SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 37377/06 prezentată de François MARC-ANTOINE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 20 aprilie 2010 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips; grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 iunie 2006, având în vedere declarația din 14 octombrie 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă parțial cererea de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Francois Marc-Antoine, este un resortisant francez, născut în 1966 și rezident în Beziers. Guvernul francez (inclusiv mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său, dl E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 2002, reclamantul a fost numit și titularizat în cadrul organelor consilierilor instanțelor administrative și ale Curților Administrative de Apel. La 1 octombrie 2002, acesta a fost numit la Tribunalul Administrativ din Montpellier, unde a îndeplinit funcțiile de consilier-raportor. Începând cu 1 septembrie 2003, acesta a îndeplinit funcțiile de comisar al guvernului. În cursul unei ședințe colegiale a Tribunalului Administrativ din Montpellier, reclamantul ar fi pus sub semnul întrebării în mod public regularitatea componenței formării instanței. La 23 decembrie 2003, președintele Tribunalului i-a adresat o scrisoare pentru a-i reproșa ceea ce a spus în cadrul ședinței. Printr-o scrisoare din 7 iunie 2004, președintele Tribunalului l-a informat că înlocuirea sa în funcția de comisar al guvernului fusese organizată și i-a propus să își reia locul în instanță în calitate de consilier însărcinat cu funcția de raportor, precizând că această alocare părea mai în măsură să îi permită să exercite o activitate judiciară compatibilă cu starea sa de sănătate. La 9 decembrie 2004, reclamantul înaintează Consiliului de Stat o cerere de anulare a scrisorii din 23 decembrie 2003, a deciziei din 7 iunie 2004 și a ratingului său pentru anul 2004. La 20 ianuarie 2005, judecătorul de recurs al Consiliului de Stat, domnul G., a anulat o ordonanță pronunțată la 24 decembrie 2004, de către reclamant, care se afla în acest caz ca judecător al recursurilor Tribunalului Administrativ din Montpellier. La 15 iunie 2005, reclamantul a adresat o scrisoare de plângere șefului misiunii permanente de inspecție a instanțelor administrative în cadrul Consiliului de Stat, care i-a răspuns la 19 septembrie 2005. La 13 ianuarie 2006, Consiliul de Stat a organizat o ședință publică, urmată de deliberările la care a participat, potrivit reclamantului, comisarul guvernului. Printr-o decizie din 25 ianuarie 2006, Consiliul de Stat, prezidat de președintele secțiunii de litigiu, dl G., a respins cererea reclamantului. La 10 mai 2006, reclamantul a formulat o acțiune în rectificarea deciziei din 25 ianuarie 2006, precum și în anularea pentru exces de putere a celor trei decizii în litigiu inițiale. La 11 septembrie 2006, Consiliul de Stat a organizat o audiere publică, care a fost urmată de deliberările la care a participat, conform reclamantului, comisarul guvernului. Prin hotărârea din 6 octombrie 2006, Consiliul de Stat a respins cererea sa. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de prezența comisarului guvernului în cadrul deliberărilor Consiliului de Stat din 13 ianuarie și 11 septembrie 2006. Din perspectiva aceleiași dispoziții, a articolelor 13 și 14 din Convenție și a Protocolului nr. 12, de asemenea, se plânge de lipsa imparțialității Consiliului de Stat, că nu a beneficiat de o procedură contradictorie și că a fost privat de o acțiune efectivă. Reclamantul se plânge de prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat din 13 ianuarie 2006 și invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, ale cărui dispoziții relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil și într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În urma comunicării acestui motiv, guvernul, printr-o scrisoare din 14 octombrie 2009, la care se atașa o declarație, a invitat Curtea să elimine cauza rolului în măsura în care se referă la acest motiv, în temeiul articolului 37 din convenție. Anne-Francoise TISSIER, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă domnului François MARC-ANTOINE, cu titlu gratuit, suma de 500 EUR pentru cererea înregistrată la nr. 37377/06. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de reclamant în termen de trei luni de la data hotărârii de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Guvernul recunoaște că, în cazul de față, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție. La 12 noiembrie 2009, reclamantul nu a acceptat propunerea guvernului. Curtea constată de la bun început că părțile nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la termenii unei soluționări amiabile a cazului. 2 din regulament prevede, de asemenea, că nicio comunicare orală sau scrisă sau nicio ofertă sau concesie din cadrul acestor negocieri nu poate fi menționată sau invocată în procedura contencioasă. Prin urmare, Curtea va începe de la declarația făcută la 14 octombrie 2009 de către guvern în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment a procedurii să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se conducă la una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din această dispoziție. art. 37 alineatul (c) permite în special Curții să elimine o cerere din rol dacă pentru orice alt motiv a cărui existență o constată Curtea, nu se mai justifică continuarea examinării cererii Cu toate acestea, art. 37 alineatul (1) in fine prevede că Curtea continuă examinarea cererii, în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. Curtea amintește că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cauză a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, circumstanțele speciale ale cauzei vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să ajungă la concluzia că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu impune ca aceasta să continue examinarea cauzei (Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75, CEDO 2004-III, Van Houten c. Țările de Jos (radiație), n 25149/03, § 33, CEDO 2005-IX, Syndicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiation), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.) (radiation), n 41484/04, 28 august 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.) (radiation), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Stark și alții (radiation), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007 Darque și alte 23 c. Franța (dec.) (radiație), 1 iulie 2008). Curtea ia notă de faptul că motivul comunicat guvernului în prezenta cauză se referea la prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat. Ea a avut deja ocazia de a afirma că această prezență sau participare încălca art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Kress c. Franța [GC], n 39594/98, § 87, CEDH 2001-VI și Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 55, CEDO 2006-VI. În declarația sa, guvernul recunoaște că, în acest caz, participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție și propune plata a 500 EUR reclamantului cu titlu gratuit. Curtea concluzionează, având în vedere suma propusă, că nu se mai justifică continuarea examinării acestui motiv; în plus, este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării acestuia [art. 37 alineatul (1) in fine]. (2) Reclamantul denunță alte încălcări ale art. 6, precum și ale art. 13 și 14 din Convenție și ale Protocolului nr. 12. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a identificat nici o formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului decise de a elimina cererea de rol în măsura în care se referă la prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat din 13 ianuarie 2006; Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Stephen Phillips Peer Lorenzen Modululr Adjunct Președinte
Requête n
o
37377/06
présentée par François MARC-ANTOINE
contre la France
La Cour européenne des droits de l'homme (cinquième section), siégeant le 20 avril 2010 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Renate Jaeger,
Jean-Paul Costa,
Karel Jungwiert,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 juin 2006,
Vu la déclaration du 14 octobre 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer en partie la requête du rôle
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. François Marc-Antoine, est un ressortissant français, né en 1966 et résidant à Béziers. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 1
er
avril 2002, le requérant fut nommé et titularisé au sein des corps des conseillers de tribunaux administratifs et cours administratives d'appel. Le 1
er
octobre 2002, il fut affecté au tribunal administratif de Montpellier où il exerça les fonctions de conseiller-rapporteur. A compter du 1
er
septembre 2003, il remplit les fonctions de commissaire du gouvernement.
Au cours d'une audience collégiale du tribunal administratif de Montpellier, le requérant aurait publiquement mis en cause la régularité de la composition de la formation du jugement. Le 23 décembre 2003, le président du tribunal lui adressa une lettre pour lui reprocher ses propos tenus à l'audience.
Le requérant fut placé en arrêt de travail pour raisons médicales.
Par une lettre du 7 juin 2004, le président du tribunal l'informa de ce que son remplacement dans les fonctions de commissaire du gouvernement avait été organisé et lui proposa de reprendre sa place au sein de la juridiction en qualité de conseiller chargé des fonctions de rapporteur, en précisant que cette affectation paraissait mieux à même de lui permettre d'exercer une activité juridictionnelle compatible avec son état de santé.
Le 9 décembre 2004, le requérant saisit le Conseil d'Etat d'une demande en annulation de la lettre du 23 décembre 2003, de la décision du 7 juin 2004 et de sa notation pour l'année 2004.
Le 20 janvier 2005, le juge des référés du Conseil d'Etat, M. G., annula une ordonnance rendue, le 24 décembre 2004, par le requérant, qui siégeait alors comme juge des référés du tribunal administratif de Montpellier.
Le 15 juin 2005, le requérant adressa une lettre de plainte au chef de la mission permanente d'inspection des juridictions administratives au Conseil d'Etat, lequel lui répondit le 19 septembre 2005.
Le 13 janvier 2006, le Conseil d'Etat tint une audience publique qui fut suivie du délibéré auquel participa, selon le requérant, le commissaire du gouvernement.
Par une décision du 25 janvier 2006, le Conseil d'Etat, présidé par le président de la section du contentieux, M. G., rejeta la demande du requérant.
Le 10 mai 2006, le requérant déposa un recours en rectification pour erreur matérielle de la décision du 25 janvier 2006, ainsi qu'en annulation pour excès de pouvoir des trois décisions litigieuses initiales.
Le 11 septembre 2006, le Conseil d'Etat tint une audience publique, qui fut suivie du délibéré auquel participa, selon le requérant, le commissaire du gouvernement.
Par un arrêt du 6 octobre 2006, le Conseil d'Etat rejeta sa requête.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la présence du commissaire du gouvernement lors des délibérés du Conseil d'Etat des 13 janvier et 11 septembre 2006. Sous l'angle de la même disposition, des articles 13 et 14 de la Convention et du Protocole n
o
12, il se plaint également de l'absence d'impartialité du Conseil d'Etat, de n'avoir pas bénéficié d'une procédure contradictoire et d'avoir été privé d'un recours effectif.
Le requérant se plaint de la présence ou participation du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d'Etat du 13 janvier 2006 et invoque l'article 6 § 1 de la Convention, dont les dispositions pertinentes se lisent ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement et dans un délai raisonnable (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
A la suite de la communication de ce grief, le Gouvernement, par une lettre du 14 octobre 2009 à laquelle était jointe une déclaration, a invité la Cour à rayer l'affaire du rôle pour autant qu'elle porte sur ledit grief, en vertu de l'article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
Je soussignée, M
me
Anne-Françoise TISSIER, agent du Gouvernement français, déclare que le Gouvernement français offre de verser à M. François MARC-ANTOINE, à titre gracieux, la somme de 500 euros au titre de la requête enregistrée sous le n
o
37377/06.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée sur le compte bancaire indiqué par le requérant dans les trois mois à compter de la date de l'arrêt de radiation rendu par la Cour sur le fondement de l'article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
Le Gouvernement reconnaît qu'en l'espèce, il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention.
»
Le 12 novembre 2009, le requérant n'a pas accepté la proposition du Gouvernement.
La Cour observe d'emblée que les parties ne sont pas parvenues à s'entendre sur les termes d'un règlement amiable de l'affaire. Elle rappelle qu'en vertu de l'article 38 § 2 de la Convention, les négociations menées dans le cadre de règlements amiables sont confidentielles. L'article
62 §
2 du règlement dispose en outre à cet égard qu'aucune communication orale ou écrite, ni aucune offre ou concession intervenues dans le cadre des ces négociations ne peuvent être mentionnées ou invoquées dans la procédure contentieuse.
La Cour partira donc de la déclaration faite le 14 octobre 2009 par le Gouvernement en dehors du cadre des négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable.
La Cour rappelle qu'aux termes de l'article 37 de la Convention, elle peut à tout moment de la procédure décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conduire à l'une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cette disposition. L'article
37 §
1
c) permet en particulier à la Cour de rayer une requête du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête
».
L'article 37 § 1
in fine
dispose
:
«
Toutefois, la Cour poursuit l'examen de la requête si le respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses Protocoles l'exige.
»
La Cour rappelle que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une affaire du rôle en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d'une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l'examen de l'affaire se poursuive. Ce seront toutefois les circonstances particulières de la cause qui permettront de déterminer si la déclaration unilatérale offre une base suffisante pour que la Cour conclue que le respect des droits de l'homme garantis par la Convention n'exige pas qu'elle poursuive l'examen de l'affaire (
Tahsin
Acar
c. Turquie
[GC], n
o
26307/95, §
Van
Houten c.
Pays-Bas
(radiation), n
o
25149/03, §
Syndicat suédois des employés des transports
c. Suède
(radiation), n
o
53507/99, §
24, 18
juillet 2006,
Kalanyos et autres
c. Roumanie
, n
o
57884/00, §
25, 26
avril
2007,
Kladivík et Kašiar c. Slovaquie
(déc.) (radiation), n
o
41484/04, 28 août 2007,
Sulwińska c. Pologne
(déc.) (radiation), n
o
28953/03, 18 septembre 2007,
Stark et autres c. Finlande
(radiation), n
o
39559/02, § 23, 9 octobre 2007
et
Darque et 23 autres c.
France
(déc.) (radiation), 1
er
juillet 2008).
La Cour note que le grief communiqué au Gouvernement dans la présente affaire portait sur la présence ou participation du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d'Etat. Elle a déjà eu l'occasion d'affirmer que cette présence ou participation violait l'article 6 § 1 de la Convention (voir
Kress c.
France
[GC], n
o
39594/98, § 87, CEDH 2001-VI et
Martinie c. France
[GC], n
o
Dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît qu'en l'espèce, la participation du commissaire du gouvernement au délibéré de la formation du Conseil d'Etat emporte violation de l'article 6 § 1 de la Convention et propose de verser 500 euros au requérant à titre gracieux.
La Cour en conclut, eu égard au montant proposé, qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de ce grief. Elle est en outre convaincue que le respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses Protocoles n'exige pas qu'elle poursuive l'examen de celui-ci (article 37 § 1
in fine
).
2.Le requérant dénonce d'autres violations de l'article 6, ainsi que des articles 13 et 14 de la Convention et du Protocole n
o
12.
Compte
tenu de l'ensemble des éléments en sa
possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n'a relevé aucune apparence de
violation des
droits et libertés garantis par la
Convention ou ses
Protocoles.
Il s'ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration
du Gouvernement
;
Décide
de rayer la requête du rôle pour autant qu'elle porte sur la présence ou participation du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d'Etat du 13 janvier 2006 ;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Stephen Phillips
Peer Lorenzen
Greffier adjoint
Président