MATCENCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA

16 martie 2010 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 10094/10 de Iurie MATCENCO împotriva Moldovei și Rusia depusă la 18 februarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Iurie Matcenco, este un național moldovenesc născut în 1976 și locuiește în Bender, Moldova. El este reprezentat în fața Curții de către dna D. Străisteanu, dnul A. Zubco și dl I. Manole din Promo-LEX, o organizație neguvernamentală care se află în Chișinău. Circumstanțele cauzei, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Potrivit reprezentanților săi, reclamantul a fost arestat de miliția din regiunea transniestră separatistă (MRT) la 1 septembrie 2009 cu suspiciune de fraudă. El este reținut în închisoare nr. 3 la Tiraspol. De la data arestării sale el nu a văzut rudele sale, dar a fost în măsură să le informeze, prin intermediul unui alt deținut, despre unele detalii ale situației sale. El a fost supus la presiuni psihologice și maltrat fizic: el a fost bătut, supus la o execuție mock și apoi miliția a rupt degetul mijlociu al mâinii stângi. Toate aceste acte au fost făcute pentru a-l forța să facă declarații auto-incriminante, în absența oricărei asistență juridică. Reprezentantul reclamantului a prezentat, de asemenea, o scrisoare, semnată de reclamant și adresată Comisiei mixte de control (a se vedea Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, § 90, CEDH 2004 VII pentru detalii), în care reclamantul s-a plângut de acțiunile de mai sus împotriva acestuia. Decembrie 2009 în protesta împotriva abuzurilor împotriva lui și a întrerupt greva sa la 21 ianuarie 2010, când el a fost din nou tratat rău. În timpul grevei sale de foame, se presupune că nu a fost văzut de niciun medic și a pierdut aproximativ 15 kg în greutate. Într-o scrisoare de la MRT „Ministerul Justiției”, soția reclamantului a fost informată că a fost într-adevăr în grevă de foame și că diagnosticul de gastrită cronică a fost stabilit, împreună cu „distrofia alimentare cu pierderea de 15 kg de greutate corporală ca urmare a refuzului prelungit de a mânca”. Reclamantul continuă să fie refuzat asistența medicală necesară ca urmare a maltraturilor sale și a grevei sale de foame. Solicitările sale de a vedea rudele sale și reprezentanții săi au fost respinse fără motive. Reprezentanții reclamantului s-au plâns la autoritățile moldovei cu privire la situația reclamantului. La 26 ianuarie 2010, Oficiul Procurorului General le-a informat că Republica Moldova nu poate interveni „datorită situației politice din 1992” și că, la ratificarea Convenției, Parlamentul Moldovei a făcut o rezervare în ceea ce privește capacitatea țării de a asigura respectarea drepturilor omului în regiunile sale de est înainte de soluționarea finală a conflictului în aceste regiuni. Reprezentanții reclamanților susțin că Moldova este responsabilă pentru nerespectarea acțiunilor care vizează protejarea drepturilor reclamantului, autoritățile continuă să se bazeze pe rezervarea la Convenție în ciuda concluziei Curții în Ilașcu , citat mai sus, că această rezervare nu a fost valabilă și consideră că Federația Rusă continuă să influențeze acțiunile autorităților MRT și nu se asigură că aceste autorități respectă drepturile protejate în temeiul Convenției. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost tratat rău de miliția MRT în timp ce este în detenție și că nu a primit asistența medicală necesară. De asemenea, în temeiul articolului 5 din Convenție se plânge că a fost privat de asistență juridică din ziua arestării sale. El se plânge în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că nu a fost autorizat să-și vadă familia timp de câteva luni. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție fără detalii suplimentare. Întrebări către părți cu privire la admisibilitatea Reclamantul intră sub jurisdicția Moldovei și/sau Rusia în sensul articolului 1 din Convenția, astfel cum a interpretat Curtea, inter alia, în cazul lui Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) din cauza circumstanțelor prezentului caz? În special, în lumina cazului lui Ilașcu și alții , ar putea fi angajată responsabilitatea guvernelor contestate în temeiul Convenției din cauza obligațiilor lor pozitive de a asigura drepturile reclamantului în temeiul Convenției? Au existat evoluții în urma cazului Ilașcu și alții care ar putea afecta responsabilitatea fiecărei părți contractante? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție ca urmare a presupuselor maltraturi ale reclamantului în cazul arestării sale? A fost reclamantul acordat asistență medicală necesară de starea medicală? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 5 din Convenție? În special, reclamantul a avut posibilitatea de a fi asistat de un avocat de alegerea sa în timpul detenției? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție ca urmare a refuzului de a permite reclamantului vizite de către rudele sale? Reclamantul dispune de remedii eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3, 5 și 8 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenție?

16 March 2010

FOURTH SECTION

Application no. 10094/10

by Iurie MATCENCO

against Moldova and Russia

lodged on 18 February 2010

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicant, Mr Iurie Matcenco, is a Moldovan national who was born in 1976 and lives in Bender, Moldova. He is represented before the Court by Ms D. Străisteanu, Mr A. Zubco and Mr I. Manole from Promo-LEX, a non-governmental organisation based in Chișinău.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

According to his representatives, the applicant was arrested by the militia of the separatist Transdniestrian region (MRT) on 1 September 2009 on suspicion of fraud. He is detained in prison no. 3 in Tiraspol.

From the date of his arrest he has not seen his relatives, but was able to inform them, through another detainee, of some details of his situation. He was subjected to psychological pressure and physical ill-treatment: he was beaten, subjected to a mock execution and then the militia broke the middle finger of his left hand. All these acts were done in order to force him to make self-incriminating statements, in the absence of any legal assistance.

The applicant's representative also submitted a letter, signed by the applicant and addressed to the Joint Control Commission (see

Ilașcu and Others v. Moldova and Russia

[GC], no. 48787/99, § 90, ECHR 2004

‑

VII for details), in which the applicant had complained of the above actions against him.

The applicant also went on a hunger strike on 7

December 2009 in protest against the abuses against him and discontinued his strike on 21

January 2010, when he was again ill-treated. During his hunger strike he was allegedly not seen by any doctor and lost some 15kg in weight.

In a letter from the MRT “Ministry of Justice”, the applicant's wife was informed that he had indeed gone on a hunger strike and that the diagnosis of chronic gastritis had been established, along with “alimentary dystrophia with the loss of 15kg of body weight as a result of prolonged refusal to eat”.

The applicant allegedly continues to be refused medical assistance required as a result of his ill-treatment and his hunger strike. His requests to see his relatives and his representatives have been rejected without any reasons.

The applicant's representatives complained to the Moldovan authorities about the applicant's situation. On 26 January 2010 the Prosecutor General's Office informed them that Moldova could not intervene “due to the political situation since 1992” and that when ratifying the Convention the Moldovan Parliament had made a reservation in respect of the country's ability to ensure observance of human rights in its eastern regions before the final settlement of the conflict in those regions.

The applicant's representatives argue that Moldova is responsible for its failure to take any action aimed at protecting the applicant's rights, the authorities continuing to rely on the reservation to the Convention despite the Court's conclusion in

Ilașcu

, cited above, that that reservation was not valid. They also consider that the Russian Federation continues to influence the actions of the MRT authorities and fails to ensure that those authorities observe the rights protected under the Convention.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was ill-treated by the MRT militia while in detention and that he was not given the necessary medical assistance.

2.

He also complains under Article 5 of the Convention that he was deprived of legal assistance since the day of his arrest.

3.

He further complains under Article 8 of the Convention that he was not allowed to see his family for several months.

4.

The applicant complains under Article 13 of the Convention without further detail.

QUESTIONS TO THE PARTIES

As to the admissibility

1.

Does the applicant come within the jurisdiction of Moldova and/or Russia within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court,

inter alia,

in the case of

Ilașcu and Others v. Moldova and Russia

[GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII) on account of the circumstances of the present case?

In particular, in the light of the case of

Ilașcu and Others

, could the responsibility of the respondent Governments under the Convention be engaged on account of their positive obligations to secure the applicant's rights under the Convention?

Have there been any developments following the

Ilașcu and Others

case which might affect the responsibility of either Contracting Party?

As to the merits

2.

Has there been a violation of Article 3 of the Convention as a result of the applicant's alleged ill-treatment upon his arrest? Was the applicant given medical assistance required by his medical condition?

3.

Do the facts of the case disclose a violation of Article 5 of the Convention? In particular, was the applicant given the possibility to be assisted by a lawyer of his own choice during his detention?

4.

Do the facts of the case disclose a violation of Article 8 of the Convention as a result of the refusal to allow the applicant visits by his relatives?

5.

Did the applicant have at his disposal effective remedies in respect of his complaints under Articles 3, 5 and 8 of the Convention, as required under Article 13 of the Convention?