CtEDO 16.03.2010 Auto

AFFAIRE MARZOLA CENTRI DI FISIOKINESITERAPIA S.A.S. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
16.03.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MARZOLA CENTRI DI FISIOKINESITERAPIA S.A.S. c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MARZOLA CENTRI DI FISOKINESITRAPIA S.A.S. c. ITALIA Cerere n 3281/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 martie 2010 DEFINITIVF 16/06/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Marzola Centri di Fisiokinesitrapia S.A.S.c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune după ce a deliberat în camera consiliului la 23 februarie 2010, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 3281/02) îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei societate din acest stat, Marzola Centri di Fisiokineserapia S.A.S. (atracta) în persoana reprezentantului său legal, Giorgio Marzola, a sesizat Curtea la data de 26 August 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 28 iunie 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII recurenta își are sediul social la Bologna. Procedura principală Conform informațiilor care rezultă din dosarul cererii n 62363/00 prezentată de recurentă în fața organelor Convenției (a se vedea punctele 8-9), 21 mai 1990, reclamanta, chiriaș al unei clădiri, a atribuit C.G., proprietarul, în fața Tribunalului de la Bologna, solicitând rambursarea costurilor anumitor lucrări de manipulare pe care le-a efectuat, precum și o despăgubire (R.G. 6294/90). Din cele nouăsprezece audieri care au avut loc, trei au fost trimise la cererea recurentei și două din oficiu. printr-o hotărâre depusă la 22 aprilie 2003, Tribunalul a acceptat cererea recurentei. Prima cerere a fost adresată organelor convenției. Între timp, la 7 aprilie 1998, recurenta sesizase Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (solicitarea nr. 62363/00). Printr-o decizie din 25 iunie 2002, Curtea a declarat cererea inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne, recurenta declarând la 7 septembrie 2001 că nu va sesiza instanțele interne în sensul legii La 10 octombrie 2001, recurenta sesizează Curtea de Apel de la Ancona în sensul Legii privind Curtea de Apel din Pinto, prin care solicită 25 822,84 EUR (EUR) pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a duratei procedurii. 11. printr-o decizie din 20 decembrie 2001, depusă la 11 ianuarie 2002, Curtea de Apel a luat în considerare procedura până la data deciziei, a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp 12 Această decizie a devenit definitivă la 25 februarie 2003. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], n 64886/01, § 23-31, CEDH 2006 V). 14. Guvernul se opune deciziei Curții de a examina împreună admisibilitatea cererii și fondul acesteia, astfel cum se prevede la art. 29 alineatul (3) din convenție. El consideră că cererea nu este pregătită pentru o astfel de abordare, având în vedere particularitățile legate de caracteristicile căii de atac 15. Curtea arată pe de o parte că guvernul nu și-a justificat argumentul întemeiat pe particularitățile cererii. Pe de altă parte, Curtea constată că procedura de examinare comună în cauză nu împiedică o examinare atentă a problemelor ridicate și a argumentelor invocate de guvern (a se vedea mutatis mutandis Leo Zappia c. Italia, 77744/01, § 12-14, 29 septembrie 2005). Prin urmare, nu este necesar să se acorde dreptul la cererea guvernului. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 16. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii principale și nu a obținut nicio despăgubire în cadrul acțiunii Pinto 17. 18 art. 6 alineatul (1) din Convenție este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) asupra admisibilității 19. Guvernul excită de la neobosirea căilor de atac interne, în măsura în care recurenta nu s-a ocupat de casare. 20. Curtea arată că decizia Curții de Apel Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007, CEDH 2007 Cocchiarella c. Italia , citată anterior, 69-98) și că recurenta poate oricând să își asume responsabilitatea de a-și exercita răspunderea în temeiul articolului 22 din convenție. Curtea constată că cererea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, înscriși la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, o declară admisibilă. Pe fond 23. Curtea constată mai întâi că procedura principală, care a început la 21 mai 1990, a durat la 20 decembrie 2001, data deciziei În continuare, Comisia constată că procedura principală s-a prelungit până la 22 aprilie 2003. Această perioadă suplimentară de un an și patru luni, care nu a putut fi luată în considerare de Curtea de Apel În ceea ce privește durata procedurii, Comisia poate lua în considerare întreaga procedură națională pe fond și nu numai cea deja examinată de Curtea de Apel (a se vedea Cocchiarella c. Italia, citată anterior, § 116 Cappuccitti Italia, n 34466/03, § 22-23, 29 iulie 2008 Gardisan Italia, n 35772/03, § 16-17, 29 iulie 2008). 25. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat o necunoaștere a cerinței de termen rezonabil, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, în primul rând, Cocchiarella c. Italia Curtea consideră că trebuie să se constate o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din aceleași motive. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Tribunalul contestă această pretenție. 29. Curtea consideră că ar fi putut acorda recurentei pentru încălcarea articolului 6 alineatul (1) în absența unor căi de atac interne și ținând cont de întârzierile imputabile recurentei, suma de 11 200 EUR (la data deciziei În consecință, având în vedere caracteristicile căii de atac, Pinto, Curtea, având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și acționând în mod echitabil, alocată reclamantei 5 670 EUR, sumă care include o despăgubire pentru perioada suplimentară suferită de recurentă după constatarea încălcării de către instanța judecătorească, Pinto Taxă și cheltuieli de judecată 30. Justificative în sprijinul acesteia, reclamanta solicită 10 958,35 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile aferente primei sale cereri (n 62363/00) în fața Curții, 4 014,14 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale acțiunii 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alte c. Turcia, 29189/02, din 24 ianuarie 2008, § 22. În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003 VIII). 33. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente cererii n 62363/00, Curtea, neputând acorda cheltuieli și cheltuieli pentru o cerere declarată inadmisibilă, respinge cererea. 34. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile în fața instanței de apel În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată ale prezentei cereri, Curtea, hotărând în echitate, consideră că este rezonabil să se aloce 1 000 EUR în acest scop. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă afirmă că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 5 670 EUR (cinci mii șase sute șaptezeci de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 martie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-09-21
0,95
AFFAIRE CONCERIA MADERA S.R.L. c. ITALIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CONCERIA MADERA S.R.L. c. Italie (n o 2) ( Requête n o 3978/03) ARRÊT STRASBOURG 21 septembre 2010 DÉFINITIF 21/12/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-06-25
0,94
MARZOLA CENTRI DI FISIOCHINESI TERAPIA S.a.s., SCRIMALI et ARANCIO, PERUGINI, GIORDANO et 2 AUTRES, GIACOMINI et MARIONI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 62363/00 - MARZOLA CENTRI di FISIOCHINESI TERAPIA S.a.s. 65079/01 - Gabriele SCRIMALI et Luisa ARANCIO 65086/01 - Gabriella PERUGINI 65087/01 - Mario GIORDANO et 2 autres 6508
CtEDO 2010-07-27
0,94
AFFAIRE MARCON c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MARCON c. ITALIE ( Requête n o 32851/02) ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2010-10-19
0,94
AFFAIRE FROSIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FROSIO c. ITALIE ( Requête n o 16777/03) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2010-10-26
0,94
AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE ( Requêtes n os 23745/03, 23746/03, 23749/03 et 1280/04) ARRÊT STRASBOURG 26 octobre 2010 DÉFINITIF 26/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conven
Sursă