CtEDO 29.04.2010 Auto

MAMEDOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
29.04.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAMEDOV v. RUSSIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Prima secțiune decizia nr. 33237/04 de Samed Guseyn-Ogly MAMEDOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 29 aprilie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 19 august 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Samed Guseyn-Ogly Mamedov, este un cetățean azerian care s-a născut în 1974 și are o condamnare la închisoare în cadrul IR-99/17 din Surgut. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 aprilie 2003, ofițerii de poliție ai secției de poliție din orașul Pyt-Yakhskiy au arestat reclamantul pentru suspiciune de trafic de droguri și, după aceea, au fost bătut și la secția de poliție. Prin o hotărâre finală din 9 decembrie 2003, Curtea Regiunilor Autonome Khanty-Mansiysk („Curtea Regională”) a condamnat reclamantul traficului de droguri pe o scară deosebit de mare și l-a condamnat la nouă ani de închisoare. La 18 decembrie 2003, procurorul din orașul Pyt-Yakhskiy a refuzat să invoce proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție din cauza presupuselor maltraturi ale reclamantului. Prin decizia finală din 6 aprilie 2004, Curtea regională a întrerupt procedura judecătorească cu privire la plângerea reclamantului împotriva hotărârii 18 Decembrie 2003, constatând că el nu a respectat cerințele procedurale de apel împotriva deciziei de mai sus. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție că a fost tratat rău în timpul arestării și că nu a avut soluții eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 3. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 15 aprilie 2009 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 27 iunie 2009. Prin scrisoarea din 1 decembrie 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 27 iunie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Nu s-a primit niciun răspuns la prezenta scrisoare. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă