CASE OF FRIEDENSBERG v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

27.04.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 8

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF FRIEDENSBERG v. POLAND (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE FRIEDENSBERG c. POLONIA (Declarația nr. 44025/08) HOTĂRÂREA STASBOURG 27 aprilie 2010 FINAL 27/07/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Friedensberg c. Polonia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiuni), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 30 martie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 44025/08) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dl Robert Friedensberg („reclamantul”), la 13 aprilie 2007. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Affairului Extern. La 18 februarie 2009, președintele secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererea guvernului. De asemenea, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Procedura penală împotriva reclamantului Reclamantul s-a născut în 1971 și trăiește în Krasnystaw. La 28 octombrie 2005, reclamantul a fost reținut în reținere prin decizia Curții de District Puławy (Sād Rejonowy Reținerea preliminară a fost prelungită ulterior de către instanțele interne. La 6 martie 2007, Curtea de district Puławy a condamnat reclamantul de numeroase condamnari de jaf și l-a condamnat la trei ani de închisoare. La 27 septembrie 2007, Curtea Regională Lublin (SÜd Okręgowy) La 21 noiembrie 2007, avocatul reclamantului nu a găsit niciun motiv pentru a depune un recurs de casă la Curtea Supremă (Sād Najwyższy Monitoring of the request correspondance 11. În timp ce a fost reținut în cursul procedurii menționate mai sus, corespondența reclamantului a fost censurată în mai multe ocazii. 12. Toate plicurile produse de reclamant poartă o ștampilă care citim: „Tribunul de district Puławy, Censurat, data ...” (Sād Rejonowy w Puławach, Ocenzurowano, dnia...) și o semnătură ilegibilă. Aceste plic conține următoarele: o scrisoare de la Centrul Oncologic Lublin (întâlnită la 3 martie 2006 și ștampilată la 15 martie 2006); o scrisoare dintr-un spital din Lublin (semnată la 10 martie 2006 și ștampilată la 20 martie 2006); două scrisori dintr-o fabrică de muncă adăpostită (prima scrisoare trimisă la 7 martie 2006 și ștampilată la 20 martie 2006 a doua scrisoare trimisă la 11 aprilie 2006 și ștampilată la 24 aprilie 2006); o scrisoare dintr-o bancă din Poniatowa (semnată la 5 septembrie 2006 și ștampilată la 18 septembrie 2006); o scrisoare de la Opole Lubelskie District Occupation Office ( Powiatowy Urzād Pracy ) (întipărită la 31 martie 2006 și ștampilată la 11 aprilie 2006); trei scrisori de la Lublin Municipal Disability Evaluation Board ( Miejski Zespół do Spraw Orzekania o Niepełnosprawności ) (prima scrisoare trimisă la 27 februarie 2006 și ștampilată la 6 martie 2006; a doua scrisoare trimisă la 26 ianuarie 2007 și ștampilată la 1 februarie 2007; a treia scrisoare trimisă la 8 martie 2007 și ștampilată la 15 martie 2007); o scrisoare a Băncii ING (întâlnită la 10 mai 2007 și ștampilată la 22 mai 2007); trei scrisori a Consiliului de Securitate Socială din Lublin ( Zakład Ubezpieczeń Społecznych ) (prima scrisoare trimisă la 18 aprilie 2006 și ștampilată la 10 mai 2006; a doua scrisoare trimisă la 17 august 2006 și ștampilată la 24 august 2006; a treia scrisoare trimisă la 20 februarie 2007 și ștampilată la 1 martie 2007). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE 13. Legea și practicile interne relevante privind cenzurarea corespondenței deținuților sunt consemnate în hotărârea Curții în cazul Kliza c. Polonia, nr. 8363/04, §§ 29-34, 6 septembrie 2007. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI 14. