CtEDO 23.11.2010 Auto

PRESERN v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
23.11.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PRESERN v. SLOVENIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 18817/06 de Majda PREŠERN împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 23 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 martie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Majda Prešern, este un național sloven care s-a născut în 1977 și trăiește în Žirovnica. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna M. Krainer, un avocat care practică în Radovljica. Guvernul sloven (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor. În 8 iulie 2002, reclamantul a instituit o procedură civilă cu Curtea de District Celje ( Okrožno sodišče/ Celju ) care solicită daune în valoare de 800.000.00 Tolari sloveni (aproximativ 3.300 euro) susținute la un eveniment social în aer liber. La 14 ianuarie 2003, s-a desfășurat prima audiere. Între 15 mai 2003 și 29 noiembrie 2004 s-au desfășurat șase audieri. La 27 noiembrie 2003, Curtea a desemnat un expert medical. La 29 noiembrie 2004, Curtea de District Celje a pronunțat o hotărâre care susține în parte cererea reclamantului. Reclamantul și unul dintre inculpați au apelat. La 18 mai 2006, Curtea Superioră Celje (Višje sodišče v Celju ) a pronunțat o hotărâre. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 17 august 2006. Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Gazette Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei instanțe.” COMPLAINTE 10. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. ARTICOLUL 6 § 1 ȘI 13 AL CONVENȚIEI 11. Reclamantul se plânge că durata procedurii a fost excesivă. Ea se bazează pe art. 6 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 12. De asemenea, reclamantul s-a plâns de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește durata excesivă a procedurii. art. 13 se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 13. În urma notificării cazului în temeiul articolului (a) din Regulamentul de procedură, Guvernul a informat Curtea că procurorul de stat a refuzat să aplice art. 25 în cazul în cauză, declarând că dreptul reclamantului la un proces într-un termen rezonabil nu a fost încălcat. Prin urmare, nu a fost prezentată reclamantului nicio propunere de soluționare. Reclamantul a contestat argumentele guvernului. 14. Curtea reamintește că lungimea procedurii „rațională” trebuie evaluată în conformitate cu circumstanțele cauzei și cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). Curtea reiterează că numai întârzieri atribuibile statului pot justifica o constatare a nerespectării cerinței de „temps motivabil” (a se vedea Humen c. Polonia, 26614/95, § 66, hotărârea din 15 octombrie 1999). 15. Curtea observă că timpul care trebuie luat în considerare în acest caz a început la 8 iulie 2002, data în care a fost instituită procedura internă și s-a încheiat la 17 august 2006, data în care hotărârea de a doua instanță a fost interpretată pe reclamant. Prin urmare, procedura a durat patru ani și o lună pentru două niveluri de competență. În opinia Curții, acțiunea, care a avut ca obiect o cerere de compensare a daunelor, nu poate fi considerată deosebit de complexă. Cu toate acestea, problema de determinare a răspunderii necesită examinarea unor câțiva martori (a se vedea mai jos în prezentul alineat). În plus, reclamantul a contribuit la durata procedurii prin amânarea unei audieri, care a adăugat aproximativ două luni în întârzierea globală. În ceea ce privește conducerea autorităților competente, Curtea observă că prima audiere a avut loc la șase luni de la depunerea cererii și că instanța de primă instanță, ulterior, a avut șapte audieri, a auzit numeroase martori și a desemnat un expert. Prin urmare, Curtea constată că instanța internă se ocupă suficient de repede de acest caz și că, prin urmare, procedurile pot fi considerate efectuate fără întârzieri inutile. 16. Având în vedere toate materialele prezentate și având în vedere jurisprudența Curții privind acest subiect (a se vedea, de exemplu, Takeva c. Bulgaria, nr. 56023/00, 4 septembrie 2006, Hornak c. Slovacia, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii poate fi considerată rezonabilă. 17. Prin urmare, Curtea constată că această parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4 din Convenție. 18. În ceea ce privește plângerea privind lipsa unor remedii eficace, Curtea reamintește că art. 13 impune statului să furnizeze o soluție juridică eficace pentru a face față substanței unei „puneri argumentale” în temeiul Convenției și pentru a acorda o soluție adecvată (a se vedea Sürmeli c. Germania [GC], nr. 75529/01, § 98, 8 iunie 2006). Având în vedere faptul că plângerea cu privire la lungimea excesivă a procedurii este inadmisibilă în calitate de evidentă nefondată, Curtea constată că reclamantul nu a avut o afirmație argumentabilă că dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 a fost încălcat. Prin urmare, această afirmație nu dezvăluie nici o apariție a încălcării acestei dispoziții. 19. În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie să fie declarată inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Elisabet Fura Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă