CtEDO 11.03.2010 Auto

PAPAKOKKINOU v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
11.03.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAPAKOKKINOU v. CYPRUS (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 35686/08 de către Vereggiaria PAPAKKINOU împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 martie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 17 iunie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 17 noiembrie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Vereggiaria Papakokkinou, este un cetățean cipriot născut în 1930 și locuiește în Nicosia. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna A. Papakokkinou, un avocat practicant în Nicosia. Guvernul cipriot („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, procuror general al Republicii Cipru. La 26 aprilie 2001, reclamantul a depus o cerere (nr. K 6/2001) în fața Tribunalului de Control al Inchirierii din Limassol-Paphos („RCT”), depunând închirieri nerambursate și daune pentru încălcarea unui acord de locație. La 16 septembrie 2005, RCT a respins cererea. La 31 octombrie 2005, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță în fața Curții Supreme (apel nr. 319/2005) care a contestat concluziile instanței de primă instanță. În plus, a susținut o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 30 din Constituție și al articolului 6 1 din Convenție din cauza lungii și echitatea procedurii de primă instanță. În ceea ce privește aceasta din urmă, reclamantul a susținut că anumite audieri ale cererii ei nu au fost publice și că RCT nu a fost imparțial. Acțiunea a fost respinsă de Curtea Supremă la 20 decembrie 2007. După examinarea motivelor recursului reclamantului, Curtea Supremă a susținut concluziile instanței de primă instanță. În ceea ce privește plângerile reclamantei cu privire la echitate, Curtea Supremă a constatat că acestea sunt complet nefondate. Nu a existat nici o indicație în procesul de procedură de parțialitate din partea instanței de primă instanță sau că oricare dintre audierile nu au fost publice. În ceea ce privește cele din urmă, Curtea Supremă a remarcat că reclamantul nu s-a plâns în niciun moment sau nu s-a opus la niciuna dintre audierile desfășurate. În plus, în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii de primă instanță, instanța a constatat că amânările acordate în cursul acestei proceduri au fost rezonabile, deoarece se referă în principal la problemele de sănătate suferite de ambele părți și de unul dintre membrii laici ai TCR. Curtea Supremă a remarcat, de asemenea, că reclamantul a acceptat toate cererile de suspendare de către inculpat. Având în vedere toate circumstanțele cazului, Curtea Supremă a considerat că durata procedurii de primă instanță nu a fost excesivă și că echitatea procesului nu a fost afectată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul dispoziției de mai sus cu privire la echitatea procedurii în fața CCT. În plus, reclamantul s-a plâns că hotărârile instanțelor interne au fost încălcate de art. 17 din Convenția. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns că, ca urmare a hotărârii Curții Supreme, drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate. Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „1. Guvernul constată că eforturile în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului nu au avut succes. 2. În această situație, Guvernul dorește să exprese - prin intermediul unei declarații unilaterale - recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii, atât în primă instanță, cât și în apel, nu a îndeplinit cerința „rațională” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 3. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului o sumă globală de 5 500 EUR (cu acoperirea prejudiciilor materiale și morale și a costurilor și cheltuielilor). 4. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul art. 1 (c) din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului. 5. Guvernul menționează, de asemenea, că a introdus în legislatură (Camera Reprezentanților) la 14.7.09, legislație specifică pentru crearea de remedii naționale pentru plângeri de încălcare a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în determinarea drepturilor și obligațiilor civile. O lege care prevede remedii eficiente pentru violarea dreptului de a avea drepturi și obligații civile determinate într - un timp rezonabil”) este examinată în prezent de legislatură; se așteaptă ca aceasta să fie aprobată de legislatură și să intre în vigoare la sfârșitul lunii următoare sau la începutul lunii ianuarie. 6. Proiectul de lege se aplică plângerii privind durata procedurii judiciare în toate cazurile civile și administrative (în toate nivelurile de jurisdicție); reclamanții pot institui proceduri civile în instanțele de district pentru încălcarea dreptului și plata compensației și pot face acest lucru, de asemenea, atunci când plângerea este cu privire la procedurile judiciare încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se pot face plângeri în ceea ce privește durata procedurii; o parte poate face o cerere la o altă instanță în orice etapă a procedurii în curs, se plânge de lungimea lor și de cerere de compensare; reclamantul are dreptul de a examina și de a hotărâ asupra plângerii sale și de a compensa încălcarea încălcării; o astfel de cerere poate fi, de asemenea, făcută în ceea ce privește plângerile privind durata procedurii care sunt în curs de intrare în vigoare a legii; în plus față de compensarea, trebuie să se furnizeze instrucțiuni de către Curtea Supremă pentru accelerarea procedurii în curs; în acest scop, instanța de judecată trebuie să transmită Curții Supreme hotărârea sa. 8. Proiectul de lege prevede că, în determinarea problemelor de încălcare și evaluare a compensației în procedurile interne de mai sus, instanța trebuie să ia în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentului caz permit Curții dumneavoastră să ajungă la concluzia că există „alte motive”, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 alineatul (1) Prin urmare, Guvernul invită Curtea dumneavoastră să pună în aplicare cererea din lista de cazuri.” Într-o scrisoare din 16 ianuarie 2010, reclamantul a respins inițiativa Guvernului și a solicitat Curții să procedă la examinarea plângerii sale. Ea a afirmat în acest sens că Guvernul încearcă să-și evite obligațiile de la Convenția și a remarcat că legea propusă de Guvern nu este în vigoare. În plus, ea a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului cuiva la o audiere într-un timp rezonabil într-o varietate de cazuri împotriva Ciprului (a se vedea, de exemplu, Christodoulou Cipru , nr. 30282/06, 16 iulie 2009; Charalambides Cipru , nr. 37885/04, 15 ianuarie 2009 ; Michael Theodossou Ltd Cipru , nr. 31811/04, 15 ianuarie 2009; Mylonas Cipru , nr. 14790/06, 11 decembrie 2008; Douglas c. Cipru , nr. 21929/04, 17 iulie 2008; Josephides Cipru , nr. 33761/02, 6 decembrie 2007; Odysseos c. Cipru , nr. 30503/03, 8 martie 2007; Shacolas c. Cipru , nr. 47119/99, 4 mai 2006). Curtea observă că declarația guvernului conține o recunoaștere clară a nerespectării cerinței de „temps rațional” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În plus, Curtea este convinsă că suma totală oferită reclamantului de către Guvern în compensare pentru daune și costuri morale și cheltuieli constituie o soluție adecvată pentru lungimea excesivă a procedurii având în vedere toate circumstanțele cazului și că această sumă este în conformitate cu sumele acordate de Curte în alte cazuri similare. În acest context, Curtea consideră că nu mai este justificată să continue examinarea acestei părți a cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Răspunsuri Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 că procedurile în fața CRT au fost nedreptate. În plus, ea s-a plâns că hotărârile instanțelor interne au încălcat art. 17 din Convenție. În cele din urmă, ea s-a plâns de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a hotărârii Curții Supreme Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă