Novitskaya (mordashova) împotriva Rusiei

Prima secțiune decizia nr. 9159/04, de Yelena Grigorievna NOVITS KAYA (MORDASHOVA) împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 29 aprilie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELENA Grigorievna (Novitskaya) Mordashova este un național rus care s-a născut în 1962 și trăiește la Moscova.

Februarie 2006 reclamantul, al cărui nume de familie la momentul introducerii cererii era Mordashova, l-a schimbat în Novitskaya. A fost reprezentată de dl Evgeniy S. Rashchevskiy și dna Elena A. Krotova, avocați din filiala San Petersburg Egorov, Puginskiy, Afanasiyev și Partners, o firmă de avocati situată la Moscova. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Georgy Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, căsătorit anterior cu un dl Aleksey Aleksandrovich Mordashev, care la momentul respectiv a fost CEO al unui producător rus de oțel OAO Severstal, care se află în orașul Cherepovets, a participat la proceduri judiciare împotriva fostului său soț cu privire la plățile cu alimony, precum și la cererile sale de divizare a proprietăților.

În parte, în ceea ce privește plățile compensatorii, cazul a fost examinat de către instanțele interne în două cazuri la 29 octombrie și, respectiv, la 10 decembrie 2002. Susținările reclamantului au fost respinse în întregime. Prin o hotărâre de primă instanță din 19 martie 2003 au fost examinate și respinse cererile reclamantului cu privire la împărțirea proprietăților. Cu aceeași hotărâre, reclamantul a fost ordonat să plătească o taxă judiciară de 213.792.743 ruble ruse (RUB) (aproximativ 5.927.000 euro (EUR)). Potrivit reclamantului, nu avea valoarea specificată în hotărârea din 19 martie 2003. Reclamantul a încercat să aducă o procedură de recurs în ceea ce privește hotărârea din 19 martie 2003. Pentru a putea depune recursul, reclamantul a fost din nou obligat să plătească o taxă judiciară.

În acest sens, ea a depus o cerere de reducere a acestei taxe. Prin decizii luate la 9 aprilie și 15 mai 2003, instanțele interne în două cazuri au redus taxa instanței de recurs la RUB 12.000.000 (aproximativ 333.000 EUR) și au refuzat să o mai reducă. În 2003 reclamantul a adus, de asemenea, o altă cerere judecătorească împotriva fostului său soț, cerând mai mult bani pe baza unei schimbări grave în situația financiară a părților. Reclamantul a solicitat, de asemenea, instanței să-i acorde o jumătate din acțiunile fostului soț în OAO Severstal. Prin o hotărâre finală din 2 septembrie 2003 noile creanțe ale reclamantului referitoare la plățile compensatorii au fost examinate și acordate în întregime.

Prin o hotărâre finală din 20 noiembrie 2003 procedurile referitoare la diviziunea proprietăților au fost întrerupte cu privire la faptul că problema a fost deja rezolvată în cadrul procedurii care s-a încheiat cu hotărârea din 19 martie 2003. Reclamantul s-a plâns că drepturile sale garantate de art. 6 din Convenție au fost încălcate în primul set de proceduri împotriva soțului ei. În special, ea a fost nemulțumită cu presupusa incapacitate de a asista la ședințe de instanță în cadrul procedurii și a susținut că taxa instanței pe care a fost ordonată să le plătească în hotărârea menționată a fost exorbitană și i-a privat efectiv accesul la instanță.

De asemenea, ea a susținut că funcționarea normelor interne privind taxele de judecată i-a împiedicat nu numai să conteste valoarea taxei de primă instanță în favoarea recursului, ci și să pună în aplicare orice procedură de recurs în ceea ce privește hotărârea din 19 martie 2003. În temeiul articolului 5 din Protocolul nr. 7, reclamantul s-a plângut că Decizia de reexaminare a supravegherii din 11 iunie 2003 în a doua serie de proceduri împotriva soțului ei a încălcat libertatea de circulație, deoarece instanța de reexaminare a supravegheat a considerat greșit locul ei de reședință ca un factor relevant în determinarea cazului. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în general, de rezultatul eșuat al celui de-al doilea set de proceduri judiciare pe care l-a interzis-o împotriva fostului său soț.

La 5 septembrie 2008, președintele Curții a anunțat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul Curții. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 12 ianuarie 2009. Reclamantul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cazului în răspuns la 12 martie 2009. Prin scrisoarea din 26 februarie 2010, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la „o soluționare reciproc satisfăcătoare a litigiului, care susține această cerere” la nivel intern și că nu a intenționat să continue acest caz. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea.

Curtea constată că nu există motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 9159/04 by Yelena Grigoryevna NOVITSKAYA (MORDASHOVA) against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 29 April 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 January 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Yelena Grigoryevna (Novitskaya) Mordashova, is a Russian national who was born in 1962 and lives in Moscow.

As of 22 February 2006 the applicant, whose surname at the time of introduction of the application was Mordashova, has changed it to Novitskaya. She was represented by Mr Evgeniy S. Rashchevskiy and Ms Elena A. Krotova, lawyers in the St Petersburg branch of Egorov, Puginskiy, Afanasiyev and Partners, a law firm located in Moscow. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr Georgy Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant, previously married to one Mr Aleksey Aleksandrovich Mordashev who at the time was the CEO of a leading Russian steel manufacturer OAO Severstal based in the town of Cherepovets, took part in court proceedings against her former husband concerning the alimony payments as well as her claims for the division of property.

In part relating to the alimony payments, the case was examined by the domestic courts at two instances on 29 October and 10 December 2002 respectively. The applicant's claims were rejected in full. By a first instance judgment of 19 March 2003 the applicant's claims concerning the division of property were examined and dismissed. By the same judgment the applicant was ordered to pay a court fee of 213,792,743 Russian roubles (RUB) (approximately 5,927,000 euros (EUR)). According to the applicant, she did not have the amount specified in the judgment dated 19 March 2003. The applicant attempted to bring appeal proceedings in respect of the judgment of 19 March 2003. In order to be able to lodge the appeal the applicant was again obliged to pay a court fee.

In this regard she lodged a request for this fee to be reduced. By decisions taken on 9 April and 15 May 2003 the domestic courts at two instances reduced the appeal court fee to RUB 12,000,000 (approximately EUR 333,000) and refused to reduce it any further. In 2003 the applicant also brought another court claim against her former husband, demanding more money on the basis of a serious change in the financial situation of the parties. The applicant also requested the court to grant her one half of the former husband's shares in OAO Severstal. By a final judgment of 2 September 2003 the applicant's new claims relating to alimony payments were examined and granted in full.

By a final judgment of 20 November 2003 the proceedings relating to the division of property were discontinued with reference to the fact that the issue had already been resolved in the proceedings which had ended with the judgment of 19 March 2003. COMPLAINTS 1. The applicant complained that her rights guaranteed by Article 6 of the Convention were breached in the first set of proceedings against her husband. In particular, she was dissatisfied with her alleged inability to attend the court hearings in the proceedings and also claimed that the court fee that she had been ordered to pay in the mentioned judgment had been exorbitant and had effectively deprived her of access to court.

She also alleged that the operation of the domestic rules on court fees had precluded her not only from contesting the amount of the first instance court fee on appeal, but also from bringing any appeal proceedings in respect of the judgment of 19 March 2003. 2. Under Article 5 of Protocol No. 7 the applicant complained that the supervisory review decision of 11 June 2003 in the second set of proceedings against her husband had violated her freedom of movement as the supervisory review court had wrongly regarded her place of residence as a relevant factor in the determination of the case. The applicant also complained generally about the unsuccessful outcome of the second set of court proceedings that she had brought against her former husband.

THE LAW On 5 September 2008 the President of the Court gave notice of the application to the respondent Government under Rule 54 § 2 (c) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 12 January 2009. The applicant submitted her observations on the admissibility and merits of the case in reply on 12 March 2009. By letter of 26 February 2010 the applicant informed the Court that she has reached “a mutually satisfactory settlement of the dispute, underlying this application” at the domestic level and that she did not intend to proceed with this case. Having regard to the above, the Court considers that the applicant does not intend to pursue the application.

The Court finds no reasons concerning respect for human rights warranting the further examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President