AFFAIRE MAGGAFINIS c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

22.04.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MAGGAFINIS c. GRECE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

În cazul Maggafinis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinta, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 martie 2010, Rend Hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 44646/07) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Adam Maggafinis ( Delegații agentului său, dl G. Kanellopoulos, care se ocupă de Consiliul juridic al statului, și dl S. Trekli, auditor la Consiliul juridic al statului. La 25 iunie 2009, camera primei secțiuni a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. După cum se permite în art. 29 alin. (3) din Convenție, aceaceasta a fost hotărâtă să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1958 și își are reședința în Kavala. La 2 septembrie 2000, au fost inițiate proceduri penale împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamantului, pentru instigare la omucidere. Din dosar reiese că reclamantul a fost deținut provizoriu între 2 septembrie 2000 și 19 ianuarie 2001, data la care a fost eliberat sub control judiciar în temeiul ordonanței nr. La o dată nespecificată, camera de judecată a tribunalului corecțional din Kavala l-a trimis pe reclamant și pe colegii săi inculpați la judecată (Ordinea nr. 242/2003). La 2 decembrie 2005, Curtea de Asezări a lui Alexandru poli l-a numit pe reclamant și pe coinculții săi (hotărârea nr. 6-15/2005). Reclamantul susține că partea civilă a depus trei cereri la procurorul districtual în apropierea Curții de Casație, invitându-l să se adreseze în Casație împotriva Hotărârii nr. 6-15/2005. Potrivit reclamantului, Parchetul a respins primele două cereri, a primit a treia cerere și a trimis cauza în fața Curții de Casație. La 18 iunie 2007, Curtea de Casație a clasat hotărârea atacată și a trimis cauza în fața Curții de Assesie (hotărârea nr. 1356/2007). 10. La 25 noiembrie 2008, Curtea de Assesie din Alexandroupoli reexaminează cazul și l-a rejudecat pe reclamant (hotărârea nr. 19-25/2008). 11. Din dosar reiese că procurorul din apropierea Curții de Casație se ocupă din nou de Casație. Ședința a fost stabilită la 6 octombrie 2009. 12. Părțile nu au informat Curtea cu privire la continuarea procedurii în litigiu. Se pare că aceaceasta este încă în curs de desfășurare în fața Înaltei Instanțe. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa este întemeiată. 14. Guvernul se opune acestei teze invocând complexitatea cazului. 15. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 septembrie 2000, cu arestarea reclamantului și, evident, nu s-a încheiat încă și, prin urmare, a durat mai mult de nouă ani și șase luni pentru două instanțe. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 20. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Mil 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 22. Guvernul invită Curtea să elimine cererea privind prejudiciul material și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral; în caz contrar, se bazează pe înțelepciunea Curții pentru a se pronunța în mod echitabil 23. Curtea amintește că constatarea încălcării convenției la care a ajuns rezultă exclusiv dintr-o necunoaștere a dreptului persoanei în cauză de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În aceste condiții, Comisia nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și orice prejudiciu material de care reclamantul ar fi avut de suferit; prin urmare, acest aspect al pretențiilor sale trebuie respins. În schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert că nu compensația insuficientă pentru constatarea încălcării Convenției; în ceea ce privește echitatea, Comisia acordă 8 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit; cheltuieli și cheltuieli de judecată 24. 470 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Acesta nu produce nici o notă de plată a avocatului, ci doar câteva facturi privind propriile cheltuieli în cursul procedurii în litigiu (taxă de benzină, fotocopii, note de hotel etc.). 25. Guvernul invită Curtea să excludă aceste cereri, susținând că suma solicitată este exorbitantă, nu este justificată și nu are nicio legătură de cauzalitate cu presupusa încălcare. 26. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora, precum și caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. 27. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a hotărât deja că durata unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, 25 iunie 1987, § 37, seria A n 119). Cu toate acestea, Curtea constată că cheltuielile solicitate în acest caz nu sunt justificate în totalitate și că, în orice caz, acestea nu au fost generate de durata procedurii, ci sunt costuri suportate în mod normal în cadrul procedurii în litigiu. Prin urmare, nu este necesar să se acorde nicio compensație în acest sens. Prin urmare, este necesar să se excludă cererea sa. Interese moratoriu 28. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 aprilie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Module președinte