NADARAJAH c. SUISSE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 21009/08 prezentată de Jayaseelan NADARAJAH împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 18 martie 2010 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 25 aprilie 2008, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și faptul că această măsură provizorie a fost adoptată, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Jayaseelan Nadarajah, este un resortisant sri lankanez, născut în 1972 și deținut de etnia tamulară.

Este rezident în Lausanne. Este reprezentat în fața Curții de către Ch. Tafelmacher, avocat în Lausanne. Guvernul elvețian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În octombrie 1990, reclamantul a intrat în Elveția și a depus o cerere de azil. În timpul interogării sale de către poliția străinilor din cantonul Vaud, reclamantul a declarat că forțele de ordine din Sri Lanka i-au reproșat, precum și familiei sale, susținerea organizației teroriste a Tigers de Eliberare de la'Eelam Tamiul (LTTE). Cererea sa de azil a fost respinsă definitiv la 26 iunie 1996. La 3 noiembrie 2000, reclamantul a îndeplinit un resortisant elvețian și, prin urmare, a obținut autorizația de ședere prin reîntregirea familiei.

La 21 noiembrie 2003, Biroul Federal pentru Migrație (denumit în continuare: l La 21 iulie 2006, Departamentul Federal de Justiție și Poliție a confirmat decizia Oficiului și l-a expulzat pe solicitant. La 23 octombrie 2006, reclamantul a solicitat Oficiului revizuirea deciziei din 21 noiembrie 2003. Prin decizia din 16 martie 2007, Biroul a respins această cerere, respinsă la 8 noiembrie 2007 de către Tribunalul Administrativ Federal. La 25 februarie 2008, reclamantul a prezentat o nouă cerere de reexaminare și a fost respinsă de către Oficiu la 24 aprilie 2008 printr-o hotărâre din 2 decembrie 2009, Tribunalul Administrativ Federal a adoptat o acțiune împotriva acestei din urmă decizii și a invitat Biroul să pronunțe admiterea provizorie a reclamantului în Elveția.

În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul a susținut că, în caz de expulzare și din cauza originii sale etnice, ar fi expus unui risc dovedit de abuz în țara sa de origine. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. La 10 decembrie 2009, guvernul a informat Curtea că Tribunalul Administrativ Federal a admis acțiunea interjudiciată împotriva deciziei din 24 aprilie 2008 și că Biroul l-a pus pe reclamant în beneficiul unei admiteri provizorii. Considerând că reclamantul nu mai are niciun risc de expulzare, guvernul a invitat Curtea să elimine din rolul prezentei cereri. Printr-o scrisoare din 18 ianuarie 2010, reclamantul a informat Curtea că nu a luat în considerare o eventuală retragere a cererii sale, având în vedere situația sa de ședere în Elveția.

Pe de altă parte, ar dori ca guvernul să facă o propunere financiară în legătură cu suferința morală și cu cheltuielile de apărare juridică, înainte de a lua o decizie privind radiațiile. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n În aceste condiții, Curtea consideră că nici o sumă nu este datorată în virtutea satisfacției echitabile [art. 37 din Convenție, coroborat cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul Curții].

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modululer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 21009/08 présentée par Jayaseelan NADARAJAH contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 18 mars 2010 en une chambre composée de : Christos Rozakis, président, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 avril 2008, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour et le fait que cette mesure provisoire a été adoptée, Vu les commentaires soumis par le gouvernement défendeur et ceux présentés en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Jayaseelan Nadarajah, est un ressortissant sri lankais, né en 1972 et appartenant à l’ethnie tamoule.

Il réside à Lausanne. Il est représenté devant la Cour par M e Ch. Tafelmacher, avocat à Lausanne. Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent suppléant, Adrian Scheidegger, de l’Office fédéral de la justice. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En octobre 1990, le requérant entra en Suisse et déposa une demande d’asile. Lors de son interrogatoire par la police des étrangers du canton de Vaud, le requérant déclara que les forces de l’ordre sri lankaises lui avaient reproché, ainsi qu’à sa famille, de soutenir l’organisation terroriste des Tigres de libération de l’Eelam Tamoul (LTTE).

Sa demande d’asile fut rejetée définitivement le 26 juin 1996. Le 3 novembre 2000, le requérant épousa une ressortissante suisse et obtint dès lors l’autorisation de séjour par regroupement familial. Le 21 novembre 2003, l’Office fédéral des migrations (ci-après : l’« Office ») refusa de renouveler le permis de séjour du requérant, en raison de la séparation du couple. Le 21 juillet 2006, le Département fédéral de justice et police confirma la décision de l’Office et ordonna l’expulsion du requérant. Le 23 octobre 2006, le requérant demanda auprès de l’Office le réexamen de la décision du 21 novembre 2003. Par décision du 16 mars 2007, l’Office rejeta cette demande, rejet confirmé le 8 novembre 2007 par le Tribunal administratif fédéral.

Le 25 février 2008, le requérant déposa une nouvelle demande de réexamen. Elle fut rejetée par l’Office le 24 avril 2008. Par un arrêt du 2 décembre 2009, le Tribunal administratif fédéral admit un recours contre cette dernière décision et invita l’Office à prononcer l’admission provisoire du requérant en Suisse. Celui-ci octroya au requérant une admission provisoire par une décision du 16 décembre 2009. GRIEF A la lumière de l’article 3 de la Convention, le requérant a fait valoir qu’en cas d’expulsion et à cause de son origine ethnique tamoule, il serait exposé à un risque avéré de mauvais traitements dans son pays d’origine. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.

Le 10 décembre 2009, le Gouvernement informa la Cour que le Tribunal administratif fédéral avait admis le recours interjeté contre la décision du 24 avril 2008 et que l’Office avait mis le requérant au bénéfice d’une admission provisoire. Estimant que le requérant ne court plus de risque d’expulsion, le Gouvernement invitait la Cour à rayer du rôle la présente requête. Par une lettre du 18 janvier 2010, le requérant informa la Cour qu’il n’a pas d’objection fondamentale à un éventuel retrait de sa requête, au vu du règlement de sa situation de séjour en Suisse. Par contre, il souhaiterait que le Gouvernement fasse une proposition financière en relation avec la souffrance morale vécue, ainsi que les frais de défense juridique, avant de prendre une décision sur la radiation.

Au vu de la décision adoptée par la Cour le 7 janvier 2010 dans l’affaire Kamaco c. Suisse (n o 21010/08), le Gouvernement s’abstient de formuler des commentaires au sujet de la lettre du requérant du 18 janvier 2010. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Dans ces conditions, la Cour estime qu’aucun montant n’est dû au titre de la satisfaction équitable (article 37 de la Convention, en combinaison avec l’article 43 § 4 du règlement de la Cour).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président