Secțiunea a treia Cerere nr 37161/06 prezentată de Gloria-Nevella WACHMANN-GUGUI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 mai 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 septembrie 2006, După ce a deliberat, pronunța decizia următoare PROCEDURA Cererea a fost formulată de domnul Gloria-Nevella Wachmann-Gugui, un resortisant român, născut în 1968 și rezident la București. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Corneliu-Liviu Popescu, avocat la București. Guvernul român ( La 28 aprilie 1994, F.G., în calitate de moștenitor al M.L.R.G. și în numele co-moștenitorilor săi, a formulat împotriva municipalității Breaza o acțiune în favoarea unei proprietăți imobiliare naționalizate. Prin hotărâri definitive din 13 mai 1997, 29 martie 2000, 30 ianuarie 2002 și 8 decembrie 2003, tribunalul județ din București, tribunalul departamental din Prahova și Înalta Curte de Casație și Justiție au trimis cazul pentru o nouă hotărâre. Procedura a luat sfârșit prin hotărârea definitivă a Curții de Apel din Ployești din 17 martie 2005 care a făcut parte din dreptul la acțiune și a restituit o parte a binelui în litigiu reclamantei și comoștenitorilor săi. Invocând art. 6 1 din Convenție, recurenta se plânge în principal de durata procedurii, precum și, din perspectiva articolului 13 din Convenție, de lipsa unei căi de atac interne disponibile pentru a-i permite să se plângă de durata respectivă. ÎN DREPT Cu privire la durata procedurii și la recursul efectiv Recurenta denunță durata procedurii, precum și inexistența unei căi de atac interne disponibile pentru a-i permite să se plângă de aceasta. Aceasta invocă art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, care sunt astfel exprimate în părțile lor relevante art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2010, guvernul a informat Comisia cu privire la Curtea intenționa să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să șteargă cauza rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Prin prezenta declarație unilaterală, guvernul declară că recunoaște durata excesivă a procedurii și existența unei încălcări a articolului 13 din convenție care consacră dreptul la o cale de atac eficientă. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții solicitante pentru satisfacția echitabilă suma de 4 800 EUR (EUR), sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunuia impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acesteia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să spună că continuarea examinării cererii nu mai este justificată și să o elimine din rolul său în temeiul articolului (c) din convenție. recurenta nu se opune acestei declarații [1] Curtea observă de la început că părțile nu au ajuns la o înțelegere cu privire la termenii unei soluționări amiabile a cauzei. Curtea amintește că, în temeiul articolului 38 alineatul (2) din convenție, negocierile desfășurate în cadrul unor regulamente amiabile sunt confidențiale. 2 din regulament prevede, de asemenea, că nicio comunicare verbală sau scrisă sau nicio ofertă sau concesiune intervenită în cadrul acestor negocieri nu poate fi menționată sau invocată în procedura contencioasă. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. În special, art. 1 litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv a cărui existență [ea] constată că nu mai este justificată continuarea examinării cererii 12. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate anula o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă Reclamantul dorește să continue examinarea cauzei. În acest caz, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să elimine cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care decurg din jurisprudența sa (Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, aprilie 2007 Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.), nr. 41484/04, 28 august 2007; Oleksiw c. Germania (dec.), nr. 31384/02, 11 septembrie 2007 Sulwińska Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea constată că prezenta cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, precum și la lipsa unei căi de atac interne disponibile în sensul articolului 13 din Convenție pentru a permite recurentei să se plângă de durata acestei proceduri. Ea a avut deja ocazia, într-un număr mare de cauze, să precizeze natura și întinderea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, CEDO 2000 VII Nicolau c. România, n 1295/02, 12 ianuarie 2006 Cârstea Grecu România, n 56326/00, 15 iunie 2006 Cârjan România, n 42588/02, 25 ianuarie 2007). 14. Curtea ia act de declarația oficială a guvernului. În cazul, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile în litigiu nu a fost rezonabilă și că nu a existat o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a remedia această situație și propune ca reclamanta să plătească 4 800 EUR (EUR) ca despăgubire pentru prejudiciul material și moral și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. 15. Având în vedere recunoașterea încălcărilor cuprinse în declarația guvernului, precum și a sumei propuse, care constituie o despăgubire adecvată în sensul jurisprudenței Curții, aceasta consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în ceea ce privește obiecțiunile bazate pe durata procedurii și pe acțiunea efectivă (art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus și în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la întrebările adresate în speță, Curtea consideră că nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii (art. 37 in fine 16. În aceste circumstanțe, cauza rolului ar trebui eliminată în ceea ce privește obiecțiunile pe care recurenta le-a întemeiat pe durata procedurii și dreptul la o cale de atac eficientă. B. Cu privire la dreptul la respectarea bunurilor și dreptul la respectarea vieții private și de familie 17. obligația pozitivă de a asigura respectarea proprietății sale, din cauza duratei excesive a procedurii în revendicare; aceasta a susținut, de asemenea, că durata procedurii a încălcat dreptul său la respectarea vieții sale private și de familie (articolele 1 din Protocolul nr 1 la Convenție și la Convenție). Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a identificat nicio aparență de încălcare a drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale. 19. În consecință, restul cererii trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține, decide, în temeiul art. 37 (c) Convenției, să șteargă cauza rolului, cu condiția ca aceasta să se refere la obiecțiile întemeiate pe durata procedurii și pe dreptul la o cale de atac eficientă, obiecții menționate în declarația menționată Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer [1] Rectificat la 23 august 2010: textul a fost următorul: Recurenta nu a dorit să prezinte observații cu privire la această declarație
Requête n
o
37161/06
présentée par Gloria-Nevella WACHMANN-GUGUI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 11 mai 2010 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 septembre 2006,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requête a été introduite par M
me
Gloria-Nevella Wachmann-Gugui, une ressortissante roumaine, née en 1968 et résidant à Bucarest. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Corneliu-Liviu Popescu, avocat à
Bucarest. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des
Affaires
étrangères.
2.
La requérante est l'arrière-nièce de M.L.R.G. et fait partie de ses
héritiers.
3.
Le 28 avril 1994, F.G., en tant qu'héritier de M.L.R.G. et au nom de ses
cohéritiers, forma contre la municipalité de Breaza une action en revendication d'un bien immobilier nationalisé.
4.
Par arrêts définitifs des 13
mai
1997, 29 mars 2000, 30
janvier
2002 et 8
décembre
2003, le tribunal départemental de Bucarest, le
tribunal
départemental de Prahova et la Haute Cour de cassation et de
justice renvoyèrent l'affaire pour un nouveau jugement.
5.
La procédure prit fin par arrêt définitif de la cour d'appel de Ploiești du 17
mars
2005 qui fit partiellement droit à l'action et restitua une partie du bien litigieux à la requérante et à ses cohéritiers.
6.
Invoquant l'article 6
§
1 de la Convention, la requérante se plaint essentiellement de la durée de la procédure, ainsi que, sous l'angle de l'article
13 de la Convention, de l'inexistence d'une voie de recours interne disponible pour lui permettre de se plaindre de ladite durée.
A.
Sur la durée de la procédure et le recours effectif
7.
La requérante dénonce la durée de la procédure, ainsi que
l'inexistence d'une voie de recours interne disponible pour lui permettre de s'en plaindre
. Elle invoque les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, qui sont ainsi libellés dans leurs parties pertinentes
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles.
»
Par une lettre du 5 janvier 2010, le Gouvernement a informé la
Cour qu'il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l'affaire du rôle en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention. La
déclaration se lit ainsi
:
«
Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu'il reconnaît la durée excessive de la procédure et l'existence d'une violation de l'article
13 de la Convention qui consacre le droit à un recours effectif.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de la
satisfaction équitable la somme de 4
800 euros (EUR), montant qu'il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun
impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiquée par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l'examen de la requête n'est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l'article
37
§
1
c) de la Convention.
»
8.
La requérante ne s'oppose pas à cette
déclaration
.
[1]
9.
La Cour observe d'emblée que les parties ne sont pas parvenues à s'entendre sur les termes d'un règlement amiable de l'affaire. Elle rappelle qu'en vertu de l'article 38 § 2 de la Convention, les négociations menées dans le cadre de règlements amiables sont confidentielles. L'article
62
§
2 du règlement dispose en outre à cet égard qu'aucune communication orale ou écrite ni aucune offre ou concession intervenues dans le cadre de ces
négociations ne peuvent être mentionnées ou invoquées dans la procédure contentieuse.
10.
Elle partira donc de la déclaration faite le 5 janvier 2010 par le
Gouvernement en dehors du cadre des négociations menées en vue d'un règlement amiable.
11.
La Cour rappelle que l'article 37 de la Convention dispose que, à tout
moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l'une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l'article
37
§
1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête
».
12.
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d'une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le
requérant souhaite que l'examen de l'affaire se poursuive. En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa
jurisprudence (
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
26307/95, §§
;
Kalanyos et autres c. Roumanie
, n
o
57884/00, §
25,
26
avril 2007
;
Kladivík et Kašiar c. Slovaquie
(déc.), n
o
41484/04, 28
août
2007;
Oleksiw c. Allemagne
(déc.), n
o
31384/02, 11
septembre
2007
;
Sulwińska
c.
Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
13.
La Cour note que la présente affaire porte sur la durée excessive d'une procédure au regard de l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi que sur l'inexistence
d'une voie de recours interne disponible au sens de l'article
13 de la Convention pour permettre à la requérante de se plaindre de la durée de cette
procédure
. Elle a déjà eu l'occasion, dans un grand nombre d'affaires, de préciser la nature et l'étendue des obligations des Etats contractants quant à la détermination des «
contestations sur des droits et obligations de caractère civil
» dans un «
délai raisonnable
» (voir, parmi
beaucoup d'autres,
Frydlender
c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII
;
Nicolau c. Roumanie
, n
o
1295/02, 12
janvier
2006
;
Cârstea
et
Grecu
c.
Roumanie
, n
o
56326/00, 15
juin
2006
;
Cârjan
c.
Roumanie
, n
o
42588/02, 25 janvier 2007).
14.
La Cour prend acte de la déclaration formelle du Gouvernement. En
l'espèce, dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure civile litigieuse n'a pas été raisonnable et qu'il n'y avait pas de recours effectif en droit interne pour y remédier et propose de verser à la
requérante 4
800 euros (EUR) à titre de réparation pour le dommage matériel et moral et les frais et dépens.
15.
Compte tenu de la reconnaissance des violations contenues dans la
déclaration du Gouvernement, ainsi que de la somme proposée, qui constitue une réparation adéquate au sens de la jurisprudence de la Cour, elle estime qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête pour ce qui est des griefs fondés sur la durée de la procédure et le recours effectif (article
37 § 1 c) de la Convention). Eu égard à ce qui précède, et en
particulier à l'existence d'une jurisprudence claire et abondante sur les questions posées en l'espèce, la Cour considère qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l'homme garantis par la
Convention et ses protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la
requête (article 37
§
1
in fine
).
16.
Dans ces circonstances, il y a lieu de rayer l'affaire du rôle pour ce
qui est des griefs que la requérante fonde sur la durée de la procédure et le droit à un recours effectif.
17.
La requérante se plaignait en outre d'un manquement de l'Etat à son
obligation positive d'assurer le respect de ses biens, en raison de la durée excessive de la procédure en revendication. Elle alléguait également que la durée de la procédure avait porté atteinte à son droit au respect de sa
vie privée et familiale (articles 1 du Protocole n
o
1 à la Convention et
8
de la Convention).
18.
Compte tenu de l'ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la
Cour n'a relevé aucune apparence de violation des droits garantis par la
Convention ou ses Protocoles.
19.
Il s'ensuit que le restant de la requête doit être rejeté comme étant manifestement mal fondé, en application de l'article
35
§§
3 et
4 de la
Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu'elle comporte
;
Décide
, en vertu de l'article 37
§
1
c) de la Convention, de rayer l'affaire du rôle pour autant qu'elle concerne les griefs tirés de la durée de la procédure et du droit à un recours effectif, griefs visés par ladite déclaration
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président
[1]
.
Rectifié le 23 août 2010 : le texte était le suivant : «
La requérante n'a pas souhaité présenter de commentaires sur cette déclaration
».