CtEDO 04.05.2010 Auto

YIGIT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.05.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YIGIT c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA RĂSPUNSURILOR nr. 24870/06 și 67434/09 prezentate de dl Yi Kristina Pardalos, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune, Având în vedere cererile sus-menționate introduse la 19 iunie 2006 (smail Yićit) și 2 decembrie 2009 (Faysal Onuș și Dalyan Alsaç), După ce a intenționat să facă următoarea decizie, face următoarea decizie: Yi it își are reședința în Sinop și este reprezentat în fața Curții de către domnul K.I.L.ç, avocat în ontanbul. Domnii Faysal Onuș și Dalyan Alsaç sunt deținuți la închisoarea Tekirda La 17 octombrie 1993, dl Yi'it a fost arestat și reținut în cadrul unei operațiuni împotriva unei organizații ilegale armate. La 26 octombrie 1993, a fost pus în detenție provizorie de către un judecător autorizat. La 31 decembrie 1993, o acțiune publică a fost pronunțată împotriva sa pentru tentativa de returnare prin forța ordinii constituționale turce. În decembrie 2003, Curtea de Securitate a statului d a fost condamnată la condamnare pe viață la închisoare pe viață pentru același caz de acuzare. În aprilie 2005, Curtea de Casație a infirmat hotărârea pronunțată la 21 decembrie 2005, la 21 decembrie 2005, a fost eliberată o procedură penală în cauză. În conformitate cu înscrisurile din dosar, procedura penală în cauză ar fi în continuare pendinte în fața instanțelor interne în ziua adoptării prezentei decizii. La 18 și 20 ianuarie 2004, dnii. Dalyan Alsaç și Faysal Onuș au fost arestați și reținuți, de asemenea, în cadrul unei operațiuni împotriva unei organizații ilegale înarmate. La 22 ianuarie 2004, ei au fost reținuți provizoriu de un judecător autorizat. La 23 ianuarie 2004, a fost inițiată o acțiune publică împotriva acestora pentru apartenența la o organizație ilegală armată, pentru lansarea de cocktailuri Molotov unei agenții bancare și pentru lansarea de explozivi în locuri rezidențiale. La 27 aprilie 2006, instanța de primă instanță i-a condamnat la pedepse privative de libertate. La 12 martie 2009, Curtea de Casație a infirmat hotărârea pronunțată. La 13 octombrie 2009, instanța de judecată a pronunțat din nou sentințe private de libertate. Potrivit elementelor din dosar, procesul împotriva acestor reclamanți se va desfășura și în fața instanțelor interne în ziua adoptării prezentei decizii. GRIFS Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng mai întâi de durata detenției lor provizorii. Pe teren de la art. 5 alineatul (5), domnul maim Yićit se plânge, de asemenea, de absența în dreptul intern a unui drept efectiv la reparații, în defavoarea articolului 5 alineatele (3) din Convenție. Cu privire la art. 6 alineatul (1) și (3) din Convenție, reclamanții atribuie o lipsă de independență și de imparțialitate a instanțelor naționale. Aceștia susțin, de asemenea, că procedurile penale inițiate împotriva lor erau în mai multe privințe compromise (lipsa de a fi asistat de un avocat în timpul custodiei lor, limitarea drepturilor lor la apărare și încălcarea principiului egalității armelor etc.). Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. În cele din urmă, din punctul de vedere al articolului 13 din Convenție, dnii Faysal Onuș și Dalyan Alsaç au declarat lipsa unor căi de atac eficiente prin care ar putea susține obiecțiile lor întemeiate pe Convenție. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun. Invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii. În cele din urmă, invocând art. 13 din Convenție, dnii. Faysal Onuș și Dalyan Alsaç denunță lipsa unor căi de atac eficace prin care ar putea să își prezinte obiecțiunile pe durata detenției lor și pe cea a procedurilor penale inițiate împotriva lor. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție, dl Yiuit se plânge, de asemenea, de durata detenției sale, precum și de absența unor căi de atac eficiente, pe de o parte, pentru a contesta durata detenției și, pe de altă parte, pentru a obține o despăgubire în ceea ce privește custodia, în opinia sa neregulamentară, la care a fost supus. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, în cazul în care nu există o cale de atac internă adecvată, termenul de șase luni începe să curgă de la actul incriminat în recurs (a se vedea, printre altele, Sakuk și alții c. Turcia , 26 noiembrie 1997, § 53 Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997 VII). În speță, Curtea constată că în custodia domnului octombrie 1993 prin intermediul ordonanței de arest provizoriu. Având în vedere data de la care a fost introdusă cererea prezentată de acesta din urmă, și anume 19 iunie 2006, trebuie să se constate că această parte a cererii este tardivă și, prin urmare, trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor naționale. În cele din urmă, aceștia susțin că procedurile penale inițiate împotriva lor erau în mai multe privințe afectate de: (lipsa unui avocat în timpul custodiei, limitări aduse drepturilor lor la apărare și nerespectarea principiului egalității armelor etc.). Curtea constată că procedurile penale în litigiu sunt în prezent pendinte în fața instanțelor interne. Prin urmare, Comisia nu consideră că este în măsură să efectueze o examinare globală a procedurilor în cauză și nu poate specula cu privire la ceea ce vor decide instanțele interne. Prin urmare, în stadiul actual al procedurilor în fața instanțelor interne, prezentarea acestor obiecțiuni pare prematură (Dikke c. Turcia, nr 20869/92, § 111, CEDH 2000) VIII). Prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să adere la cererile de amânare examinarea obiecțiunilor tuturor reclamanților care au beneficiat de durata detenției lor provizorii [art. 5 alineatul (3) ], a celei a procedurilor penale inițiate împotriva acestora [art. 6 alineatul (1) ], a celor ale MM. Faysal Onuș și Dalyan Alsaç întemeiate pe lipsa unor căi de atac eficace pentru a contesta atât durata detenției lor [art. 5 alineatul (4) ], cât și durata procedurii penale inițiate împotriva lor (art. 13) și a motivului pentru care dl Yi Sally Dolle Francoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-23
0,94
SONER, YILMAZ ET ÖZCELIK contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40986/98 présentée par Özgür SONER, Hakan YILMAZ et İlkay ÖZÇELİK contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 novembre 2
CtEDO 2000-07-04
0,94
DURSUN ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44267/98 présentée par Mehmet DURSUN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre
CtEDO 2010-05-04
0,94
BAYAV c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7263/03 présentée par Refik BAYAV contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 4 mai 2010 en une chambre composée de : Fran
CtEDO 2010-02-09
0,94
ALADAG c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 6781/04 présentée par Emin ALADAĞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 9 fevrier 2010 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, préside
CtEDO 2010-01-26
0,94
KARTAL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ Des requêtes n os 41810/06 et 20871/07 présentée par Ercan KARTAL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 janvier 2010 en une cham
Sursă