CtEDO 10.01.2012 Auto

CIUBOTARU AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.01.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CIUBOTARU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Cristian Ciubotaru, dl Ovidiu Ciubotaru, dl Vasile Vâtu, dl Vasile Călin, dl Ana Ciubotaru, dl Ana Romașcu, dl Eva Ciubotaru, dl Aurel Călin și dl Elena Avădanii, sunt resortisanți români născuți la 15 decembrie 1980, 1 martie 1978, 27 ianuarie 1987, 3 noiembrie 1950, 18 martie 1930 și în alte date neespecificate și care trăiesc în Buhuși, România. Romani Criss este o organizație neguvernamentală română situată în Bucuresti. Toate acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl I. Lazăr, un avocat practicant la Bucuresti. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 2002, Departamentele de Poliție Bacău și Neamț au înființat o operațiune pentru capturarea șase persoane rome, inclusiv dl Cristian și dl Ovidiu Ciubotaru și dl Florin Călin, care locuiau în orașul Buhuși și au fost suspectate de o serie de acte ilegale, inclusiv un jaf câteva zile mai devreme. Operațiunea de poliție a fost înființată pe baza unei ordine din 28 noiembrie 2002 eliberate de Departamentul de Poliție Generală Română atașat Ministerului Internului României cu privire la identificarea și capturarea, printre altele, a persoanelor menționate mai sus. Ofițerii de poliție au fost împărțiți în șase echipe și au instruit să înconjoreze orașul pentru a împiedica persoanele căutate să fugă, să identifice casele suspecților și să coboare în același timp în casele suspecților. La 5 decembrie 2002, 45 de ofițeri de poliție din Unitățile de Intervenție Speciale Bacău și Neamț și alte secții de poliție regulate s-au adunat și au coborât pe orașul Buhuși. După căutarea caselor suspectelor, poliția a descoperit că unii dintre ei se ascundeau într-o casă abandonată din oraș. Unitățile de poliție au înconjurat casa. În acest moment, alți romi au început strângerea pe stradă, unii dintre ei înarmat cu pietre, poziții de lemn și axe, și au început o demonstrație violentă împotriva ofițerilor de poliție. Un alt șaizeci de ofițeri de poliție au fost chemați în sprijin ca urmare a comportamentului violent al multimii. Poliția i-a cerut de două ori pe ocupanții casei să se predea și când nu au răspuns la poliție a început să-i scoată din casă. După ce gazul lacrimogen a fost folosit ofițer D.C. negociat cu ocupanții casei timp de aproximativ zece minute, încercând să-i convingă să se predea, dar unul dintre suspecții l-a atacat cu un hax. Mai multe gaze lacrimogene au fost folosite și o altă încercare de negociere a fost făcută de D.C., dar ofițerul de poliție a fost atacat încă o dată de ocupanții casei. Ofițerii de poliție au folosit gaze lacrimogene pentru a treia oară și doi dintre solicitanți, dl Cristian Ciubotaru și dl Ovidiu Ciubotaru, precum și un alt suspect, dl Florin Călin, au ieșit din casă. Dl Ovidiu Ciubotaru și dl Florin Călin au atacat ofițerul de poliție D.C. cu axe. Ofițerul de poliție D.C. și colegul său N.N. au deschis foc în direcția dlui Ovidiu Ciubotaru și a dl Florin Călin. Ca urmare, dl Florin Călin a fost împușcat în torax și stomac și a murit la locul faptei. Dl Ovidiu Ciubotaru a fost împușcat în spate și dus la spital. În cursul acestui incident doi oameni din mulțime au fost împușcați, mulțimea a devenit violentă și unele dintre oamenii din mulțime, inclusiv dl Gelu Ciubotaru, au început să atace ofițerii de poliție. Ofițerii au lansat avertismente verbale și au tras în aer pentru a dispersa mulțimea și a opri agresorii. Dl Gelu Ciubotaru a atacat ofițerii de poliție cu un post de lemn și a luat ofițer de poliție C.V.S. de gât și l-a lovit. În consecință, ofițerul N.N., care a fost, de asemenea, rănit de mulțime, a început să tragă la picioarele dlui Gelu Ciubotaru și apoi la corpul său superior. Dl Gelu Ciubotaru a fost împușcat în tórax și a murit la locul faptei. Dl Vasile Vâtu, minor la momentul evenimentelor, a fost împușcat și în partea dreaptă a toraxului și a fost dus la spital. Potrivit raportului legist, citat de procuror la încheierea anchetei penale care au urmat incidentul, unele dintre părți au fost rănite în evenimentele care au necesitat numărul următor de zile de îngrijire medicală: 18 zile pentru dl Ovidiu Ciubotaru, 12 până la 14 zile pentru dl Vasile Vâtu, douăzeci și douăzeci și șase zile pentru ofițerul N.N. și treizeci și patruzeci și patru zile pentru ofițerul C.V.S. Alți doi ofițeri care făceau parte din grupul de sprijin au fost chemați să ajute ofițerii de poliție care au inițiat operațiunea au fost și răniți: E.I. a avut o leziune oculară gravă care aproape l-a provocat orbire permanentă, în timp ce D.C. a primit o leziune la picior. La 5 decembrie 2002, dl Vasile Călin, dna Ana Romașcu, Eva Ciubotaru și dna Ana Ciubotaru au semnat autorizațiile pentru Romani Criss, o organizație non-guvernamentală română, care are scopul de a apăra drepturile comunității rome din România, de a le reprezenta în fața instituțiilor de stat, inclusiv, printre altele, poliția, birourile procurorilor și instanțelor civile și militare în ceea ce privește evenimentele din 5 decembrie 2002. Nu există dovezi în dosar că restul reclamanților au semnat autorizații similare. Semnăturile celor patru solicitanți cu privire la autorizațiile semnate la 5 decembrie 2002, privind plângerile penale depuse împotriva ofițerilor de poliție implicați în evenimentele din 5 decembrie 2002 și cu privire la competențele avocatului semnate la 16 august 2006 autorizarea avocatului lor, dl I. Lazăr să le reprezinte în fața Curții, pare să nu se potrivească. Romani Criss a autorizat, de asemenea, reprezentanții legali aleși de a-l asista și de a-l reprezenta pe parcursul întregii proceduri. La o dată neespecificată în decembrie 2002, reclamantul Ana Romașcu a depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care l-au împușcat pe dl Vasile Vâtu, fiul ei, minor. Denumirea ei nu conține nici o indicație că ar fi dorit să depună o plângere în numele ei. 10. La date neespecificate reclamanții Cristian și Ovidiu Ciubotaru au depus, de asemenea, plângeri criminale împotriva ofițerilor de poliție implicați în evenimentele din 5 decembrie 2002. Dl Cristian Ciubotaru a susținut că a fost lovit de mai multe ori pe cap și organism și dl Ovidiu Ciubotaru a declarat că a fost împușcat de patru ori, deși nici unul dintre ei nu se opune arestării. Semnăturile reclamanților privind plângerile depuse împotriva ofițerilor de poliție par să nu se potrivească cu semnăturile lor privind competențele avocatului din 16 august 2006 de autorizare a domnului I. Lazăr să le reprezinte în fața Curții. 11. Într-o dată neespecificată, dl Vasile Călin a depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care au împușcat și ucis dl Florin Călin, fiul său. Se plânge nu conține nici o indicație că ar fi dorit să se plângă împotriva ofițerilor de poliție în numele său. Un al doilea comitet de avocat din 16 august 2006 disponibil în dosarul dlui Vasile Călin care autorizează domnul I. Lazăr să-l reprezinte în fața Curții a fost semnat de dna Elena Avădanii. Pe lângă semnătura ei, numele dnei Elena Avădanii nu apare pe niciuna dintre competențele de avocat disponibile în dosarul care autorizează domnul I. Lazăr să reprezinte reclamanții în fața Curții. 12. Într-o dată neespecificată, dna Eva Ciubotaru a depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care au împușcat și ucis dl Gelu Ciubotaru, soțul ei. Pleaca ei nu conține nici o indicație că ar fi dorit să facă o plângere împotriva ofițerilor de poliție în numele ei. 13. Într-o dată neespecificată, reclamantul Ana Ciubotaru a depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție implicați în evenimentele din 5 decembrie 2002. Ea a declarat că, în timp ce încerca să ajungă la fiul său mort, dl Gelu Ciubotaru, ofițerii de poliție au lovit-o pe spate și a împins-o într-un canal. De asemenea, ea a declarat că avea 75 de ani atunci și nu putea fi văzută ca o amenințare de către ofițeri. 14. Între 5 decembrie 2002 și 28 februarie 2003, autoritățile interne au auzit victimele evenimentelor și rudele lor, persoanele care au fost în mulțime și suspectați infractori, precum și alți ofițeri de poliție care au participat la operație. Aproximativ șaizeci de persoane au fost auzite de autorități. 15. La 6 decembrie 2002, ofițerii de poliție au furnizat Serviciul Forensic al Departamentului de Poliție Neamț două axe, folosite presupus de solicitanți pentru a-i ataca pe 5 decembrie 2002. Aceleași axe au fost livrate la 13 decembrie 2002 procurorului care a investigat cazul. 16. La 6 decembrie 2002, Departamentul forense al spitalului județului Bacău a elaborat un raport de experți legist privind rănile de glonț susținute de dl Vasile Vâtu și dl Ovidiu Ciubotaru și rapoarte de autopsie asupra decedatului, Gelu Ciubotaru și Florin Călin. Potrivit rapoartelor dl Vasile Vâtu a fost împușcat pe 5 decembrie 2002 din dreapta cu o armă de foc, folosind bile ca muniție. Dl Ovidiu Ciubotaru a fost împușcat de două ori, o dată în obrazul stâng și o dată în coapsa stângă. Rănile nu au fost în pericol pentru niciunul dintre solicitanți. În plus, conform raporturilor de autopsie, dl Gelu Ciubotaru a fost împușcat de două ori, mai întâi în coapsa dreaptă și apoi în torax, ultima rană care i-a cauzat moartea. Dl Florin Călin a fost împușcat de cinci ori, primele trei ori în coapsa stângă, apoi o dată în coapsa dreaptă și, în sfârșit, o dată în torax. Rănile la coapsele lui au fost cauzate de gloanțe metalice. Rana din torax a fost singurul responsabil pentru moartea lui și a fost cauzat de un glonț de cauciuc tras la distanță de la o distanță egală cu lungimea butoiului de armă pe care a fost tras de la. 17. La 9 decembrie 2002, Procurorul Bacău a investigat locul crimei și a adunat dovezile găsite, inclusiv pietre, posturi de lemn sau bățuri, părți ale peretelor penetrate de gloanțe, urme de sânge și de gloanțe pentru examinarea în continuare. 18. La 20 ianuarie 2003, Procurorul Bacău a ordonat un raport de experți balistici asupra armelor trase în ziua evenimentelor. 19. La 25 martie 2003, Romani Criss a informat Biroul Procurorului Bacău despre evenimentele din 5 decembrie 2002 și s-a plâns că ofițerii de poliție au împușcat și rănit membrii comunității rome. În aceeași dată au prezentat dovezi justificative adunate de la persoanele care au martorizat evenimentele. 20. Investigarea incidentului menționat anterior a fost încheiată atunci când ancheta penală a fost întreruptă de ordinul procurorului Bacău din 7 iulie 2003. Acțiunea ofițerilor D.C. N.N. a fost investigat asupra acuzațiilor privind crimele de crimă și leziunile fizice, precum și acțiunile dlui Gelu Ciubotaru, a dlui Florin Călin, a dlui Ovidiu Ciubotaru și a dlui Cristian Ciubotaru pentru infracțiunea comportamentului insultant față de un agent de stat. Procurorul de investigare a susținut că utilizarea forței de către cei doi polițiști împotriva dlui Gelu Ciubotaru, a dlui Florin Călin, a dlui Ovidiu Ciubotaru și a dlui Cristian Ciubotaru a fost justificată din cauza comportamentului victimelor, ceea ce a determinat că polițiștii trebuie să recurgă la autoapărare legitimă. Procurorul de investigare, deși s-a referit la cazul dlui Vasile Vâtu, nu a identificat persoana responsabilă pentru împușcarea lui și nu a afirmat dacă procedurile vor fi întrerupte sau nu în legătură cu prejudiciul său. Ancheta cu privire la dl Gelu Ciubotaru și dl Florin Călin s-a încheiat din cauza morții lor, iar în ceea ce privește reclamanții dl Cristian și dl Ovidiu Ciubotaru s-a încheiat deoarece s-a susținut că comportamentul lor nu constituia o infracțiune. Decizia procurorului citează rezultatele rapoartelor legistice efectuate cu privire la toate victimele incidentului, dar nu a menționat dovezile care au dus la concluzia neprevăzută. 21. La 24 iulie 2003, dl Vasile Călin, tatăl decedatului Florin Călin, a depus o plângere la Procuratura de la Bacău cu privire la o lungime necorespunzătoare a anchetei penale lansate în legătură cu evenimentele din 5 decembrie 2002 și a contestat rezultatul anchetei. 22. Biroul Procurorului de la Bacău a respins plângerea dlui Vasile Călin cu o ordonanță din 23 septembrie 2003. Biroul procurorului a susținut că procedura nu a fost excesiv de lungă, având în vedere numărul de rapoarte balistice și forense efectuate și numărul mare de martori auziți și că fiul său a fost ucis de ofițeri de poliție în autoapărare. 23. La 21 noiembrie 2003, Romani Criss a contestat decizia procurorului Bacău din 7 iulie 2003, în ceea ce privește decizia privind polițiștii investigați, în numele dlui Cristian Ciubotaru, al dlui Ovidiu Ciubotaru, al dlui Vasile Călin, al dnei Ana Romașcu și al dnei Eva Ciubotaru. 24. Prin o ordonanță din 3 decembrie 2003 procurorul Bacău a respins provocarea pe motivul faptului că ofițerii de poliție au acționat în legitimitate de apărare. De asemenea, în ceea ce privește dl Vasile Vâtu, actul ilegal lipsește un element de leziune fizică. Oficiul Procurorului a recunoscut provocarea depusă de Romani Criss, care va fi prezentată numai în numele dlui Vasile Călin, dnei Ana Romașcu și dnei Eva Ciubotaru. Biroul Procuror a susținut că, în funcție de dovezile disponibile, dl Florin Călin și dl Ovidiu Ciubotaru au fost împușcați de C.D. și N.N. în timp ce se pregăteau să lovească C.D. cu un hax. În același timp, dl Vasile Vâtu nu a putut fi văzut de polițiști pentru că el a fost ascuns în spatele unui perete făcut de seră atunci când a fost împușcat în torace. Rana nu a pus în pericol viața sa. 25. La 19 decembrie 2003 Romani Criss a apelat împotriva Ordinului Procurorului Bacău din 7 iulie 2003 în fața instanțelor interne. Apelul a fost depus, de asemenea, în numele lui Cristian Ciubotaru, Ovidiu Ciubotaru, Ana Romașcu, Vasile Călin și Ana Ciubotaru, dar nu a fost semnat de aceste cinci persoane. Organizația solicitantă a susținut că, în conformitate cu declarațiile martorilor și cu dovezile disponibile în dosarul, autoritățile naționale au încercat să protejeze ofițerii de poliție, care la 5 decembrie 2002 a acționat într-o manieră necoordonată, au abusat de armele de foc și au încălcat dispozițiile juridice aplicabile în vigoare în momentul în care protejarea dreptului reclamanților la viață și dreptul acestora de a nu fi supusă unui tratament inuman și degradant în mod discriminatoriu. 26. La 13 și 28 ianuarie 2004, respectiv dna Ana Ciubotaru și dl Vasile Călin au murit. 27. Prin hotărârea din 20 februarie 2004, Curtea de Apel a autorizat apelul de către reclamanți împotriva ordonanțelor procurorului. Curtea a respins obiecția preliminară formulată de Oficiul Procuror și cele două acuzate, și anume că Romani Criss nu a avut posibilitatea de a înainta instanțele interne cu privire la evenimentele din 5 decembrie 2002. Curtea a susținut că, deoarece Romani Criss a considerat că persoanele rome au fost victime de discriminare, au hotărât să le reprezinte în fața instanțelor interne, în conformitate cu autorizațiile semnate de unele dintre părțile în cauză la 5 decembrie 2002. Organizația a depus, de asemenea, o plângere în favoarea instanțelor interne în numele său. Având în vedere obiectivul de activitate al organizației și dispozițiile articolului 22 din Ordinul de urgență nr. 77/2003, instanța a considerat că nu poate nega, în principiu, interesul legitim al organizației și statutul acesteia de a face proceduri împotriva organismelor de stat pentru a stabili dacă s-a produs discriminarea etnică și dacă drepturile cetățenilor săi au fost protejate. În ceea ce privește fondurile cauzei, instanța a considerat, printre altele, că funcționarea din 5 decembrie 2002 a fost o misiune de lucru și că toți ofițerii de poliție implicați au fost ordonați să participe la aceasta. Cu toate acestea, ancheta privind evenimentele nu a fost efectuată corect. În special, ranirea ofițerilor de poliție E.I. și D.C. nu era direct relevantă pentru afirmația de autoapărare, deoarece cei doi ofițeri de poliție menționați anterior au fost răniți în fazele finale ale operațiunii, atunci când poliția se retragea din oraș, în timp ce armele de foc au fost folosite de polițiști într-o etapă anterioară a evenimentelor. În plus, raportul de experți criminaliști efectuat pe parcursul anchetei nu a stabilit cu certitudine dacă glonțul de cauciuc al domnului Florin Călin ar fi fost împușcat cu ofițerul D.C. ar fi putut fi singura cauză a decesului în absența celorlalte lovituri. Curtea a considerat că acest lucru a fost un factor important pentru determinarea identitatii autorului uciderii, având în vedere că aceeași persoană a fost împușcată aproape simultan de ofițerul de poliție N.N., folosind muniția live. În plus, cele două axe utilizate presupus de dl Florin Călin și dl Ovidiu Ciubotaru nu au fost verificate legal pentru amprentele lor. Curtea a susținut că aceste dovezi sunt importante pentru a determina dacă utilizarea armelor de foc de către ofițeri a fost justificată. În plus, ancheta nu a determinat poziția exactă a ceilalți membri ai forței de poliție și dacă ar fi putut opri atacul dlui Florin Călin împotriva D.C. În același timp, ancheta nu a stabilit distanța și unghiul de la care dl Ovidiu Ciubotariu a fost împușcat. Circumstanțele împușcării dlui Vasile Vâtu nu au fost, de asemenea, clarificate prin investigație având în vedere declarațiile părților, în special nu există explicații legale referitoare la motivul pentru care a fost împușcat printr-un perete sau exact atunci când a fost împușcat în timpul operației. În sfârșit, dosarul nu conține suficiente dovezi privind motivele operației de poliție pentru capturarea reclamanților: în special, instanța a considerat că ordinele de căutare și capturare a reclamanților, documentele care conțin acuzațiile împotriva acestora și mandatele de arest emise în numele lor lipseau din dosar. Prin urmare, Curtea a hotărât să trimită cazul înapoi în biroul procurorului pentru a completa ancheta penală. 28. D.C., N.N. și Procurorul Bacău a interzis un recurs asupra punctelor de drept (recurs) împotriva hotărârii din 20 februarie 2004. Ei au susținut, printre altele, că plângerile depuse de Romani Criss în fața instanțelor interne în numele reclamanților care contestau ordinul procurorului de a întrerupe ancheta penală nu era valabil. În special autorizațiile semnate de unii dintre reclamanții care permit Romani Criss să le reprezinte în fața instanțelor nu respectă cerințele oficiale privind competențele avocatului prevăzute de regulile de procedură penală aplicabile. În plus, au susținut că dovezile din dosar au dovedit că ofițerii de poliție au acționat în autoapărare. 29. La 20 mai 2004, Departamentul forense atașat Ministerului Internului României a informat autorităților de investigare că axele utilizate presupus de dl Florin Călin și dl Ovidiu Ciubotaru pentru a ataca ofițerii de poliție aveau manevre de lemn care erau inegale și încurcate. În consecință, Departamentul Forensic nu avea substanțe sau o metodă care le permite să examineze amprentele pe aceste suprafețe. 30. În audierile din 21 mai, 24 septembrie, 19 noiembrie și 17 decembrie 2004, Curtea de Cassare a suspendat procesul din cauza erorilor procedurale de convocare a părților și pentru a le permite să citească documentele scrise atașate dosarului. 31. În ședința din 11 februarie 2005, Curtea de Cassare a primit observații orale din partea părților și, deoarece a fost necesar timp pentru a delibera, a suspendat procedura la 25 februarie, 3 martie și la 8 aprilie 2005. 32. Cu o hotărâre finală din 8 aprilie 2005, Curtea de Cassare a permis apelurile privind punctele de drept depuse de C.D., N.N. și Biroul Procurorului, a anulat hotărârea din 20 februarie 2004 și a declarat inadmisibil plângerile reclamanților și ale Romani Criss împotriva ordinului Oficiului Procuror din 7 iulie 2003. Aceasta a susținut că niciuna dintre persoanele fizice nu a contestat ordinul procurorului de a întrerupe ancheta penală în fața instanțelor interne. Numai dl Vasile Călin a depus o plângere împotriva ordinului procurorului din 7 iulie 2003, care a fost respinsă la 23 septembrie 2003. El nu a contestat această ultimă decizie în fața instanțelor interne. În plus, niciuna dintre reclamanții nu a semnat personal provocarea depusă de Romani Criss în numele lor. În plus, recursul depus de Romani Criss în numele reclamanților împotriva ordinului procurorului de întrerupere a anchetei a fost invalid. Organizația neguvernamentală nu a fost împuternicită de reclamanții să le reprezinte în fața instanțelor naționale pe forma necesară de normele de procedură penală aplicabile, în special art. 222 alineatul (3) din Codul de procedură penală din România, și, prin urmare, organizația nu poate fi considerată reprezentantă a reclamanților. Reclamanții nu au furnizat Romani Criss o putere specială și certificată de procuror, astfel cum prevede legea. În ceea ce privește argumentul lui Romani Criss, că pe baza articolului 22 din Ordonanța de urgență nr. 137/2002 a fost în măsură legală să se întâmple proceduri în fața instanțelor interne, instanța a remarcat că organizația nu a susținut nici o prejudecăție ca urmare a incidentului reclamat, iar acțiunea de poliție din 5 decembrie 2002 se referă la luarea în custodie a persoanelor căutate și nu a reprezentat acte de discriminare conform art. 22 din Ordinul de urgență nr. 137/2002. În consecință, Comisia a afirmat că Romani Criss nu are dreptul de a înainta instanțele interne. 33. Reclamanții și-au depus cererea în fața Curții cu o scrisoare din data de 26 august 2005. Formularul inițial de cerere atașat la scrisoarea conține numele dlui Cristian și al dlui Ovidiu Ciubotaru, al dnei Ana Romașcu, cu notă că reprezintă dl Vasile Vâtu, al dlui Vasile Călin, al dnei Ana Ciubotaru și al organizației Romani Criss. Formularul de cerere a fost semnat de dl I. Lazăr, ca reprezentant al reclamanților. Nu au fost atașate competențe de avocat la cerere. Reclamanții se plângeau că unele dintre ele au suferit răni de glonț și că unele dintre rudele lor au fost uciși, dar niciunul dintre ele nu s-a referit, fie în mod expres, fie în substanță, la alte plângeri ca urmare a altor tipuri de răni suferite. 34. În urma solicitării Curții la 16 septembrie 2005, reprezentantul reclamanților a depus competențe de avocat semnate la 16 august 2006 de toate reclamanții inițiale, inclusiv dl Vasile Călin și dna Ana Ciubotaru. În ceea ce privește dl Vasile Călin, dl I. Lazăr a prezentat două competențe de avocat cu numele său, una dintre ele semnată totuși de dna Elena Avădanii, al căror nume nu apare pe niciuna dintre celelalte competențe de avocat. În plus, numele și/sau semnătura dlui Vasile Vâtu nu au fost prezente pe niciuna dintre competențele de avocat prezentate în fața Curții. În plus, unul dintre competențele de avocat a fost preluat și semnat de dna Eva Ciubotaru. 35. La 31 ianuarie 2007, Curtea a primit șase seturi de formulare de cerere care conțin plângeri identice cu cele menționate în primul formular de cerere prezentate de reclamanți. Fiecare formular de cerere poartă numele unei alte reclamante, după cum urmează: dl Cristian Ciubotaru, dl Ovidiu Ciubotaru, dna Ana Romașcu, dl Vasile Călin, dna Eva Ciubotaru și organizația Romani Criss. 36. Denumirea dlui Aurel Călin nu apare pe niciunul dintre formularele de cerere sau a competențelor de procuror prezentate de către solicitanți în orice etapă a procedurii în fața Curții. 37. art. 197 alineatele (2) și (3) din Codul de procedură penală română prevede, printre altele, că încălcarea normelor privind depunerea unei plângeri în fața instanței face plângerea nulă și nu. Nulitatea nu poate fi corectată și poate fi examinată în orice etapă a procedurii, precum și de către instanța de judecată a propunerii sale. 38. art. 222 alineatul (3) din Codul de Procedură Penală din România prevede că o plângere poate fi depusă de o persoană, fie în numele lor, fie printr-un reprezentant autorizat printr-un mandat certificat atașat plângerii. 39. Dispozițiile juridice relevante, în special o descriere a dezvoltării legii privind plângerile împotriva deciziilor procurorului (articolele 278 și 2781 din Codul de Procedură Penală român, introdus prin Legea nr. 281/2003, aplicabilă de la 1 ianuarie 2004), sunt prezentate în hotărârea Dumitru Popescu c. România (n. 1), nr. 49234/99, §§ 4345, 26 aprilie 2007). 40. Secțiunea 22 alineatele (1) și (2) din Ordinul de urgență nr. 137/2000 privind combaterea discriminării prevede că organizațiile neguvernamentale implicate în protecția drepturilor omului, sau care justifică un interes legitim în combaterea discriminării, au statutul legal de inițiere a procedurilor în cazul în care discriminarea are loc în domeniul lor de activitate și vizează o comunitate sau un grup de persoane. Acestea au, de asemenea, o poziție juridică în cazurile în care discriminarea vizează o persoană la cererea acesteia.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă