- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 februarie 2024
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Á.CS. și alții împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
PRIMEI DECIZIE DE SECȚIUNE Cererea nr. 66078/17 Á.CS. și alții împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 13 februarie 2024 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková , Președintele Péter Paczolay, Gilberto Felici , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu.
66078/17) împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 1 septembrie 2017 de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”) reprezentați de dna Pelle, avocat care practică în Budapesta; hotărârea de a anunța cererea Guvernul maghiar („guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; decizia de a nu divulga numele reclamanților; observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți; Observațiile prezentate de Ordo Iuris – Institutul pentru Cultura Legală, care a fost acordată permisiunea de a interveni de către președinte al Secțiunii; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETORUL CAUZULUI Reclamanții sunt persoane transgenre care au solicitat să aibă „sex/marker” pe certificatele lor de naștere schimbate pentru a se potrivește cu identitatea lor de gen.
Á.Cs. a fost înregistrată ca fată la naștere, cu un nume feminin clar. Din 2015 el trăiește ca bărbat. La 15 decembrie 2016 el a depus o cerere la Biroul de Imigrație și Naționalitate pentru a avea numele său și marca de sex/gender pe certificatul de naștere său corectat. La 4 iulie 2017, el a primit un răspuns care a afirmat că, având în vedere că el și-a depus cererea după suspendarea emiterii de avize medicale experte, nu a existat posibilitatea ca acesta să fie furnizat cu avizul necesar. El a fost informat că cererea sa a respectat în mod contrar condițiile prealabile și că va fi informat cu privire la normele noii proceduri. La 18 ianuarie 2018 Biroul Guvernamental Budapesta a acordat cererea Á.Cs.
pentru recunoașterea legală a genului său. K.F.M. s-a născut bărbați. Ea trăiește ca femeie din 2016. La 24 noiembrie 2016 a depus o cerere la Biroul de Imigrație și Naționalitate în căutarea corectării numelui ei și a marcajului sex/gender. La 19 Mai 2017 a primit un răspuns informand-o de suspendarea procedurii. Prin scrisoarea din 17 august 2020, reprezentantul K.F.M. a informat Curtea că a pierdut contactul cu clientul ei. N.H. a fost înregistrată ca fată la naștere, dar din 2016 trăiește ca bărbat. La 8 martie 2017 a depus o cerere de corecție a numelui său și a marcajelor sexuale/gender în certificatul de naștere. La 13 iulie 2017, el a primit un răspuns de la Ministerul Capacităților Omului prin intermediul Oficiului Guvernamental pentru a suspenda eliberarea avizelor medicale experte și pentru a respecta altfel condițiile preconizate.
La 24 ianuarie 2018 Biroul Guvernamental Budapestei a acordat N.H. cererea de recunoaștere juridică a genului său. K.Gy. s-a născut bărbați, dar a trăit ca femeie din 2015. În mai 2017, a depus o cerere la Biroul Guvernului Budapestei căutând corecția numelui ei și a marcajelor sex/gender în certificatul de naștere. La 19 august 2017 a fost informată de Ministerul Resurselor Umane prin intermediul Oficiului Guvernului din Budapesta că Ministerul a suspendat emiterea de opinii medicale experte, că cererea ei a respectat altfel condițiile prealabile și că va fi informată de noile reglementări. Ianuarie 2018 Oficiul Guvernamental din Budapesta a acordat K.Gy. cererea de recunoaștere legală a genului ei.
M.D. a fost înregistrat ca fată la naștere, dar a trăit ca om de la 18 ani. La 16 ianuarie 2017 a depus o cerere de recunoaștere legală a genului la Biroul Guvernului din Budapesta. La 10 iunie 2017 a fost informat de suspendarea emiterii de opinii medicale experte. Ianuarie 2018 Oficiul Guvernamental Budapesta a acordat cererea D.M. de recunoaștere juridică a genului său. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 8 din Convenția de lipsa unui cadru de reglementare pentru recunoașterea juridică a identitatii lor de gen. La 17 august 2020, reprezentantul K.F.M. a informat Curtea că a pierdut contactul cu clientul ei. Curtea constată că reprezentantul nu a insistat că Curtea continuă totuși examinarea cererii în ceea ce privește K.F.M.
(contrast V.M. și alții c. Belgia (striking off) [GC], nr. 60125/11, § 32, 17 noiembrie 2016). Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția și de protocolele sale, Curtea consideră, în conformitate cu articolul (a) din Convenție, că nu mai este justificat continuarea examinării cererii depuse de K.F.M. 10. închide partea cererii referitoare la K.F.M. din lista cazurilor sale. Alegat încălcarea articolului 8 din Convenție 11. Guvernul a susținut că în ianuarie 2018 cererile de recunoaștere juridică a reatribuției de gen au fost acordate în cazul Á.C., M.D., K.Gy. și N.H. Astfel, nu au putut fi considerate victime ale presupusei încălcări.
În alternativă, Guvernul a constatat că cererea era inadmisibilă pentru faptul că era în mod manifest nefondat. În plus, reclamanții nu au epuizat măsurile interne în sensul că nu au solicitat o revizuire judiciară a deciziilor și/sau omisiunilor autorităților administrative sau nu au reușit să își îndeplinească cererile în fața autorităților interne. În plus, le-a fost deschis să depună o plângere constituțională în temeiul articolului 26 alineatul (1) sau al articolului 27 din Legea privind Curtea Constituțională în urma procedurii de revizuire judiciară. 12. Reclamanții au susținut că Ungaria nu a respectat obligația sa pozitivă de a asigura respectarea vieții lor private. Ei au susținut că, la momentul depunerii cererilor, legislația maghiară nu avea reguli clare, garanții, alocarea competențelor și competențelor pentru a permite recunoașterea juridică a schimbărilor de gen ale acestora.
Ei au susținut că, de câteva săptămâni, Oficiul Guvernamental din Budapesta a adoptat practica emiterii de permisiuni de recunoaștere juridică a genului, din cauza căreia cererile lor au fost acordate în ianuarie 2018. Cu toate acestea, cererile lor nu au fost prelucrate de câteva luni, în absența normelor procedurale. 13. Intervenția terță a susținut că nu a putut fi deferită de jurisprudența Curții că statele au fost obligate să recunoască legal genul unei persoane care nu au finalizat procesul de relocare hormonală și chirurgicală. 14. Pentru dreptul și practicile interne relevante referitoare la recunoașterea de gen în Ungaria în timpul material, a se vedea R.K. c. Ungaria (nu.
54006/20, §§ 18-31, 22 iunie 2023). 15. Principiile relevante ale convenției au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Hämäläinen v. Finlanda ([GC], nr. 37359/09, §§§ 65-67, CEDO 2014). Curtea este deosebit de conștientă de concluzia sa anterioară că „conflictul dintre realitate socială și lege pune transsexualul într-o poziție anomală, în care el sau ea poate experimenta sentimente de vulnerabilitate, umilire și anxietate” (a se vedea Christine Goodwin c. Regatul Unit [GC], nr. 28957/95, § 77, ECHR 2002-VI). 16. Curtea a constatat frecvent o încălcare a articolului 8 din cauza faptului că lipsa unui cadru juridic clar pentru recunoașterea genului era în contradicție cu obligația pozitivă a statelor de a oferi proceduri rapide, transparente și accesibile pentru recunoașterea legală a genului (a se vedea, printre altele, Y.T.
c. Bulgaria , nr. 41701/16, 9 iulie 2020; A.D. și alții c. Georgia , nr. 57864/17 și alte două, 1 decembrie 2022 și X v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 29683/16 , 17 ianuarie 2019 . 17. Curtea remarcă că, în cazurile care rezultă din cereri individuale, sarcina sa nu este de a revizui legislația relevantă în abstract, în schimb, trebuie să se limiteze, cât mai mult posibil, la examinarea chestiunilor susținute de acest caz (a se vedea, printre multe alte autorități, N.C. v. Italia [GC], nr. 24952/94, § 56, CEDO 2002 X). Prin urmare, în acest caz, rolul Curții nu este de a se pronunța în abstracto privind compatibilitatea cu Convenția cu legislația și practicile naționale relevante, dar numai pentru a stabili, concret , ce efect au avut asupra dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată în temeiul articolului 8 din Convenția.
18. Curtea observă că reclamanții au depus o cerere de recunoaștere juridică a reatribuției lor de gen la sfârșitul anului 2016 și la începutul anului 2017 și că cererile lor au fost acordate în ianuarie 2018 din cauza ceea ce pare a fi o scurtă modificare a practicii autorităților relevante. Astfel, cazurile lor au fost decise cu privire la fondul și reclamanții au fost în măsură să obțină recunoașterea legală a reatribuției lor de gen. 19. În plus, Curtea consideră că o perioadă de mai puțin de un an, sau în cazul Á.C. 13 luni, de timp de așteptare, în timp ce autoritățile interne au prelucrat cererile reclamanților de realocare a genului nu poate fi considerată continuă și irezonabilă, lăsându-le într-o situație de nesiguranță în raport cu-a-vis Viața lor privată și recunoașterea identității lor (compară și contrast, Y.T.
c. Bulgaria, § 72 și X. c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , §§ 68-69, ambele menționate mai sus). 20. Rezultă că prezenta plângere este inadmisibilă în temeiul art. (a) din Convenție ca fiind manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4. 21. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră inutile să se pronunțe cu privire la obiecțiile preliminare ale Guvernului privind statutul victimelor și epuizarea recourslor interne (a se vedea mutatis mutandis Kurt c. Austria [GC], nr. 62903/15, § 213, 15 iunie 2021). Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine partea cererii referitoare la K.F.M. din lista cauzelor sale; Declarații Rematul cererii este inadmisibil.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 7 martie 2024. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului Apendice Lista reclamanților Nr. Denumire Anului nașterii Naționalitate Locul de reședință Á.C. 1996 Ungaria Budapesta M.D. 1983 Ungaria K.GY. 1979 Ungaria Budapesta N.H. 1989 Ungaria Budapesta K.F.M. 1974 Ungaria Budapesta
FIRST SECTION
DECISION Application no. 66078/17 Á.CS.
and Others against Hungary The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13 February 2024 as a Committee composed of: Alena Poláčková , President , Péter Paczolay, Gilberto Felici , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 66078/17) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 September 2017 by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) who were represented by Ms Pelle, a lawyer practising in Budapest; the decision to give notice of the application to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice; the decision not to have the applicants’ names disclosed; the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants; the comments submitted by Ordo Iuris – Institute for Legal Culture, which was granted leave to intervene by the President of the Section; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The applicants are transgender persons who requested to have their “sex/gender marker” on their birth certificates changed to match their gender identity. 2. Á.Cs. was registered as a girl at birth, with a clearly female name. Since 2015 he has been living as a man. On 15 December 2016 he lodged a request with the Office of Immigration and Nationality to have his name and the sex/gender marker on his birth certificate corrected. On 4 July 2017 he received a response stating that since he had lodged his request after the suspension on issuing expert medical opinions, there was no possibility of him being provided with the requisite opinion. He was informed that his request otherwise complied with the preconditions and that he would be informed of the rules of the new procedure.
On 18 January 2018 the Budapest Governmental Office granted Á.Cs.’s request for the legal recognition of his gender.
K.F.M. was born male. She has been living as a woman since 2016. On 24 November 2016 she lodged a request with the Office of Immigration and Nationality seeking the correction of her name and sex/gender marker. On 19 May 2017 she received a response informing her of the suspension of the proceedings. By a letter dated 17 August 2020, K.F.M.’s representative informed the Court that she had lost contact with her client.
N.H. was registered as a girl at birth, but since 2016 has been living as a man. On 8 March 2017 he lodged a request with the Budapest Government Office for the correction of his name and sex/gender marker in his birth certificate. On 13 July 2017 he received a response from the Ministry of Human Capacities through the Governmental Office that the issuance of expert medical opinions had been suspended, and that his request otherwise complied with the preconditions. On 24 January 2018 the Budapest Governmental Office granted N.H.’s request for the legal recognition of his gender.
K.Gy. was born male but has been living as a woman since 2015. On 26 May 2017 she lodged a request with the Budapest Government Office seeking the correction of her name and sex/gender marker in her birth certificate. On 19 August 2017 she was informed by the Ministry of Human Resources through the Budapest Government Office that the Ministry had suspended issuing expert medical opinions, that her request otherwise complied with the preconditions and that she would be informed of the new regulations. On 24 January 2018 the Budapest Governmental Office granted K.Gy.’s request for the legal recognition of her gender.
M.D. was registered as a girl at birth but has been living as a man since he was eighteen. On 16 January 2017 he lodged a request for legal gender recognition with the Budapest Government Office. On 10 June 2017 he was informed of the suspension on issuing expert medical opinions. On 18 January 2018 the Budapest Governmental Office granted M.D.’s request for the legal recognition of his gender.
The applicants complained under Article 8 of the Convention of the lack of a regulatory framework for the legal recognition of their gender identity.
THE COURT’S ASSESSMENT
Striking out the application in respect of K.F.M.
On 17 August 2020 K.F.M.’s representative informed the Court that she had lost contact with her client. The Court notes that the representative did not insist that the Court nonetheless continue the examination of the application in respect of K.F.M. (contrast V.M. and Others v. Belgium (striking out) [GC], no. 60125/11, § 32, 17 November 2016). 9 . In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention and the Protocols thereto, the Court, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, considers that it is no longer justified to continue the examination of the application lodged by K.F.M.
In view of the above, it is appropriate to strike the part of the application concerning K.F.M. out of its list of cases. Alleged violation of Article 8 of the Convention
The Government submitted that in January 2018 the requests for the legal recognition of the gender reassignment had been granted in the case of Á.Cs., M.D., K.Gy., and N.H. Thus, they could not be considered victims of the alleged violation. In the alternative, the Government averred that the application was inadmissible for being manifestly ill-founded. Furthermore, the applicants had failed to exhaust domestic remedies in that they had not sought judicial review of the decisions and/or omissions of the administrative authorities or had failed to pursue their requests before the domestic authorities. Moreover, it had been open to them to file a constitutional complaint under section 26(1) or 27 of the Act on the Constitutional Court following the judicial review proceedings.
The applicants claimed that Hungary had failed to comply with its positive obligation to ensure respect for their private life. They argued that at the time of lodging their requests, Hungarian law had lacked clear rules, guarantees, allocation of jurisdiction and powers to allow for the legal recognition of their gender change. They submitted that for a couple of weeks the Budapest Governmental Office had adopted the practice of issuing permissions of legal gender recognition, due to which their requests had been granted in January 2018. However, their requests had not been processed for several months, in the absence of procedural rules.
The third-party intervener submitted that it could not be inferred from the Court’s case-law that States were obliged to legally recognise the gender of a person who had not completed the hormonal and surgical reassignment process.
For the relevant domestic law and practice concerning gender recognition in Hungary at the material time, see R.K. v. Hungary (no. 54006/20, §§ 18-31, 22 June 2023).
The relevant Convention principles have been summarised in the Court’s judgment in the case of Hämäläinen v. Finland ([GC], no. 37359/09, §§ 65-67, ECHR 2014). The Court is particularly mindful of its previous finding that the “conflict between social reality and law places the transsexual in an anomalous position, in which he or she may experience feelings of vulnerability, humiliation and anxiety” (see Christine Goodwin v. the United Kingdom [GC], no. 28957/95, § 77, ECHR 2002-VI).
The Court has frequently found a violation of Article 8 on the grounds that the lack of a clear legal framework for gender recognition were at odds with the States’ positive obligation to provide quick, transparent and accessible procedures for legal gender recognition (see, among others, Y.T. v. Bulgaria , no. 41701/16, 9 July 2020; A.D. and Others v. Georgia , nos. 57864/17 and 2 others, 1 December 2022; and X v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 29683/16, 17 January 2019).
The Court notes that in cases arising from individual petitions its task is not to review the relevant legislation in the abstract. Instead, it must confine itself, as far as possible, to examining the issues raised by the case before it (see, among many other authorities, N.C. v. Italy [GC], no. 24952/94, § 56, ECHR 2002 ‑ X). In the present case, therefore, the Court’s role is not to rule in abstracto on the compatibility with the Convention of the relevant national legislation and practice, but only to ascertain, in concreto , what effect these had on the applicants’ right to respect for their private life under Article 8 of the Convention.
The Court observes that the applicants lodged a request for the legal recognition of their gender reassignment in late 2016 and early 2017 and that their requests were granted in January 2018 due to what appears to be a brief change in the practice of the relevant authorities. Thus, their cases have been decided on the merits and the applicants were able to obtain the legal recognition of their gender reassignment.
Furthermore, the Court considers that a period of less than a year, or in the case of Á.Cs. thirteen months, of waiting time while the domestic authorities processed the applicants’ requests for gender reassignment cannot be considered as continuous and unreasonable, leaving them in a situation of distressing uncertainty vis-à-vis their private life and the recognition of their identity (compare and contrast, Y.T. v. Bulgaria, § 72, and X. v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , §§ 68-69, both cited above).
It follows that the present complaint is inadmissible under Article 35 § 3 (a) of the Convention as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4.
In view of this conclusion, the Court considers it unnecessary to rule on the Government’s preliminary objections relating to victim status and exhaustion of domestic remedies (see, mutatis mutandis , Kurt v. Austria [GC], no. 62903/15, § 213, 15 June 2021). For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the part of the application concerning K.F.M. out of its list of cases; Declares the remainder of the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 7 March 2024. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Deputy Registrar President Appendix List of applicants No. Applicant’s Name Year of birth Nationality Place of residence 1. Á.Cs. 1996 Hungarian Budapest 2. M.D. 1983 Hungarian Budapest 3. K.GY. 1979 Hungarian Budapest 4. N.H. 1989 Hungarian Budapest 5. K.F.M. 1974 Hungarian Budapest