camerei a hotărât că acest caz ar trebui comunicat guvernului pentru observații cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. La 16 septembrie 2009, Guvernul a prezentat observațiile lor și a informat Curții că au făcut o propunere de soluționare reclamantului. Prin acordul de decontare semnat de Oficiul Procurorului de Stat și de solicitant, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamantului 540 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și 286,59 euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli. Reclamantul a acceptat suma ca compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii procedurii de mai sus și a renunțat la orice nouă cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere. Din partea ei, la 21 septembrie 2009, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la o înțelegere cu Procuratura de stat și că dorește să retragă cererea prezentată în fața Curții. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își persecute cererea. Este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Stanley Naismith Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 3386/06

by Nataša STEPIŠNIK

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9

March 2010 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judges,

and Stanley Naismith,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 December 2005,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having regard to the settlement agreement signed by the parties,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Nataša Stepišnik, is a Slovenian national who was born in 1979 and lives in Petrovče. She was represented before the Court by Mr B.

Verstovšek, a lawyer practising in Celje. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Lucijan Bembič, State Attorney-General.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 21 December 2000 the applicant instituted civil proceedings before the Celje District Court (

Okrožno sodišče v Celju

) seeking damages for injuries sustained in a car accident.

On 5 May 2004 the Celje District Court delivered a judgment, upholding the applicant’s claim in part. On 20 May 2004 the applicant lodged an appeal.

On 23 December 2005 Celje Higher Court (

Višje sodišče v Celju

) issued a judgment upholding the appeal in part.

On 27 February 2007 the applicant lodged a supervisory appeal under the Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay, which was dismissed on procedural grounds.

Subsequently, the applicant lodged an appeal on points of law, which was rejected by the Supreme Court on 25 October 2007. The judgment was served on the applicant on 23

November 2007.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

THE LAW

On 27 May 2009 the President of the Chamber decided that the case should be communicated to the Government for observations on its admissibility and merits.

On 16 September 2009 the Government submitted their observations and informed the Court that they had made a settlement proposal to the applicant.

By the settlement agreement signed by the State’s Attorney’s Office and the applicant, the former acknowledged a violation of the right to a trial within a reasonable time and accepted to pay the applicant 540 euros (EUR) for non-pecuniary damage and 286.59 euros (EUR) for costs and expenses. The applicant accepted the amount as full compensation for the damage sustained due to the length of the above proceedings and waived any further claims against the Republic of Slovenia in respect of this complaint.

For her part, on 21 September 2009, the applicant informed the Court that she had reached a settlement with the State’s Attorney’s Office and that she wished to withdraw her application introduced before the Court.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant does not wish to pursue her application. It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stanley Naismith

Josep Casadevall

Deputy Registrar

President