31 martie 2010 Secțiunea a doua Cerere nr. 14793/08 prezentată de Y. împotriva Turciei introdusă la 6 martie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta este un resortisant turc născut în 1981 și rezident în Mercin. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul A. N. Bozlu, avocat în Mercin. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este o transsexuală neoperată, înscrisă pe Registrele de stare civilă ca fiind de sex feminin. Potrivit spuselor sale, ea a devenit conștientă de vârsta ei fragedă că sexul ei psihologic era masculin și nu corespundea cu sexul său anatomic. La 30 septembrie 2005, Comisia sesizează Tribunalul de Mare Instanță din Mercin cu privire la o acțiune în vederea obținerii autorizației de a face obiectul unei operațiuni de conversie sexuală și de a schimba sexul înscris la nașterea sa în statul civil pe motiv că se considera un om încă din copilărie. La 23 februarie 2006, Comitetul medical al centrului medical al Universităii din Inönü a întocmit un raport de experienă psihică care a concluzionat că reclamanta era transsexuală și este ima că trebuia să-și poată continua viata ca om. La 21 aprilie 2006, a fost stabilită o nouă expertiză de către departamentul de cercetare psihiatrică al facultății de medicină a Universității din La 11 mai 2006, a fost întocmit un raport medical de către ramura bolilor feminine și a nașterilor de la Facultatea de Medicină a Universității din trakurova, care a concluzionat că reclamanta avea capacitatea de a procrea. La 27 iunie 2006, pe baza concluziilor diferitelor expertize, Tribunalul a respins cererea de conversie sexuală a recurentei pe motiv că, contrar cerințelor articolului 40 din Codul civil privind condițiile de autorizare a unei convertiri sexuale, recurenta nu era împiedicată definitiv să procreeze. La 17 mai 2007, Curtea de Casație a constatat că instanța în primă instanță nu a comis nicio eroare în aprecierea sa a elementelor de probă, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată. La 18 octombrie 2007, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificare formulată de reclamantă. 4721), orice persoană care dorește să își schimbe sexul poate, la cerere, să sesizeze instanța cu privire la o cerere de autorizare în acest scop. Pentru ca o astfel de autorizație să fie acordată, reclamantul trebuie să aibă 18 ani vechime, să nu fie căsătorit, să aibă o predispoziție transsexuală și să fie înregistrat printr-un raport al unui institut medical oficial al unei instituții de învățământ și cercetare, să fie necesară schimbarea sexului pentru sănătatea psihologică a reclamantului și să fie în mod definitiv incapabilă să procure. Instanța decide să corecteze registrele de stare civilă atunci când o declarație a unui institut medical oficial atestă că operațiunea de schimbare de sex a fost efectuată în conformitate cu obiectivul specificat de autorizația judiciară și de tehnicile medicale. GRIFS Invocând art. 8 din Convenție, reclamanta denunță o încălcare a vieții sale private. Ea susține că contradicția dintre percepția mentală a ei însăși (ca om) și constituția sa fiziologică a fost stabilită prin rapoarte medicale. În timp ce ea a solicitat permisiunea de a pune capăt acestei contradicții, ea este afectată de refuzul autorităților interne, deoarece aceasta nu era privată de capacitatea de a procrea. În acest sens, recurenta solicită să i se permită să suporte o intervenție chirurgicală de conversie sexuală și se plânge de conținutul legii și de interpretarea acesteia, care nu răspunde nevoilor pe care trebuie să le soluționeze în măsura în care cerința biologică pe care o ridică nu poate fi satisfăcută decât după intervenția chirurgicală. Cu toate acestea, faptul de a avea acces la o astfel de intervenție chirurgicală îi lasă pe cei a căror percepție mentală a sexului lor și realitatea biologică sunt în contradicție cu aceasta în mod definitiv. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de absența oricărei discuții din partea Curții de Casație a fondului cauzei sale și de lipsa motivării hotărârilor acestei instanțe. În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, refuzul instanțelor interne de a permite reclamantei să facă obiectul unei intervenții chirurgicale de conversie sexuală aduce atingere dreptului său la respectarea vieții private în sensul articolului 8 din Convenție? În această privință, guvernul este invitat să furnizeze detalii cu privire la condițiile de acces la chirurgia de conversie sexuală, precum și la cadrul legislativ și de reglementare relevant. În temeiul legislației interne și al normelor sale de punere în aplicare, recurenta trebuie să se supună unor proceduri medicale prealabile de sterilizare sau terapie hormonală ca o condiție de acces la chirurgia de conversie sexuală în cadrul Uniunii Europene, guvernul este invitat să furnizeze detalii cu privire la necesitatea, disponibilitatea și accesibilitatea unor astfel de tratamente.
31 mars 2010
Requête n
o
14793/08
présentée par Y. Y.
contre la Turquie
introduite le 6 mars 2008
La requérante est une ressortissante turque née en 1981 et résidant à Mersin. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante est une transsexuelle non opérée, inscrite sur les registres d’état civil comme étant de sexe féminin. Selon ses dires, elle prit conscience dès son jeune âge que son sexe psychologique était masculin et ne correspondait pas à son sexe anatomique.
Le 30 septembre 2005, elle saisit le tribunal de grande instance de Mersin d’une action en vue d’obtenir l’autorisation de subir une opération de conversion sexuelle et de faire changer le sexe inscrit à sa naissance à l’état civil au motif qu’elle se considérait comme un homme depuis son enfance. Elle précisa qu’elle avait fait l’objet d’un suivi psychologique à cet égard et que la conversion sexuelle lui avait été conseillée par les médecins.
Le 23 février 2006, le comité médical du centre médical de l’université d’Inönü établit un rapport d’expertise psychiatrique concluant que la requérante était transsexuelle, et estima qu’elle devait pouvoir poursuivre sa vie en tant qu’homme.
Le 21 avril 2006, une nouvelle expertise fut établie par le service de recherches psychiatriques de la faculté de médecine de l’université d’Inönü, composé de trois experts, lesquels conclurent au terme de l’examen de la requérante «
qu’il était nécessaire que la personne poursuive désormais sa vie sous l’identité d’un homme
».
Le 11 mai 2006, un rapport médical fut établit par la branche des maladies féminines et des naissances de la faculté de médecine de l’université de Çukurova. Il conclut que la requérante avait la capacité de procréer.
Le 27 juin 2006, se fondant sur les conclusions des différentes expertises, le tribunal rejeta la demande de conversion sexuelle de la requérante au motif que, contrairement aux exigences de l’article 40 du code civil relatif aux conditions d’autorisation d’une conversion sexuelle, la requérante n’était pas empêchée de manière définitive de procréer.
Le 17 mai 2007, constatant que la juridiction de première instance n’avait commis aucune erreur dans son appréciation des éléments de preuve, la Cour de cassation confirma le jugement rendu.
Le 18 octobre 2007, la Cour de cassation rejeta le recours en rectification formé par la requérante.
B.
Le droit interne pertinent
Aux termes de l’article 40 du code civil (loi n
o
4721), toute personne souhaitant changer de sexe peut, sur requête personnelle, saisir le tribunal d’une demande d’autorisation à cette fin. Pour qu’une telle autorisation soit accordée, il faut que le demandeur ait dix-huit ans révolus, qu’il ne soit pas marié, qu’il ait une prédisposition transsexuelle et que celle-ci soit attestée par un rapport d’un institut médical officiel d’un établissement d’enseignement et de recherche, que le changement de sexe soit nécessaire pour la santé psychologique du demandeur et que l’intéressé soit, de manière définitive, incapable de procréer.
Le tribunal décide de procéder à la rectification des registres de l’état civil lorsqu’un rapport d’un institut médical officiel certifie que l’opération de changement de sexe a été réalisée en conformité avec l’objectif spécifié par l’autorisation judiciaire et les techniques médicales.
1.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante dénonce une atteinte à sa vie privée. Elle soutient que la contradiction entre sa perception mentale d’elle-même (en tant qu’homme) et sa constitution physiologique a été établie par des rapports médicaux. Alors qu’elle a demandé l’autorisation de mettre un terme à cette contradiction, elle s’est heurtée au refus des autorités internes et ce, parce qu’elle n’était pas privée de la capacité de procréer.
La requérante demande à être autorisée à subir une intervention chirurgicale de conversion sexuelle. Elle se plaint à cet égard du contenu de la loi et de l’interprétation faite de celle-ci, qui ne répond pas aux besoins qu’elle est censée résoudre dans la mesure où l’exigence biologique qu’elle pose ne peut être satisfaite qu’après une intervention chirurgicale. Or l’impossibilité d’avoir accès à une telle intervention chirurgicale laisse ceux dont la perception mentale de leur sexe et la réalité biologique sont en contradiction face à celle-ci de manière définitive.
2.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence de toute discussion par la Cour de cassation du fond de son affaire et de l’absence de motivation des décisions de cette juridiction.
1.
Le refus des juridictions internes d’autoriser la requérante à subir une intervention chirurgicale de conversion sexuelle porte-t-il atteinte à son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 de la Convention
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire au sens de l’article 8 § 2
?
A cet égard, le Gouvernement est invité à apporter des précisions quant aux conditions d’accès à la chirurgie de conversion sexuelle, ainsi qu’au cadre législatif et réglementaire y afférent.
2.
La législation interne et ses modalités de mise en œuvre impliquent-elles que la requérante se soumette à des procédures médicales préalables de stérilisation ou de thérapie hormonale comme condition d’accès à la chirurgie de conversion sexuelle
?
Dans l’affirmative, le Gouvernement est invité à apporter des précisions quant à la nécessité, la disponibilité et l’accessibilité de tels traitements.