Ivanov împotriva Bulgariei

A cincea secțiune decizia nr. 27397/05 de Stanislav Sashev IVANOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 iulie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 11 ianuarie 2010 în vederea soluționării plângerii cu privire la durata procedurii și solicitarea Curții să atace această parte din aplicarea acesteia din lista cauzelor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Stanislav Sashev Ivanov, este un național bulgar care s-a născut în 1974 și locuiește în Sofia.

El este reprezentat în fața Curții de către dl L. Lashkov, un avocat care practică în Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 decembrie 1996 au fost deschise proceduri penale împotriva reclamantului, un șofer de autobuz, pentru conducerea neglijentă care a cauzat moartea unui pieton. La o dată neespecificată în 1997 el a fost acuzat cu infracția de mai sus, a fost pus pe cauțiune și cazul său a fost adus la Tribunalul Orașului Sofia. Prin hotărârea din 11 octombrie 1999, Curtea din Sofia a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoarea de doi ani suspendată pentru o perioadă de trei ani.

Acesta a interzis în continuare reclamantul să conducă pentru o perioadă de doi ani și a acordat compensarea familiei victimei. Motivele hotărârii au fost eliberate în martie 2000. La 18 martie 2002, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței de judecată inferioară. La apelul suplimentar, la 20 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Cassare a anulat hotărârea Curții de Apel pentru încălcări de procedură și a remis cazul pentru probă. Prin hotărârea din 1 iunie 2004, Curtea de Apel a susținut condamnarea și a sporit suma compensației. Prin recurs, prin o hotărâre finală din 28 februarie 2005, Curtea Supremă de cassare a susținut hotărârile instanței anterioare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la echitatea și rezultatul procedurii. Reclamantul s-a plâns că, din cauza procedurii lungi, perioada de prelungire a cererilor de asigurare împotriva companiei de asigurări a expirat și, ca urmare, a trebuit să plătească compensația acordată familiei victimei însuși. Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii Reclamantul se plângea cu privire la durata procedurii civile, iar el se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. La 11 ianuarie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală a Guvernului în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Guvernul a solicitat Curtea să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să își exprime [...] recunoașterea de durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea cu privire la durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform articolului 6 § 1 din convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de [...] 700 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi impuse reclamanților.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...] Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ §§ §§ §§ §§ … Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă o procedură din lista sa în cazul în care: „[...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

art. 37 § 1 în amendă include provizul care: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate încheia o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia) (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI).

Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a prezentei cereri, în sensul articolului 37 § 1 litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nr. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , , nr. 27207/04 și 15614/05, 22 octombrie 2009), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele acestuia, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din listă.

Curtea a examinat restul plângerilor reclamantei, astfel cum a fost depusă de el. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata procedurii de plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția; Declară restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 27397/05 by Stanislav Sashev IVANOV against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18 May 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 July 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 January 2010 made with view to resolving the complaint about the length of the proceedings and requesting the Court to strike this part of the application out of its list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Stanislav Sashev Ivanov, is a Bulgarian national who was born in 1974 and lives in Sofia.

He is represented before the Court by Mr L. Lashkov, a lawyer practising in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 December 1996 criminal proceedings were opened against the applicant, a bus driver, for careless driving causing death of a pedestrian. On an unspecified date in 1997 he was charged with the above offence, was put on bail and his case was brought to the Sofia City Court. By a judgment of 11 October 1999 the Sofia City Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to two years' imprisonment suspended for a period of three years.

It further prohibited the applicant from driving for a period of two years and awarded the victim's family compensation. The reasons of the judgment were delivered in March 2000. On 18 March 2002 the Court of Appeal upheld the lower court's judgment. On further appeal, on 20 January 2003 the Supreme Court of Cassation quashed the Court of Appeal's judgment for procedural breaches and remitted the case for fresh examination. By a judgment of 1 June 2004 the Court of Appeal upheld the conviction and increased the amount of the compensation. On appeal, by a final judgment of 28 February 2005 the Supreme Court of Cassation upheld the previous court's judgments. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

2. The applicant complained under Articles 6 § 1 about the fairness and outcome of the proceedings. 3. The applicant complained that due to the lengthy proceedings the limitation period for insurance claims against the insurance company had expired and as a result, he had to pay the compensation awarded to the victim's family himself. 4. The applicant complained that while the proceedings were pending he could not work abroad as he was under bail. THE LAW A. Complaint under Article 6 § 1 about the length of the proceedings The applicant complained about the length of the civil proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention. On 11 January 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved. At the same time, the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the amount of [...] EUR 700 which they consider reasonable in the light of the Court's case law.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicants. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...] The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court's list of cases pursuant to Article 37 § 1(c) of the Convention. [...]” The applicant did not comment on the Government's unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 § 1(c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgements contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c). In view of its extensive and clear case law on length of criminal proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Osmanov and Yuseinov v. Bulgaria , nos. 54178/00 and 59901/00, 23 September 2004, Balabanov v. Bulgaria , no. 70843/01, 3 July 2008 and Yankov and Manchev v. Bulgaria , nos.

27207/04 and 15614/05, 22 October 2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list. B. The remainder of the applicant's complaints The Court has examined the remainder of the applicant's complaints as submitted by him. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length of the proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President