TIMPUL DE DIMINEATA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 16674/06

depusă de către TIMPUL DE DIMINEAȚĂ

împotriva Republicii Moldova

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 23 martie 2010 în Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și

Lawrence Early,

Grefier al Secției,

Examinînd sus-numita cerere, depusă la 18 aprilie 2006,

Examinînd declarația formală prin care s-a acceptat reglementarea amiabilă a cauzei,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

Procedura A

La 30 ianuarie 2004,

Timpul Info-Magazin

, reclamant în cauza

Timpul

Info-Magazin și Anghel c. Moldovei

(nr. 42864/05, 27 noiembrie 2007), a publicat un articol în care se relata despre un pretins act de corupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne („MAI”).

În urma acțiunii civile privind lezarea onoarei, demnității și reputației profesionale instituite de persoana al cărei nume apare în articolul sus-menționat, la 24 mai 2005, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a obligat

Timpul Info-Magazin

să publice o dezmințire. Hotărîrea a devenit definitivă.

Între timp,

Timpul Info-Magazin

a fost implicat într-un alt șir de proceduri

civile privind lezarea onoarei, demnității și reputației profesionale. Aceste

proceduri au culminat cu adoptarea hotărîrii CEDO

Timpul Info-Magazin și Anghel c. Moldovei

în care a fost constatată încălcarea dreptului

la libertatea de exprimare a reclamantului. Pe parcursul acestor proceduri la nivel național, o instanță judecătorească a dispus ca să fie aplicat sechestrul pe patrimoniul și pe conturile ziarului reclamant ca măsură de asigurare a acțiunii (a se vedea

Tmpul Info-Magazin și Angel c. Moldova

, citată

supra

, § 9 și 10). În rezultat, ziarul a fost forțat să-și suspende activitatea, însă fără a-și lichida personalitatea juridică

Tmpul Info-Magazin

.

Staff-ul ziarului

Timpul Info-Magazin

a înființat o nouă persoană juridică și a creat un nou ziar denumit

Timpul de Dimineață

– reclamantul în cauza dată (în continuare „ziarul reclamant”).

La 10 octombrie 2005, un executor judecătoresc de la Oficiul de Executare Buiucani a dispus ca

Timpul de Dimineață

să execute hotărîrea din 24 Mai 2005 în termen de trei zile.

La 13 octombrie 2005, ziarul reclamant a informat executorul judecătoresc că acesta nu era nici debitor în procedurile date, nici succesorul ziarului

Timpul Info-Magazin

și a refuzat să se conformeze dipoziței executorului judecătoresc.

La o dată nespecificată, executorul judecătoresc înaintat o cerere prin care a solicitat Judecătoriei Buiucani să clarifice modul de executare a hotătîrii.

La 19 ianuarie 2006, la Judecătoria Buiucani a avut loc o audiere în cazul dat. Ziarul reclamant a motivat că nu era succesorul ziarului

Timpul Info-Magazin

și că cele două ziare au fost înregistrate ca persoane juridice distincte, aveau adrese juridice și conturi bancare diferite. Cu toate acestea, instanța a constatat că ambele ziare aveau aceeași pagină WEB și că redactorul șef a utilizat o foaie cu antetul oficial al ziarului

Timpul de Dimineață

într-o scrisoare adresată executorului. Instanța a dispus ca hotărîrea din 24 mai 2005 să fie executată de către ziarul reclamant, deoarece acesta era succesor al publicației

Timpul Info-Magazin

, și s-a bazat pe art. 43 și 70 din Codul de Executare.

La 1 februarie 2006, ziarul reclamant a atacat cu recurs decizia Judecătoriei Buiucani din 19 ianuarie 2006 și a susținut că aceasta este ilegală, deoarece, potrivit art. 43 și 70 din Codul de Executare, succesorul legal poate fi declarat după încetarea activității persoanei juridice sau după preluarea datoriei. Reclamantul a motivat că niciuna dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită și că, prin urmare, nu putea fi declarat succesor al publicației

Timpul Info-Magazin

.

La 16 martie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul ziarului reclamant, a menținut încheierea instanței de fond și a adăugat că ambele ziare aveau același redactor-șef și aceeași adresă juridică.

La 12 ianuarie 2007, ziarul reclamant a publicat un articol sarcastic ce critica persoana Prim-ministrului la acea dată, V. Tarlev. Articolul respectiv era însoțit de o imagine trucată a Prim-ministrului, care apărea îmbrăcat asemeni unui mitropolit și care ținea în mîini obiecte liturgice. Prin imaginea dată era criticat Prim-ministrul, pentru că a ținut un discurs politic în ziua de Crăciun de pe amvonul Catedralei metropolitane din Chișinău, catedrală ce aparține Mitropoliei Moldovei.

Articolul reamintea cititorilor despre acuzațiile aduse anterior de către acționarii fabricii de dulciuri „Bucuria” împotriva Prim-ministrului. Acționarii pretindeau că acesta ar fi furat cîteva milioane dolari SUA în perioada în care a deținut funcția de director executiv al fabricii. Autorul articolului s-a referit, de asemenea, la acuzațiile anterioare potrivit cărora dl Tarlev și-ar fi construit în mod abuziv o casă pe teritoriul unei grădinițe publice.

Situația în care este prezentat discursul Prim-ministrului spus de pe amvonul Catedralei a fost comparat cu

o altă situație în care un preot, (P.V.), a fost prins în timp ce fura o cadă de baie de pe teritoriul unei grădinițe dintr-un sat și care, ulterior, pe parcursul mai multor ani, a continuat să propovăduiască valorile creștine de la altarul bisericii sale. În concluzie, articolul menționa că, dacă Președintele Voronin, Prim-ministrul Tarlev și P.V. ar fi fost puși alături, ar fi ieșit o nouă sfîntă treime, „noua sfîntă treime națională, constituită din Tatăl (Președintele Voronin), Fiul (dl Tarlev) și Sfîntul Duh (P.V.), treimea Moldovei care minte de la altar și fură din buget.

La 15 ianuarie 2007, un grup de aproximativ 30 de persoane, unii dintre care purtau haine bisericești, au organizat o demonstrație de protest în fața sediului ziarului reclamant. Aceștia au protestat împotriva respectivei pretinse blasfemii venită din partea ziarului reclamant și au pretins că erau membri ai unei organizații religioase ce aparținea Mitropoliei Moldovei. Protestatarii erau însoțiți de un reporter de la postul național de radio care venise împreună cu ei, pentru a reflecta evenimentul într-un reportaj radio. Un angajat al unui ziar pro-guvernamental a distribuit protestatarilor mai multe ouă, care urmau să fie aruncate în clădirea în care era sediul ziarului reclamant.

Un grup de protestatari a intrat în sediu cu forța, a extras din arhiva redacției mai multe ziare și le-au dat foc în fața clădirii. Ei amenințau jurnaliștii, utilizau un limbaj obscen în adresa acestora, îi blestemau spunînd: ,,copiii voștri să ardă în iad”. Jurnaliștii au chemat poliția, care a ajuns după aproximativ 20 de minute, dar nu au stopat protestul și acțiunile protestatarilor care aruncau ouă. Polițiștii stăteau de-o parte și examinau evenimentul.

Unul dintre protestatari a declarat pentru un o echipă TV că ,,ziarul este cel care a provocat violență” și a motivat că, odată ce musulmanii au reacționat violent ca urmare a unor caricaturi a lui Muhammad, ei, adică cei care cred în ,,adevăratul Dumnezeu”, aveau, de asemenea, dreptul de a face la fel. Protestul s-a încheiat după ce o persoană ce purta haine preoțești a adresat participanților un ordin în limba rusă ca aceștia să se împrăștie.

Mai tîrziu, în aceeași zi, un ofițer de poliție a întocmit un proces-verbal cu privire la pagubele provocate clădirii în care era sediul ziarul reclamant. Acesta a stabilit că pe pereții exteriori și în ferestrele clădirii au fost aruncate ouă.

În ziua următoare, ziarul a primit două scrisori din partea unei asociații religioase aparținînd Mitropoliei Moldovei care organizase protestul în cauză, în care redacția era amenințată din nou cu expresii de felul ,,pentru credința noastră noi suntem gata să vărsăm sînge”.

Pe parcursul următoarelor zile, ziarul reclamant a publicat mai multe materiale referitoare la evenimentele din 15 și 16 ianuarie 2007. Jurnaliștii au intervievat

inter alia

,

cîțiva ierarhi din cadrul Mitropoliei Basarabiei, care și-au expus opinia potrivit căreia articolul din 12 ianuarie 2007 nu conținea vreo blasfemie, precum și că discursul politic al Prim-ministrului de pe amvon contravine canoanelor creștin-ortodoxe și că protestul din 15 ianuarie 2007 a avut o conotație politică. Aceștia au făcut o paralelă între evenimentele din 15 ianuarie 2007 și actele de violență săvîrșite în anii 1990 de către membrii Mitropoliei Moldovei împotriva credincioșilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Pe de altă parte, reprezentantul Mitropoliei Moldovei a dezmințit orice implicare a bisericii în aceste evenimente, menționînd că acțiunile protestatarilor erau justificate și că în istorie există multe exemple de bătălii violente pentru credința creștină.

La o dată nespecificată, ziarul reclamant a depus o plîngere la poliție și a cerut începerea urmăririi penale împotriva celor ce au vandalizat sediul ziarului, au distrus o parte din arhivă și, cel mai important, au intimidat jurnaliștii.

La 12 februarie 2007, Procuratura sectorului Buiucani a informat ziarul reclamant că s-a luat decizia de neîncepere a urmăririi penale împotriva protestatarilor. Cu toate acestea, a fost inițiată o procedură administrativă împotriva a patru protestatari.

La 23 februarie 2007, ziarul reclamant a contestat decizia Procuraturii sectorului Buiucani adresîndu-se cu o plîngere către judecătorul de instrucție. Ziarul susținea

inter alia

, că

Timpul de Dimineață

este un ziar de opoziție care, cu numeroase ocazii, a publicat articole de critică în adresa Guvernului. Drept rezultat acesta a fost supus diferitor forme de presiune din partea autorităților, cum ar fi inițierea mai multor proceduri de defăimare împotriva redacției și înghețarea conturilor. De asemenea, ziarul reclamant a reamintit Procuraturii că, înainte de iulie 2004, echipa sa a lucrat la un alt ziar întitulat

Timul Info-Magazin

, acesta din urmă fiind obligat să-și înceteze activitatea după ce a publicat un articol de investigație cu privire la o achiziție de mașini non-transparentă din partea Guvernului și o tentativă de omor a jurnalistului care a scris articolul. Ziarul reclamant, de asemenea, a informat Procuratura despre numeroasele raporturi ale Consiliului Europei, OSCE și alte organizații non-guvernamentale, cum ar fi „Freedom House” și „Article 19”, în care se exprimată îngrijorarea privind restricțiile dreptului la libertatea de exprimare în Moldova.

În acest context, ziarul reclamant a menționat că felul în care s-au desfășurat protestele din 15 ianuarie 2007 a constituit o nouă acțiune de intimidare a sa de către agenții Guvernului și a fost orientată împotriva libertății de exprimare a ziarului. În suportul acestei afirmații, reclamantul a subliniat că protestatarii erau membri ai Mitropoliei Moldovei, care, spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, era cunoscută ca fiind favorizată și sprijinită de Guvern. Potrivit reclamantului, în ciuda secularității oficiale a statului, nu exista o separare clară între stat și Mitropolia Moldovei. Primul proteja interesele celuilalt și vice versa. Mitropolitul din cadrul Mitropoliei Moldovei deținea pașaport diplomatic, dispunea de automobil cu numere speciale și îl însoțea pe Președintele țării în misiunile externe. În timpul unei vizite a Patriarhului Rusiei la Chișinău, la 13 noiembrie 2005, Președintele țării a declarat că există doar o singură biserică în Republica Moldova – Mitropolia Moldovei.

Ziarul reclamant a menționat că protestatarii au comis cel puțin patru infracțiuni: violarea domiciliului, incendierea și distrugerea bunurilor, dezordini în masă și vandalism. Cea mai relevantă consecință a evenimentelor din 15 ianuarie 2007 și a amenințărilor ulterioare în adresa ziarului, a fost totuși crearea unei stări de frică, anxietate și pasivitate asupra echipei de jurnaliști. Reclamantul s-a plîns ulterior că investigațiile Procuraturii au fost simulate. Procuratura nu a cercetat identitatea protestatarilor și nu a luat în considerație relația specială dintre Mitropolia Moldovei și Guvern. De asemenea, nu a atras atenția asupra faptului că un reporter de la Radioul Național, controlat de Guvern, a însoțit protestatarii spre sediul ziarului. Potrivit ziarului, toate faptele menționate mai sus, cît și inacțiunea ofițerilor de poliție veniți la manifestare ridică o bănuială rezonabilă că atacul asupra redacției ziarului a avut drept scop intimidarea jurnaliștilor acestui ziar și limitarea dreptului lor la libertatea de exprimare.

La 26 februarie 2007, un judecător de instrucție de la Judecătoria Buiucani a decis ca Procuratura să examineze fondul plîngerii reclamantului.

La 1 martie 2007, ziarul reclamant a scris din nou Procuraturii, informînd

inter alia

că a identificat organizatorii protestelor din 15 ianuarie 2007.

La 23 martie 2007, ziarul reclamant a fost informat de către Procuratură că plîngerea sa a fost respinsă. Ziarul reclamant a atacat în instanță decizia Procuraturii și a menționat, inter alia, că refuzul Procuraturii de a investiga în modul corespunzător atacul din 15 ianuarie 2007 însemna, propriu-zis, exercitarea presiunii asupra ziarului, deoarece avansa existența unei stări continue de frică din partea jurnaliștilor că asemenea atacuri ar putea să se repete în cazul în care aceștia și-ar fi exprimat opinia critică față de Guvern. De asemenea, reclamantul a prezentat exemple de diferite abordări din partea poliției în alte cazuri în care au avut loc demonstrații neautorizate. Un exemplu elocvent era reprimarea violentă a unui marș pașnic și arestarea cîtorva membri ai Partidului Liberal, la 27 martie 2007.

Ziarul reclamant a menționat că anume aceasta era o practică firească a poliției în cazul unor demonstrații pașnice neautorizate împotriva Guvernului, în contrast cu atitudinea polițiștilor față de protestele din 15 ianuarie 2007.

La 5 aprilie 2007, Judecătoria Buiucani a respins apelul ziarului reclamant și a constatat că Procuratura a efectuat o investigație minuțioasă. În rezultatul investigației, au fost inițiate proceduri administrative împotriva a cîteva persoane pentru că au participat la o demonstrație neautorizată. Plîngerea cu privire la incendierea arhivei ziarului nu a fost confirmată de către anchetă.

Între timp, la 16 martie 2007, cele patru persoane împotriva cărora Procuratura a inițiat proceduri administrative pentru participarea la o demonstrație neautorizată au fost achitate de către Judecătoria Buiucani. Procuratura a atacat cu apel decizia în cauză. Cu toate acestea, apelul a fost respins la 16 aprilie 2007, din considerentele că Procuratura nu a respectat termenul limită de 10 zile de depunere a apelului. Ziarul reclamant a aflat despre rezultatul acestei proceduri din observațiile Guvernului în cauza dată.

PLÎNGERI

ÎN DREPT

La 15 decembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului:

„Guvernul recunoaște că a existat o violare a dreptului la un proces echitabil a ziarului reclamant, garantat de Articolul 6 din Convenție, ca urmare a deciziei Curții de Apel din 16 martie 2006 privind desemnarea ziarului reclamant în calitate de succesor al ziarului

Timpul Info-Magazin

, pe motiv că ambele ziare aveau aceeași adresă și șef de redacție.

Guvernul recunoaște că a existat o violare a dreptului ziarului reclamant la libertatea de exprimare, în sensul Articolului 10 din Convenție, drept rezultat al acțiunilor violente ale reprezentanților unei organizații religioase, acțiuni care nu au fost stopate/penalizate efectiv și cu promptitudine de către autoritățile statului.

Guvernul consideră că simpla recunoaștere a violării drepturilor ziarului reclamant poate constitui o satisfacție echitabilă suficientă. În cazul în care reclamantul nu va fi de acord cu acest aspect, Guvernul lasă la discreția Curții să determine suma satisfacției echitabile.

În lumina celor expuse mai sus, Guvernul solicită

respectuos ca Înalta Curte să ia act de prezenta declarație și să radieze cauza de pe rol”.

La 2 februarie 2010, Curtea a recepționat următoarea declarație semnată de reclamant:

„Ziarul reclamant este de acord cu propunerea Guvernului de a recunoaște încălcările pretinse, garantate de Articolul 6 și Articolul 10 din Convenție, și este dispusă să accepte că o astfel de recunoaștere constituie o satisfacție echitabilă în sine.

În consecință, ziarul reclamant solicită respectuos Curții să ia act și să aprobe reglementarea propusă de Guvernul respondent și confirmată de ziarul reclamant”.

Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Curtea este satisfăcută că reglementarea amiabilă este bazată pe respectarea drepturilor omului, garantate de Convenție și de Protocoalele sale, și nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 §1

in fine

din Convenție). În lumina celor expuse mai sus, este justificat ca cererea să fie radiată de pe rol.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Decide

sa radieze cererea de pe rol.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte