DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 51829/09 de Osman AKBAȘ și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 29 aprilie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dollé, Grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 12 august 2009, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, dl Osman Akbaș și dl Mehmet Sıddık Emire, sunt cetățeni turci născuți în 1973. Al treilea, dl Alaaddin Muhammet Șilo, este cetățean sirian născut în 1979. Toți cei trei sunt reținuți în custodie la închisoarea Diyarbakır. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Yurtdaș, avocat practicant în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1999 primul și al doilea reclamant, iar la 14 noiembrie 1999 al treilea reclamant, au fost arestați în timpul unei operațiuni militare efectuate de forțele de securitate împotriva PKK (Particul lucrătorilor din Kurdistan). Fără a furniza nici un raport sau dovezi medicale, reclamanții au susținut că au fost răniți la momentul arestării lor și au fost tratați rău în custodie de poliție. La 23 noiembrie 1999 primii și al doilea solicitanți au fost retras în custodie în timpul procesului. La o dată neespecificată, al treilea reclamant a fost, de asemenea, plasat în detenție preliminară. Reclamanții au fost acuzați de a fi afiliați la PKK și de a desfășura activități armate în numele său. La 10 septembrie 2009, instanța de primă instanță a ordonat detenția continuată a reclamanților din cauza naturii acuzațiilor și a suspiciunilor rezonabile împotriva acestora. Potrivit informațiilor din caz, procedurile penale împotriva reclamanților sunt încă în așteptare în primă instanță în fața șasei Camere a Curții din Diyarbakır Assize (2000/7 E). COMPLAINTE privind art. 3 din Convenție, reclamanții au susținut că au fost torturați în custodie de poliție și au forțat să facă declarații auto-incriminante. În baza articolelor 5, 6, 7 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau că lungimea deținerii lor înainte de judecată și a procedurii penale au depășit cerințele de timp rezonabil și că nu au existat remedii eficace prevăzute în sistemul intern prin care acestea ar fi putut contesta în continuare deținurea lor și lungimea excesivă a procedurii. În sfârșit, reclamanții au susținut în temeiul articolului 6 că au fost negate o audiere echitabilă, deoarece instanța de judecată se bazase pe declarațiile lor extrase din ei prin tratamentele necorespunzătoare în arestul poliției. (1) În baza articolelor 5, 6, 7 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau că detenția lor anterioară și procedurile penale împotriva lor au fost nejustificate și că nu au existat măsuri interne eficace în acest sens. Curtea consideră că aceste plângeri ar trebui examinate în conformitate cu art. 5 §§ 3 și 4, 6 § 1 și 13 din Convenție. În plus, consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. În temeiul articolului 3 din Convenție, reclamanții au plâns că au fost tratați rău în custodie de poliție. Curtea observă, pe baza dosarului, că reclamanții nu au prezentat informații detaliate despre această plângere și că nu au furnizat dovezi convingătoare, cum ar fi rapoartele medicale relevante. Prin urmare, Curtea consideră că această plângere este nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 3. În baza articolului 6 din Convenție, reclamanții au susținut că procedura penală împotriva lor nu a fost corectă deoarece instanța a admis în probă declarațiile lor de poliție, obținute de la acestea prin metode ilegale. Curtea consideră că această plângere este prematură, deoarece procedurile penale împotriva reclamanților sunt încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, Koç c. Turcia (dec.), nr. 36686/07, 26 februarie 2008). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantelor cu privire la durata detenției lor anterioare și a procedurii penale împotriva acestora, precum și presupusa absență de căi de recurs interne eficace în acest sens; declara restul cererii inadmisibil.
Application no. 51829/09
by Osman AKBAȘ and Others
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 29
April 2010 as a Chamber composed of:
Françoise Tulkens,
President,
Ireneu Cabral Barreto,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
Kristina Pardalos,
judges,
and Sally Dollé,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 12 August 2009,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Mr Osman Akbaș and Mr Mehmet Sıddık Emire, are Turkish nationals who were born in 1973. The third applicant, Mr Alaaddin Muhammet Șilo, is Syrian national who was born in 1979. All three are currently remanded in custody at Diyarbakır prison. They are represented before the Court by Mr
S.
Yurtdaș, a lawyer practising in Diyarbakır.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
On 12 November 1999 the first and second applicants, and on 14
November 1999 the third applicant, were arrested during a military operation carried out by the security forces against the PKK (the Kurdistan Workers' Party).
Without providing any medical report or evidence, the applicants alleged that they had been injured at the time of their arrest and had been ill-treated in police custody.
On 23 November 1999 the first and second applicants were remanded in custody pending trial.
On an unspecified date, the third applicant was also placed in pre-trial detention.
The applicants were accused of membership of the PKK and of carrying out armed activities on its behalf.
On 10 September 2009 the first-instance court ordered the applicants' continued detention on account of the nature of the charges and the reasonable suspicion against them.
According to the information in the case file, the criminal proceedings against the applicants are still pending at first instance before the 6
th
Chamber of the Diyarbakır Assize Court (2000/7 E).
Relying on Article 3 of the Convention, the applicants alleged that they had been tortured in police custody and coerced into making self-incriminating statements.
Relying on Articles 5, 6, 7 and 13 of the Convention, the applicants complained that the length of their pre-trial detention and the criminal proceedings had exceeded the reasonable time requirement and that there had been no effective remedy provided in the domestic system whereby they could have challenged their continued detention and the excessive length of the proceedings.
Finally, the applicants argued under Article 6 that they had been denied a fair hearing as the trial court had relied on their statements extracted from them through ill-treatment in police custody.
1.Relying on Articles 5, 6, 7 and 13 of the Convention, the applicants complained that their pre-trial detention and the criminal proceedings against them had been unreasonably lengthy and that there had been no effective domestic remedies in that respect.
The Court considers that these complaints should be examined under Articles 5 §§ 3 and 4, 6 § 1 and 13 of the Convention. It further considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with the Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.The applicants complained under Article 3 of the Convention that they had been ill-treated in police custody.
The Court observes, on the basis of the case file, that the applicants have not submitted any detailed information as to this complaint. They have also failed to provide any convincing evidence, such as relevant medical reports. Moreover, they have not shown that they were unable to obtain such evidence. The Court therefore considers that this complaint is unsubstantiated and must be rejected pursuant to Article
35 §§
3 and
4 of the Convention as being manifestly ill-founded.
3.Relying on Article 6 of the Convention, the applicants argued that the criminal proceedings against them had not been fair because the court had admitted in evidence their police statements, obtained from them by illegal methods.
The Court considers that this complaint is premature, as the criminal proceedings against the applicants are still pending before the first-instance court. Consequently, this part of the application must be rejected pursuant to Article
35 §§
1 and
4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies (see, for example,
Koç
v. Turkey
(dec.), no. 36686/07, 26
February 2008).
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicants' complaints concerning the length of their pre-trial detention and the criminal proceedings against them, as well as the alleged absence of effective domestic remedies in that respect;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Registrar
President