Spasovska împotriva Macedoniei de Nord

Traducere în română Auto

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SPASOVSKA c. NORTH MACEDONIA (Documentul nr. 28792/21) HOTĂRÂREA STASBOURG 9 decembrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Spasovska c. Macedonia de Nord, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), judecători în calitate de comitet compus din: Odddný Mjöll Arnardóttir , Președintele Jovan Ilievski, Stéphane Pisani , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 28792/21) împotriva Republicii Macedoniei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 28 mai 2021 de către un citizen macedonean/citizen al Republicii Macedoniei de Nord, dna Nadica Spasovska, care s-a născut în 1954, locuiește în Skopje și a fost reprezentată de dl D. Gjorchevski, avocat care practică în Skopje; hotărârea de a anunța plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția guvernului Macedoniei de Nord („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna D. Djonova, și de a declara restul cererii inadmisibilă; observațiile părților; după deliberarea în particular la 18 noiembrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea reclamantului potrivit căreia obligația de a plăti un furnizor termic privat o acuzație permanentă introdusă de stat a încălcat dreptul ei la bucurarea pașnică a posesiunii sale (un apartament) în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Reclamantul este proprietarul unui apartament într-o clădire rezidențială din Skopje care este conectat la o rețea de încălzire a districtului, exploatată de un furnizor termic privat. La o dată neespecificată înainte de 30 iulie 2012, fiind data în care Regulamentele privind aprovizionarea cu energie termică („Regulamentele 2012”) au fost adoptate de Comisia de reglementare a energiei, apartamentul ei a fost deconectat de la rețeaua de încălzire. În temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentele 2012, utilizatorii deconectați au fost obligați să plătească o taxă anuală permanentă furnizorilor privați de căldură, plătită în tranșe lunare.

Prin decizia U.br.125/2012 adoptată la 22 mai 2013, Curtea Constituțională a declarat că dispozițiile compatibile cu Constituția (Regulamentul 2012 și decizia Curții Constituționale au fost rezumate în Strezovski și alții c. Macedonia de Nord , nr. 14460/16 și altele 7 §§ 12-13 și 17-19, 27 februarie 2020 ). După introducerea obligației menționate mai sus la 1 Octombrie 2012 (secțiunea 66 din Regulamentele 2012), furnizorul privat de căldură a eliberat facturi care impun reclamantului să plătească taxa permanentă. Atunci când reclamantul nu a plătit, un public notar a acordat o cerere de către furnizor pentru executarea facturilor nerambursate și a emis un ordin de plată cu privire la tranșele lunare nerambursate ale taxei permanente.

Prezenta cerere se referă la ordinele de plată pentru tranșe lunare în valoare de 10 euro pentru perioada din august 2017 până în decembrie 2017. Reclamantul a contestat ordinele de plată menționate mai sus în fața Tribunalului de Primă Instanță, argumentând, printre altele, că: (i) nu a fost încheiată într-un acord cu furnizorul; (ii) taxa a fost introdusă de Regulamentele 2012, în ciuda faptului că o astfel de obligație ar putea fi introdusă numai prin legislație primară; (iii) Legea privind energia nu include termenele „utilizatorii neconectați” și „consumatorii indirecți” introduse de Regulamentele 2012; (iv) apartamentul ei a fost deconectat de sistemul de încălzire a districtelor înainte de intrarea în vigoare a Regulamentelor 2012; și (v) apartamentul ei nu a primit căldură din rețeaua de district.

Prin hotărârea din 27 martie 2019, Tribunalul de Primă Instanță a respins obiecțiile reclamantului și a susținut ordonanța de plată. Curtea a susținut că reclamantul este un „consumitor indirect” de căldură distribuit în clădire prin intermediul rețelei de încălzire a districtelor și a fost, în consecință, obligat să plătească taxa permanentă, astfel cum se prevede la art. 53 alineatul (2) și 66 din regulamentele 2012. Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel la 17 decembrie 2020. Hotărârea Curții de Apel a fost finală. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că dreptul ei la bucurarea pașnică a apartamentului ei a fost încălcat de obligația de a plăti taxa de încălzire permanentă.

ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 1 din Protocolul nr. 1 la CONVENȚIE Curtea constată că plângerea reclamantului nu este întemeiată în mod evident în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale relevante privind drepturile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile privind litigiile dintre persoane fizice și societățile private au fost rezumate în Strezovski și alții c. Macedonia de Nord (n. 14460/16 și alții 7 §§ 61-62, 27 februarie 2020, cu alte referințe).

10. În acest caz, impunerea taxei de încălzire permanentă reclamantului, în calitate de proprietar al unui apartament deconectat de la sistemul de încălzire a districtului, a constituit fie o ingerință în dreptul ei la bucurarea pașnică a apartamentului sau compatibilitatea sa cu art. 1 din Protocolul nr. 1 trebuie evaluată în temeiul obligațiilor pozitive ale statului în temeiul acestei dispoziții (Strezovski și alții) , citat mai sus, §§ 64-65). Nu se contează faptul că măsura impușită a fost prevăzută de lege (a se vedea punctele 2-3 de mai sus și Strezovski și alții , citat mai sus, §§ 68-69) și a urmărit obiectivul legitim de a asigura o aprovizionare de căldură sigură, sigură și eficientă (ibid., §§ 70-75).

11. În ceea ce privește dacă un echilibru echitabil a fost atins între interesele concurente ale individualității și ale comunității în ansamblul său, totuși, în cadrul procedurii în cauză, instanța internă nu a evaluat obiectiv toate factorele relevante ale cauzei, inclusiv argumentele reclamantului (a se vedea (a se vedea Strezovski și altele , citate mai sus §§ 76-89). 12. Curtea observă că, în acest caz, Guvernul a acordat în observațiile lor că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit de Curte.

Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-i atribui sumă pe contul respectiv. 15. Cu toate acestea, Curtea consideră oportun să reitereze că dreptul intern prevede posibilitatea ca o reclamantă de succes în cadrul procedurii în fața Curții să solicite redeschiderea procedurii interne (Strezovski și alții , citate mai sus § 95). Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 9 decembrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dorothee von Arnim Oddný Mjöll Arnardóttir Președintele adjunct al Registrului

SECOND SECTION

CASE OF SPASOVSKA v. NORTH MACEDONIA (Application no. 28792/21) JUDGMENT STRASBOURG 9 December 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Spasovska v. North Macedonia, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Oddný Mjöll Arnardóttir , President , Jovan Ilievski, Stéphane Pisani , judges , and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 28792/21) against the Republic of North Macedonia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 28 May 2021 by a Macedonian/citizen of the Republic of North Macedonia, Ms Nadica Spasovska (“the applicant”), who was born in 1954, lives in Skopje and was represented by Mr D. Gjorchevski, a lawyer practising in Skopje; the decision to give notice of the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention to the Government of North Macedonia (“the Government”), represented by their Agent, Ms D. Djonova, and to declare the remainder of the application inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 18 November 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The application concerns the applicant’s complaint that the obligation to pay a private heat supplier a standing charge introduced by the State had violated her right to the peaceful enjoyment of her possession (a flat) under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. 2 . The applicant is the owner of a flat in a residential building in Skopje that is connected to a district heating network, operated by a private heat supplier. On an unspecified date prior to 30 July 2012, being the date when the Heat Energy Supply Regulations (“the 2012 Regulations”) were adopted by the Energy Regulatory Commission, her flat was disconnected from the heating network. Under section 53(2) of the 2012 Regulations, disconnected users were required to pay an annual standing charge to private heat suppliers, payable in monthly instalments.

By decision U.br.125/2012 adopted on 22 May 2013, the Constitutional Court declared that provision compatible with the Constitution (the 2012 Regulations and the Constitutional Court’s decision were summarised in Strezovski and Others v. North Macedonia , nos. 14460/16 and 7 others, §§ 12-13 and 17-19, 27 February 2020). 3 . Following the introduction of the above-mentioned obligation on 1 October 2012 (section 66 of the 2012 Regulations), the private heat supplier issued invoices requiring the applicant to pay the standing charge. When the applicant failed to pay, a notary public granted a request by the supplier for enforcement of the unpaid invoices, and issued a payment order regarding the unpaid monthly instalments of the standing charge.

The present application concerns payment orders for monthly instalments in the amount of 10 euros for the period from August 2017 to December 2017. 5 . The applicant challenged the above-mentioned payment orders before the Skopje Court of First Instance, arguing, among other things, that: (i) she had not entered into an agreement with the supplier; (ii) the charge had been introduced by the 2012 Regulations, notwithstanding the fact that such an obligation could only be introduced by primary legislation; (iii) the Energy Act did not include the terms “disconnected users” and “indirect consumers” introduced by the 2012 Regulations; (iv) her flat had been disconnected from the district heating system before the 2012 Regulations had entered into force; and (v) her flat received no heat from the district network.

By a decision given on 27 March 2019, the Skopje Court of First Instance dismissed the applicant’s objections and upheld the payment order. The court held that the applicant was an “indirect consumer” of heat distributed in the building through the district heating network and was accordingly obliged to pay the standing charge as specified in sections 53(2) and 66 of the 2012 Regulations. The decision was confirmed by the Court of Appeal on 17 December 2020. The Court of Appeal’s decision was final.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that her right to the peaceful enjoyment of her flat had been violated by the obligation to pay the standing heating charge.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 of protocol No. 1 to THE CONVENTION

The Court notes that the applicant’s complaint is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

The relevant general principles concerning the applicant’s rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in cases concerning litigation between individuals and private companies have been summarised in Strezovski and Others v. North Macedonia (nos. 14460/16 and 7 others, §§ 61-62, 27 February 2020, with further references).

10.

In the present case, the imposition of the standing heating charge on the applicant, as the owner of a flat disconnected from the district heating system, either amounted to an interference with her right to the peaceful enjoyment of her flat, or its compatibility with Article 1 of Protocol No. 1 is to be assessed under the State’s positive obligations under that provision ( Strezovski and Others , cited above, §§ 64-65). It is not disputed that the impugned measure was provided for by law (see paragraphs 2-3 above and Strezovski and Others , cited above, §§ 68-69) and it pursued the legitimate aim of ensuring a safe, secure and efficient heat supply (ibid., §§ 70-75).

11.

As to whether a fair balance was struck between the competing interests of the individual and the community as a whole, however, in the proceedings in question the domestic courts did not objectively assess all the relevant factors of the case, including the applicant’s arguments (see paragraph 5 above). They applied the same blanket approach which the Court has found to be at odds with the respondent State’s obligation to ensure adequate protection of the applicant’s property rights, and to be tantamount to a failure to strike the requisite fair balance between the interests involved (see Strezovski and Others , cited above, §§ 76-89).

12.

The Court observes that in the present case the Government conceded in their observations that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1.

13.

In the light of the foregoing, the Court concludes that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14. The applicant did not submit a claim for just satisfaction within the time-limit set by the Court. Accordingly, the Court considers that there is no call to award her any sum on that account.

15.

Nevertheless, the Court considers it appropriate to reiterate that domestic law provides for the possibility that a successful applicant in proceedings before the Court can request the reopening of the domestic proceedings ( Strezovski and Others , cited above, § 95). FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. Done in English, and notified in writing on 9 December 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Dorothee von Arnim Oddný Mjöll Arnardóttir Deputy Registrar President