ZARUBICA v. SERBIA

DECIZIA nr. 47250/07 de la Nadežda ZARUBICA împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 octombrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 5 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Nadežda Zarubica, este un național sârb care s-a născut în 1949 și trăiește în Belgrad.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna K. Radović și dl V. δerić, avocați care practică la Belgrad. Guvernul sârb („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl S. Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 aprilie 1981, reclamantul a depus o procedură civilă legată de drepturi de autor împotriva unei companii publice și a unei alte părți private în fața Curții de District din Belgrad. După trei mandate, la 4 aprilie 2005, Curtea de District din Belgrad a hotărât în favoarea reclamantului. La 28 decembrie 2005, Curtea Supremă a anulat hotărârea din 4 aprilie 2005 și a revenit cazul la Curtea de District pentru o atenție proaspătă.

În procedura repetată, Curtea a programat cel puțin patru audieri. Din 26 mai 2006, Curtea nu a auzit un martor expert care refuza să-și furnizeze opinia. Această experiență a fost depusă doar la o audiere de la 13 februarie 2008. În primul rând, cazul pare să fie încă în suspensie. CONCLUZĂRILE privind articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii impugnate, precum și absența unui remediu intern eficace pentru întârziere procedurală. Cererea a fost comunicată Guvernului în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, cu privire la întârzierea procedurală a procesului de drepturi de autor al reclamantului. Prin scrisoarea din 5 august 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de reclamant.

Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, semnată de agentul guvernamental, cu condiția ca: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei sunt dispuși să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție și că oferă unilateral reclamantului să plătească suma de 2.600 EUR ex gratie în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 47250/07 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant.

Suma este plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” Într-un aviz din 9 octombrie 2009, reclamantul a informat Curtea că a acceptat declarația guvernului. Curtea ia act de soluționarea între părți și este convinsă că declarația pe care se bazează soluționarea respectă drepturile omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și că nu există motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă Cu toate acestea, pe măsură ce procedurile sunt încă în așteptare la nivel intern, guvernul ar trebui să se asigure că acestea sunt încheiate rapid, garantand totodată administrarea corectă a justiției.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă, în conformitate cu articolele 37 1 litera (b) și 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Sally Dolle Françoise Tulkens Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 47250/07 by Nadežda ZARUBICA against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 May 2010 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judges, and Sally Dollé, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 29 October 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 5 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Nadežda Zarubica, is a Serbian national who was born in 1949 and lives in Belgrade.

She was represented before the Court by Ms K. Radović and Mr V. Đerić, lawyers practicing in Belgrade. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 23 April 1981 the applicant filed a copyright related civil suit against a publishing company and another private party before the District Court in Belgrade. Following three remittals, on 4 April 2005 the District Court in Belgrade ruled in favour of the applicant. On 28 December 2005 the Supreme Court quashed the judgment of 4 April 2005, and returned the case to the District Court for fresh consideration. In the repeated proceedings the court scheduled at least four hearings.

From 26 May 2006 the court failed to hear an expert witness who was refusing to provide his opinion. This expertise was only submitted at a hearing held on 13 February 2008. The case appears to be still pending at first instance. COMPLAINTS Relying on Articles 6 and 13 of the Convention, the applicant complained about the length of the impugned proceedings, as well as the absence of an effective domestic remedy for procedural delay. THE LAW The application had been communicated to the Government under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention, regarding the procedural delay in the applicant's copyright suit. By letter dated 5 August 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applicant.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, signed by the Government's Agent, provided as follows: “I declare that the Government of the Republic of Serbia are ready to accept that there had been a violation of the applicant's right under Article 6 paragraph 1 [...] and Article 13 of the Convention and unilaterally offer to pay to the applicant the amount of EUR 2,600 ex gratia in respect of the application registered under no. 47250/07 before the European Court of Human Rights. This sum, which covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, shall be paid in dinar counter-value, free of any taxes that may be applicable and to an account ... [specified] ... by the applicant.

The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the [decision] by the Court. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government regret the occurrence of the actions which have led to the bringing of the present application.” In a submission dated 9 October 2009, the applicant informed the Court that she accepted the Government's declaration. The Court takes note of the settlement between the parties. It is satisfied that the declaration upon which the settlement is based respects human rights as defined in the Convention and its Protocols and it finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

However, as the proceedings are still pending domestically, the Government should ensure that they are concluded rapidly, whilst safeguarding the proper administration of justice. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list, in accordance with Articles 37 1 (b) and 39 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President