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 8 din Convenție că în timpul detenției corespondența sa a fost censurată de autorități. Partea relevantă a prezentei dispoziții se citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul de a respecta ... corespondența sa. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Admisibilitatea În ceea ce privește nouă scrisori trimise reclamantului între februarie și septembrie 2006 15. În ceea ce privește următoarele: a) o scrisoare de la Centrul Oncologic Lublin (întâlnită la 3 martie 2006 și timbrată la 15 martie 2006); o scrisoare de la un spital din Lublin (întâlnită la 10 martie 2006 și timbrată la 20 martie 2006); două scrisori de la o fabrică de muncă adăpostită (prima scrisoare trimisă la 7 Martie 2006 si timblata la 20 martie 2006 a doua scrisoare trimisa la 11 aprilie 2006 si timblata la 24 aprilie 2006; o scrisoare de la o bancă din Poniatowa (semnata la 5 septembrie 2006 si timblata la 18 septembrie 2006); o scrisoare de la Opole Lubelskie District Occupation Office (semnata la 31 martie 2006 si timblata la 11 aprilie 2006); o scrisoare de la Consiliul Municipal de Evaluare a Disabilității din Lublin (a trimis la 27 februarie 2006 și a ștampilat la 6 martie 2006); două scrisori de la Consiliul de Securitate Socială din Lublin (prima scrisoare trimisă la 18 aprilie 2006 și ștampilată la 10 mai 2006; a doua scrisoare trimisă la 17 august 2006 și ștampilată la 24 august 2006) Tribunalul constată că presupusa cenzură a corespondenței reclamantului a avut loc între februarie și septembrie 2006. Cu toate acestea, reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 14 aprilie 2007, care se află la mai mult de șase luni după ce a avut loc presupusa cenzura (a se vedea, de exemplu, Garycki c. Polonia , nr. 14348/02, § 76, 6 februarie 2007). 16. În consecință, în ceea ce privește cele nouă litere menționate mai sus, plângerea a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § 1 și 4 din convenție. În ceea ce privește patru litere trimise reclamantului între ianuarie și mai 2007 17. În ceea ce privește următoarele litere: două scrisori ale Comitetului de evaluare a handicapului municipal Lublin (prima scrisoare trimisă la 26 ianuarie 2007 și ștampilată la 1 februarie 2007; a doua scrisoare trimisă la 8 martie 2007 și ștampilată la 15 martie 2007); o scrisoare a Consiliului de Securitate Socială Lublin trimisă la 20 februarie 2007 și ștampilată la 1 martie 2007; o scrisoare a Băncii ING (întâlnită la 10 mai 2007 și ștampilată la 22 mai 2007) Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat toate căile de recurs interne disponibile, deoarece nu a luat o acțiune în temeiul articolului 24 §§ 1 și 2 în legătură cu art. 417, 448 și 23 din Codul Civil, aceste dispoziții ar fi permis să afirme că prin censurarea corespondenței, autoritățile și-au încălcat drepturile personale protejate de Codul Civil și cer prejudicii morale. 18. Hotărârea Curții de district din 21 decembrie 2005 în care un prizonier a primit 3000 de zloti polonezi (PLN) în daune de la Trezoreria de Stat pentru încălcarea secretului corespondenței sale cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea a fost modificată parțial la 19 mai 2006 de Curtea Regională Poznań, care a redus suma daunelor acordate reclamantului. Reclamantul, dl Sobolewski, a depus ulterior o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declarată inadmisibilă, deoarece încălcarea drepturilor sale garantate de art. 8 din Convenție a fost recunoscută și remediată la nivel național (a se vedea Sobolewski c. Polonia (no.1), nr. 39655/05, 16 decembrie 2008). 19. În plus, Guvernul a furnizat un exemplu de hotărâre pronunțată de Curtea Regională de la Varșovia la 27 noiembrie 2006, în care un prizonier a primit 5000 PLN în daune de la Trezoreria de Stat pentru încălcarea secretului corespondenței sale cu Consiliul Central al Serviciului de Penitenciare și cu Biroul Electoral Central. Curtea Regională a susținut că secretul corespondenței este unul dintre drepturile personale protejate în temeiul articolului 23 din Codul Civil și că, în cazul încălcării acestuia, un reclamant poate avea dreptul la o atribuire de prejudicii morale. Hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel din Varșovia ( Sād Apelacyjny ) la 28 iunie 2007. 20. Reclamantul a susținut că s-a plâns de cenzurarea corespondenței sale cu autoritățile judiciare și judiciare. El nu a depus documente în sprijinul cererii sale. 21. Curtea remarcă că art. 35 § 1 trebuie aplicat cu un anumit grad. Regulamentul de epuizare a căilor de recurs interne prevăzut în această dispoziție necesită ca reclamantul să recurgă normal la căile de recurs disponibile și suficiente pentru a permite soluții în ceea ce privește încălcările pretenționate. remediile în cauză trebuie să fie suficient de sigure nu numai în teorie, ci în practică, în lipsa accesibilității și eficacității necesare (a se vedea, printre altele, Akdivar și alții c. Turcia , hotărârea din 16 septembrie 1996, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-IV, § 65). în scopul examinării dacă s-a observat regula epuizării, este esențial să se țină seama de circumstanțele cazului individual. Aceasta înseamnă, în special, că Curtea trebuie să țină cont nu numai de existența unor remedii formale în sistemul juridic al statului contractant în cauză, ci și de contextul general în care operează, precum și de circumstanțele personale ale reclamantului (a se vedea Akdivar, citat mai sus, § 69). 22. În acest caz, cenzura se referă la patru scrisori trimise reclamantului la 26 ianuarie, 20 februarie, 8 martie și 10 mai 2007. 23. Curtea remarcă că, după depunerea hotărârii Tribunalului regional din 19 mai 2006, în fața Curții de Apel din Varșovia și-a pronunțat hotărârea din 28 iunie 2007, Comisia constată, de asemenea, că plângerea reclamantului a fost depusă la 13 aprilie 2007, și anume. de asemenea, înainte de eliberarea acestei hotărâri (a se vedea punctele 1 și 12 de mai sus). 24. Curtea reiterează că, în multe cazuri anterioare, aceasta a susținut că atunci când interferența cu corespondența unui prizonier a avut loc înainte de data hotărârii Curții de Apel din Varșovia, care a fost invocată de Guvern, a fost redusă de faptul că această hotărâre a fost dată după ce a avut loc cenzurarea (a se vedea, printre altele, Pasternak c. Polonia, nr. 42785/06, § 30, 16 iulie 2009; Lewak v. Polonia , nr. 21890/03, § 25, 6 septembrie 2007; Kołodziński v. Polonia , nr. 44521/04, § 29, 8 ianuarie 2008; și Misiak v. Polonia , nr. 43837/06, § 18, 3 iunie 2008). 25. În ceea ce privește hotărârea Curții Regionale Poznań din 19 mai 2006 (în parte de modificare a hotărârii Curții de District de la Rem), prezentată de Guvern în acest caz ca un alt exemplu de eficacitate a unei cereri de încălcare a drepturilor personale în ceea ce privește secretul corespondenței (a se vedea punctul 18 de mai sus), Curtea observă că această hotărâre a fost, la momentul executării acesteia, nu mai mult decât un exemplu izolat de jurisprudență, decât o practică judiciară suficient de stabilită. În măsura în care guvernul se bazează pe hotărârea ulterioară a Curții în Sobolewski Sobolewski c. Polonia , citată mai sus , întrebarea în acest caz nu se referă la eficacitatea remediului în cauză, ci la problema separată a faptului că reclamantul poate fi considerat încă o victimă. Curtea a salutat deja evoluția jurisprudenței din Polonia privind principiul răspunderii civile în ceea ce privește încălcarea dreptului la secretul corespondenței (a se vedea Kotowski c. Polonia , nr. 12772/06, § 22, 29 septembrie 2009). În hotărârea sa recentă în cazul Biśta c. Polonia (nr. 22807/07, §§§§ 47-49, 12 ianuarie 2010, nu finală) Curtea a hotărât că plângerea reclamantului cu privire la presupusa censura a corespondenței sale era inadmisibilă pentru neutilizarea remediului intern disponibil, adică o cerere civilă pentru daune pentru încălcarea drepturilor personale în ceea ce privește secretul corespondenței. Cu toate acestea, în acest caz, ingerința în dreptul reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenția a avut loc după 28 iunie 2007, care este după ce Curtea de Apel din Varșovia și-a dat hotărârea de a acorda compensații pentru încălcarea secretului corespondenței unui deținut din cauza censurării (a se vedea punctul 19 de mai sus). 27. Astfel, Curtea este de părere că exemplele guvernului privind hotărârile instanțelor interne dictate înainte de cenzurarea corespondenței reclamantului nu constituie o dovadă a unei practici judiciare suficient de stabilite pentru a demonstra că o cerere de daune în temeiul articolului În concomitent cu articolele 417, 448 și 23 din Codul Civil, 24 §§ 1 și 2 era un remediu eficace disponibil în teorie și practică în momentul material. 28. În circumstanțele cazului, nu se poate spune că orice încercare a reclamantului de a solicita soluționare prin depunerea unei astfel de acțiuni ar fi oferit perspective rezonabile de a avea un rezultat reușit. 29. Din aceste motive, trebuie respins motivul guvernului de inadmisibilitate din cauza neepuizării recoursurilor interne. 30. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În plus, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a susținut în termeni generale că circumstanțele cazului său au dezvăluit o încălcare a Convenției. (b) Guvernul 32. Guvernul s-a abținut de a exprima un aviz cu privire la fondul cererii. Evaluarea Curții (a) Dacă a existat interferență 33. Curtea remarcă că două plicuri în care au fost trimise scrisorile Comitetului de evaluare a persoanelor cu handicap din Lublin din 26 ianuarie și 8 martie 2007 la solicitant să poarte un timbre care indică că au fost censurate. 34. În plus, două plicuri care conțin o scrisoare de la Consiliul de Securitate Socială din Lublin și o scrisoare de la Banca ING trimisă reclamantului la 20 de ani. Februarie și, respectiv, 10 mai 2007, poartă o ștampilă, care arată că conținutul lor a fost censurat. 35. Toate plicurile produse de solicitant poartă o ștampilă care poartă: „Curtea de district Puławy, Censored, data ...” (Sād Rejonowy w Puławach, Ocenzurowano, dnia... ) și o semnătură ilegibilă. 36. Curtea a reținut în multe ocazii că, atâta timp cât autoritățile poloneze continuă practica de a marca scrisorile deținuților cu timbrele „censoared”, Curtea nu are altă alternativă decât să presupună că aceste scrisorile au fost deschise și că conținutul lor a fost citit (a se vedea Matwiejczuk c. Polonia nr. 37641/97, § 99, 2 decembrie 2003, și Pisk-Piskowski c. Polonia nr. 92/03, § 26, 14 iunie 2005 și Michta v. Polonia , nr. 13425/02, § 58, 4 mai 2006). 37. Rezultă că, în ceea ce privește scrisorile reclamantului, a existat „interferenția” cu dreptul său de a respecta corespondența sa în temeiul articolului (b) dacă interferența a fost „în conformitate cu legea” 38. Curtea reiterează că orice „interferenta de către o autoritate publică” cu dreptul de a respecta corespondența va contravence la art. 8 din Convenție, cu excepția cazului în care este „în conformitate cu legea”, urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la alineatul (2) din respectivul articol și este „necesar într-o societate democratică” pentru a le realiza (a se vedea, printre multe alte autorități, Argent și altele Regatul Unit , 25 martie 1983, Serie A nr. 61, p. 32, § 84; Campbell v. Regatul Unit , 25 martie 1992, Serie A nr. 233, p. 16, § 34; și Niedbała Polonia nr. 27915/95, § 78). (i) Correspondența reclamantului cu Consiliul Municipal de Evaluare a Disabilităților Lublin și cu Consiliul de Securitate Socială Lublin 39. Curtea remarcă că ingerința în dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa cu Consiliul de evaluare a handicapului municipal Lublin și cu Consiliul de securitate socială Lublin a avut loc în trei ocazii când reclamantul a fost reținut într-un centru de reținere. 40. Curtea remarcă că, în conformitate cu art. 214 din Codul de Execuție a Condamnărilor Penale, persoanele în detenție ar trebui să aibă aceleași drepturi ca cele condamnate prin o hotărâre finală. În consecință, interzicerea de censura a corespondenței cu autoritățile de stat conținute la art. 102 (11) din același Cod, care se referă în mod expres la persoanele condamnate, a fost, de asemenea, aplicabilă persoanelor deținute în rezidenție (a se vedea Michta c. Polonia). , citat mai sus, § 61, și Kwiek c. Polonia , nr. 51895/99, § 44, 30 mai 2006). 41. Prin urmare, cenzura corespondenței reclamantului cu Consiliul Municipal de Evaluare a Discapacitatei Lublin și Consiliul de Securitate Socială Lublin, fiind instituții de stat, a fost contrar legislației interne. În urma că interferența în acest caz nu a fost „în conformitate cu legea”. 42. În consecință, Curtea nu consideră necesar să se asigure dacă celelalte cerințe de la art. 8 alineatul (2) au fost respectate. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 8 în ceea ce privește corespondența menționată mai sus. (ii) Correspondența reclamantului cu Banca ING 43. În ceea ce privește scrisoarea trimisă reclamantului de către Banca ING la 10 Mai 2007, Curtea observă că, în conformitate cu art. 217a alineatul (1) din Codul de execuție a sentințelor penale, corespondența unui deținut poate fi censurată de autoritatea la care rămâne. Astfel, cenzurarea acestei scrisori a fost în conformitate cu dreptul intern. (c) Dacă interferența a fost „necesară într-o societate democratică” 44. Trebuie să se cerceteze dacă interferența a fost necesară într-o societate democratică în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2 din Convenție. 45. Curtea constată că, spre deosebire de cazul Kwiek (a se vedea Kwiek c. Polonia, citat mai sus, §§47-49), Guvernul nu a prezentat argumente care să permită evaluarea necesității de cenzură a corespondenței reclamantului cu banca sa și scopul unei astfel de interferențe cu dreptul său în temeiul articolului 8. Prin urmare, Curtea nu poate să concludă că cerințele de la art. 8 § 2 nu au fost respectate (a se vedea, de asemenea, Bobel c. Polonia , nr. 20138/03 , § 64, 22 ianuarie 2008). 46. Prin urmare, Curtea constată că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție în ceea ce privește corespondența reclamantului cu banca ING. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 47. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 48. Reclamantul a susținut că 4,400 zloty polonez (PLN) (1,100 euro (EUR)) în ceea ce privește daunele. 49. Guvernul a contestat această afirmație. 50. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 1,100 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 51. Reclamantul nu a solicitat nici un cost și cheltuieli. Curtea consideră oportun ca dobânzile nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inevitabil plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție privind cenzurarea corespondenței reclamantului din 26 ianuarie 20 Februarie, 8 martie și 10 mai 2007 admisibile și restul cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în ceea ce privește scrisorile trimise reclamantului la 26 ianuarie, 20 februarie, 8 martie și 10 mai 2007; Detenții (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1,100 EUR (1,000 de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale care trebuie convertite în zloty poloneze la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 aprilie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului