CASE OF CIUBOTARU v. MOLDOVA

Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Chișinău. El este scriitor și profesor de franceză. Părinții reclamanților, Dumitru Ciubotaru și defuntul Sofia Caraiman s-au născut în 1927 și, respectiv, 1928, în Bălți, provincia Bessarabia, România. Documentele lor de statut civil român nu conțin informații privind identitatea lor etnică. În certificatul de căsătorie eliberat de autoritățile sovietice în 1949, menținerea pentru etnie a fost lăsată în lipsă. Totuși, certificatul de naștere al reclamantului emis de autoritățile sovietice în 1952 a înregistrat părinții săi ca etnici moldoveni. Pe certificatul de naștere al mamei reclamantului emis de autoritățile sovietice în 1965, etnia a fost lăsată în listă. Mai târziu, părinții reclamanților au fost înregistrati ca etnici moldoveni pe cardurile lor de identitate sovietică emise în 1976 și 1979, în conformitate cu cererile completate și semnate de ei în care etnia moldovenească a fost indicată. Pe cardul său de identitate sovietică, reclamantul a fost, de asemenea, indicat ca etnic moldovenesc. În 2002, reclamantul a solicitat autorităților moldovenești să își înlocuiască vechea carte de identitate sovietică cu o carte de identitate moldovenească. Pe formularul de cerere el a scris "romaniană" sub etnie. Totuși, el a fost informat că cererea sa nu va fi acceptată dacă nu era indicată pe aceasta etnia moldovenească. La scurt timp după aceea, reclamantul a scris autorității locale de înregistrare civilă și a solicitat, printre altele, schimbarea etnicii sale de la Moldova la România. Într-un răspuns din 11 februarie 2003, reclamantul a fost informat că, deoarece părinții săi nu au fost înregistrate ca etnici români în certificatele lor de naștere și de căsătorie, a fost imposibil ca acesta să fie înregistrat ca etnic român. Într-o dată neespecificată, reclamantul a scris autorității centrale de înregistrare civilă și a cerut din nou că intrarea sa etnică să fie schimbată de la Moldova la România. Într-un răspuns din 2 iulie 2004, el a fost informat că etnia română nu a fost indicată în documentele părinților săi și că, prin urmare, nu poate afirma o astfel de identitate etnică. El a fost sfătuit să caute Arhivele Naționale pentru urme de origine românească ale bunicilor săi și altor strămoși. Reclamantul a scris numeroase plângeri către Primul Ministru, Președintele țării și altor oficiali, dar fără folos. 10. La 26 iulie 2004, reclamantul a inițiat o procedură împotriva autorității de stat responsabile cu documentele de înregistrare civilă și de identitate și a solicitat, printre altele, ca intrarea sa etniei și a părinților săi să fie schimbate în România în baza de date a Registrului de Populație de Stat și în documentele de identitate. El susține că el nu se consideră un etnic moldovenesc și că este contrar dreptului său la libertatea conștiinței și la demnitatea sa personală să fie considerat parte dintr-un grup etnic pe care el credea că este o creație artificială a regimului stalinist. 11. La 15 noiembrie 2004, Curtea de district Rascani a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că nu a demonstrat că părinții săi au fost de identitate etnică română, deoarece nu au fost înregistrate în actele lor de identitate. Reclamantul a invocat și a invocat, printre altele, dispozițiile Legii privind minoritățile naționale (a se vedea punctul 15 de mai jos) și la art. 8 din Convenția. 12. La 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului din aceleași motive, declarând că reclamantul nu a demonstrat că părinții săi erau români etnici. La 6 aprilie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept și a subliniat că, conform articolului 68 din Legea privind documentele referitoare la statutul civil (a se vedea punctul 16 de mai jos) nu a fost posibilă schimbarea identitatii etnice a părinților săi către români, deoarece în niciuna dintre documentele lor de identitate au fost indicate etnia românească. 14. Dispoziția relevantă a Constituției Republicii Moldova spune: „... (2) Statul recunoaște și garantează tuturor cetățenilor dreptul de a păstra, dezvolta și exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă”. 15. Legea nr. 15. 382 din 19 iulie 2001 privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, în măsura în care este relevantă, menționează: „În sensul prezentei legi, persoanele aparținând minorităților naționale sunt toate persoanele care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova, care sunt cetățenii săi, care au particularități etnice, lingvistice, culturale și religioase care le fac distinguibile de majoritatea populației – Moldovei – și care se consideră că au o origine etnică diferită.” „Cineva aparținând unei minorități naționale are dreptul de a alege liber sau nu aparține minorității respective. O astfel de alegere sau exercitarea drepturilor conexe nu trebuie să pună persoana într-o situație dezavantajoasă.” 16. Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001 privind documentele referitoare la statutul civil, în măsura în care este cazul, se citesc: „ Următoarele informații sunt indicate într-un certificat de naștere: (a) codul numeric personal; (b) numele, numele, data și locul nașterii copilului; (c) numele de familie, numele dat și originea etnică a părinților; (d) data eliberării certificatului de naștere și numărul său; (e) autoritatea de emitere a certificatului de naștere; [...]” (1) Solicitări de modificare și rectificare a documentelor referitoare la statutul civil se depune Oficiului de Stat Civil pentru locul de ședere al reclamantului. (2) Oficiul de Stat Civil susține o cerere de modificare și rectificare a documentelor referitoare la statutul civil în cazul în care: (a) documentul referitor la statutul civil conține erori, secțiuni gol, abreviri sau greșeli de ortografie, sau dacă lipsește datele; sau (b) normele privind crearea documentelor referitoare la statutul civil au fost încălcate; sau (c) reclamantul deține un document oficial care dovedește o schimbare de gen.” „Este imposibil să se corecteze identitatea etnică a părinților în certificatele de naștere a copiilor lor, pe baza documentelor de identitate a bunicilor sau a altor ascendenți, dacă documentele privind statutul civil ale părinților nu conțin informații privind identitatea etnică solicitată.” 17. Decizia guvernamentală nr. 333 din 18 martie 2002 înscrie informațiile care trebuie incluse în intrarea personală a fiecărui individ în baza de date a Registrului de Populație a statului. Acesta prevede, printre altele, că informații precum grupul de sânge, culoare a ochilor, înălțimea, studiile, identitatea etnică și un specimen de semnătură trebuie indicat în ceea ce privește fiecare cetățean. 18. În timpul regulii române între cele două Război Mondiale, nu au fost colectate sau înregistrate date etnice de către stat, iar documentele de identitate emise de autoritățile române nu au conținut informații privind identitatea etnică a purtătorului. 19. După ce teritoriul Moldovei a devenit parte din Uniunea Sovietică, autoritățile sovietice au înregistrat și indicat în documentele de identitate ale fiecărei persoane identitatea sau etnia ei. Identitatea etnică a fost determinată pe baza identităților etnice ale părinților individuali. Dacă părinții aveau identități etnice diferite, individul a trebuit să opteze pentru unul dintre ei atunci când primise prima carte de identitate la vârsta de șaisprezece ani. Nu a existat posibilitatea de a schimba ulterior identitatea etnică în actele de identitate sau în dosarele civile. Identitatea etnică a reprezentanților principalului grup etnic al MSR a fost în mod normal înregistrată ca moldovenesc. Numai în foarte puține cazuri a fost înregistrat ca român și nu este clar ce criterii au fost adoptate pentru o astfel de distincție. 20. Practicea sovietică de colectare și înregistrare a datelor etnice a fost perpetuată de autoritățile moldovești după independență, cu diferența că nu au fost introduse informații privind originea etnică în noua carte de identitate moldovenească. Informațiile cu privire la identitatea etnică sunt înregistrate în intrarea personală a fiecărui individ în baza de date a Registrului de Populație de Stat (a se vedea punctul 17 de mai sus) și nu apare pe documentele de identitate emise persoanelor fizice sau la naștere, căsătorie, divorț sau certificate de deces. Informațiile privind identitatea etnică a persoanelor fizice figurează, de asemenea, în hotărârile penale și în diferite documente emise de autoritățile judecătorești în cazul în care se menționează identitatea etnică a participanților la procedurile penale, cum ar fi acuzații, victimele și martorii. De asemenea, apare în vechii pașapoarte sovietice care sunt încă valabile în Moldova și care sunt folosite de obicei de persoane cu resurse financiare foarte limitate. 21. La fel ca în Uniunea Sovietică, identitatea etnică a unui individ este înregistrată de autoritățile moldovei pe baza identităților etnice ale părinților sau identitatea unui singur părinte, dacă acestea diferă. Când se solicită documente de identitate, fiecare persoană este solicitată să completeze o formă cu diferite detalii personale, cum ar fi înălțimea, culoarea ochilor, grupul de sânge, limba maternă, identitatea etnică și altele. În practică, cererile sunt respinse dacă identitatea etnică indicată în forma reclamantului nu se bazează pe cea a părinților săi. Conform legii moldovei, este imposibil să se schimbe identitatea etnică fără să se schimbe identitatea etnică a părinților și este imposibil să se schimbe identitatea etnică a părinților lor pe baza înregistrărilor în documentele de identitate ale bunicilor unuia (a se vedea punctul 16 de mai sus). 22. Guvernul a depus o hotărâre în instanță internă din iunie 2006 în cazul Caragheorghi, în care o persoană a reușit să își schimbe identitatea etnică de la Gagauz la grec. Nici unul dintre părinții săi nu a fost înregistrat drept greci etnici; totuși, instanța a acceptat dovezi privind unul dintre strămoșii săi, născuți în 1822, care a fost un grec din Imperiul Otoman. 23. Potrivit unui comunicat de presă al Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, în conformitate cu ultimul recensământ efectuat în 2004, țara a avut următoarea compoziție etnică: 75,8% Moldovan, 8,4% Ucrainan, 5,9% Rusian, 4,4% Gagauz, 2,2% România, 1,9% Bulgarian și 0,1% alte origini etnice. 24. Dispozițiile relevante ale Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale din 1995, care au intrat în vigoare la 1 februarie 1998, prevăd următoarele: „Toată persoană aparținând unei minorități naționale are dreptul liber să aleagă să fie tratată sau să nu fie tratată ca atare și nici un dezavantaj nu rezultă din această alegere sau din exercitarea drepturilor legate de această alegere.” 25. Partea relevantă a documentului Reuniunei de la Copenhaga a Conferinței privind dimensiunea umană a CSCE/OSCE din 1990 se citește după cum urmează: „Persoanele care aparțin minorităților naționale au dreptul liber de a exprima, de a păstra și de a-și dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistică sau religioasă și de a-și menține și dezvolta cultura în toate aspectele sale, liberă de orice încercare de asimilare împotriva voinței lor.”