SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 45064/07 prezentată de FILIPOU DOMIKA ERGA A.E. împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 11 martie 2010 într-o cameră compusă din Nina Vajić, Președinte, Christos Rozakis, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges și Andrei Wampach; grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 decembrie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTEI Cererea a fost formulată de inclusiv Anonymi Emporiki, Viomihaniki, Tehniki, Touristiki, Xenodohiaki Kai Naftiliaki Etairia Filippou Domika Erga A.E. O societate anonimă cu sediul la Salonic. Guvernul grec (adică, . . .) este reprezentat de delegatul agentului său, dl Patsopoulou, care se ocupă de Consiliul juridic al statului. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura în cauză Societatea reclamantă a fost fondată în 1976 de N. și G. Filippou cu scopul principal de a produce și vinde materiale de construcție. În 1994, fondatorii societății reclamante i-au transferat acțiunile societății D.E. ale căror acțiuni pretindeau să fie titularii. La 19 ianuarie 1995, I.V., A.M. și K.F. au sesizat instanța de mare instanță în fața societății reclamante și a societății D.E. care intenționează să anuleze deciziile consiliului de administrație și ale adunării generale a societății D.E. care au consimțit transferul de acțiuni societății reclamante. Prin deciziile sale nr. 9344/1997 și 8796/99, Tribunalul de Mare Instanță a prelungit procedura de luare a probelor. La 16 ianuarie 2001, după încheierea procedurii de depunere a probelor, adversarii recurentei au solicitat stabilirea unei inculpțiuni. Aceaceasta a fost stabilită la 8 ianuarie 2003, data la care a avut loc procedura. La 23 mai 2003, Tribunalul de Mare Instanță a dat dreptul la acțiunea părților adverse (Decizia nr. 3016/2003). La 28 iulie 2003, societatea reclamantă a răspuns la apel. În cadrul procedurii de încuviințare a cauzei, cererea de amânare, prezentată de reprezentantul societății reclamante, a fost respinsă. La 21 noiembrie 2003, instana de apel din partea statului a confirmat Decizia nr. 3016/2003 (hotărârea nr. 8343/2003). La 12 ianuarie 2004, societatea reclamantă s-a ocupat de casare și a susținut, printre altele, că reclamanții și societatea D.E. erau reprezentați în cadrul procedurii în cauză de către aceiași avocați, ceea ce era interzis de Codul avocaților din cauza conflictului de interese. La 30 iunie 2006, Curtea de Casație a respins recursul. În această privință, Curtea Supremă a considerat, în special, că nu a existat niciun conflict de interese între societatea D.E. și solicitanți și a adăugat că prima a avut statutul de pârât din cauza particularității prezentei cauze, care a implicat punerea în discuție a deciziilor organelor sale administrative. În plus, Curtea de Casație nota că societatea D.E. nu a interjectat recurs împotriva deciziei nr. 3016/2003 și că societatea reclamantă a notificat recursul atât reclamanților, cât și societății D.E. (hotărârea nr. 1456/2006). Între timp, la 19 aprilie 1995, instanța de primă instanță de judecată a interzis, cu ocazia unei proceduri în litigiu, societății reclamante și reprezentanților acesteia să acționeze în numele societății D.E. până când hotărârea instanțelor pe fond trece în forță de lucru judecat. La 14 septembrie 2002, adunarea generală extraordinară a societății D.E. a decis fuzionarea societății respective cu domnul GrieFS Invocourt la: art. 6 alin. (1) din Convenție, societatea reclamantă se plânge de durata procedurii în cauză. În plus, invocând aceeași dispoziție, societatea reclamantă se plânge de echitatea procedurii în fața instanțelor interne. În special, Comisia susține că, în cadrul procedurii în fața instanței judecătorești, cererea reprezentantului său de a amâna încuviințarea a fost respinsă și susține că atât reclamanții, cât și societatea D.E. au fost reprezentați de aceiași avocați, ceea ce ar fi adus atingere principiului egalității armelor. În cele din urmă, invocarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge că, din cauza duratei procedurii, părțile adverse au reușit să transfere acțiunile societății D.E. către o societate terță, ceea ce a condus la o încălcare a proprietății sale. Curtea reamintește mai întâi că a decis să comunice guvernului Registrul societății reclamante întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenție și, în special, durata procedurii în cauză. La 29 iulie 2009, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii, acestea fiind adresate părții solicitante la 4 august 2009, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 15 septembrie 2009. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 7 octombrie 2009, Curtea a solicitat o atenție din partea reclamantei cu privire la faptul că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost luat în considerare și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. De asemenea, a remarcat că avocatul societății reclamante, care a semnat formularul de cerere, nu a returnat încă puterea pe care Curtea i-a adresat-o la 8 În aprilie 2009, Curtea a precizat, de asemenea, că, în termenii articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta putea să șteargă o cerere de participare atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de înțeles că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. O copie a acestei scrisori a fost trimisă, de asemenea, la data de 7 octombrie 2009, avocatului societății reclamante. Curtea constată că, deși scrisoarea a fost adresată societății reclamante prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, recipisa care atestă primirea sa nu a fost returnată Curții. Curtea nu a primit nici o recipise cu mențiunea de origine negăsită. În plus, nici societatea reclamantă, nici avocatul acesteia nu au informat Curtea până în prezent cu privire la o schimbare de adresă. În cele din urmă, această scrisoare este încă fără răspuns și societatea reclamantă nu a adresat de la data la care nicio scrisoare nu mai este adresată Tribunalului. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că societatea reclamantă nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele
Requête n
o
45064/07
présentée par FILIPPOU DOMIKA ERGA A.E.
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 11 mars 2010 en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
President,
Christos Rozakis,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
judges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 décembre 2006,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par «
Anonymi Emporiki, Viomihaniki, Tehniki, Touristiki, Xenodohiaki kai Naftiliaki Etairia Filippou Domika Erga A.E.
», une société anonyme ayant son siège à Thessalonique. Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») est représenté par la déléguée de son agent, M
me
O.
Patsopoulou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A.
La procédure en cause
La société requérante fut fondée en 1976 par N. et G. Filippou avec comme objectif principal la production et la vente de matériaux de construction. En 1994, les fondateurs de la société requérante lui transférèrent les actions de la société D.E. dont ils alléguaient être les détenteurs.
Le 19 janvier 1995, I.V., A.M. et K.F. saisirent le tribunal de grande instance d’Athènes d’une action contre la société requérante et la société D.E., tendant à l’annulation des décisions du conseil d’administration et de l’assemblée générale de la société D.E. ayant consenti le transfert d’actions à la société requérante. Les parties adverses de la société requérante revendiquaient être les seuls titulaires des actions de la société D.E.
Le 19 juin 1995, par une décision avant dire droit, le tribunal de grande instance ordonna une procédure de production des preuves (décision n
o
6884/1995).
Par ses décisions n
os
9344/1997 et 8796/1999, le tribunal de grande instance prorogea la procédure d’administration des preuves.
Le 16 janvier 2001, après la clôture de la procédure de production des preuves, les adversaires de la requérante demandèrent la fixation d’une audience. Celle-ci fut fixée au 8 janvier 2003, date à laquelle elle eut lieu.
Le 23 mai 2003, le tribunal de grande instance d’Athènes fit droit à l’action des parties adverses (décision n
o
3016/2003).
Le 28 juillet 2003, la société requérante interjeta appel. Lors de l’audience de l’affaire, la demande d’ajournement, soumise par le représentant de la société requérante, fut rejetée.
Le 21 novembre 2003, la cour d’appel d’Athènes confirma la décision n
o
3016/2003 (arrêt n
o
8343/2003).
Le 12 janvier 2004, la société requérante se pourvut en cassation. Elle allégua entre autres que les demandeurs et la société D.E. étaient représentés lors de la procédure en cause par les mêmes avocats, ce qui était interdit par le code des avocats en raison du conflit d’intérêts.
Le 30 juin 2006, la Cour de cassation rejeta son recours. La haute juridiction interne considéra, en particulier, qu’en l’occurrence il n’y avait pas eu conflit d’intérêts entre la société D.E. et les demandeurs. Elle ajouta que la première avait le statut de défendeur en raison de la particularité de la présente affaire, qui impliquait la mise en cause des décisions de ses organes d’administration. De surcroît, la Cour de cassation nota que la société D.E. n’avait pas interjeté appel contre la décision n
o
3016/2003 et que la société requérante avait notifié son recours en appel tant aux demandeurs qu’à la société D.E. (arrêt n
o
1456/2006).
B.
La procédure en référé
Entre-temps, le 19 avril 1995, le tribunal de première instance d’Athènes avait interdit, lors d’une procédure en référé, à la société requérante et à ses représentants d’agir au nom de la société D.E. jusqu’à ce que la décision des juridictions sur le fond du litige passe en force de chose jugée.
Le 14 septembre 2002, l’assemblée générale extraordinaire de la société D.E. décida la fusion de ladite société avec la société M.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante se plaint de la durée de la procédure en cause. De plus, invoquant la même disposition, la société requérante se plaint de l’équité de la procédure devant les juridictions internes. En particulier, elle allègue que lors de la procédure devant la cour d’appel, la demande de son représentant de reporter l’audience a été rejetée. Elle soutient aussi que tant les demandeurs que la société D.E. ont été représentés par les mêmes avocats, ce qui aurait porté atteinte au principe de l’égalité des armes. Enfin, invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la société requérante se plaint qu’en raison de la durée de la procédure, les parties adverses ont pu transférer les actions de la société D.E. à une société tierce, ce qui a entraîné une atteinte à sa propriété.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la société requérante pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d’abord qu’elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief de la société requérante tiré de l’article 6 § 1 de la Convention et, en particulier, la durée de la procédure en cause.
Le 29 juillet 2009, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 4 août 2009, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 15 septembre 2009.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 7 octobre 2009, la Cour a appelé l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée. Elle a aussi noté que l’avocat de la société requérante, ayant signé le formulaire de requête, n’avait toujours pas retourné le pouvoir que la Cour lui avait adressé le 8
avril 2009. La Cour a aussi indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Une copie de cette lettre a aussi été envoyée, le 7
octobre 2009, à l’avocat de la société requérante. La Cour note que bien que le courrier ait été adressé à la société requérante par lettre recommandée avec accusé de réception, le récépissé attestant sa réception n’a pas été retourné à la Cour. La Cour n’a pas non plus reçu de récépissé avec la mention «
destinataire non trouvé
». De plus, ni la société requérante ni son avocat n’ont informé la Cour à ce jour d’un changement d’adresse. Enfin, ladite lettre est toujours sans réponse et la société requérante n’a adressé depuis lors aucun courrier au Greffe de la Cour.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la société requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
André Wampach
Nina Vajić
Greffier adjoint
Présidente