Prentoski împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune decizia nr. 31833/05 de Naume PREENTOSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, Grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 august 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul respondent la 1 martie 2010 cere Curtea să atace reclamația de neexecuție din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Naume Prentoski, este un cetățean macedonean născut în 1961 și locuiește în Struga.

El este reprezentat în fața Curții de dl Mirce Prentoski, care locuiește în Struga. Guvernul macedonean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă la o lungă neexecuție a unei hotărâri finale în favoarea reclamantului. Procedura inițiată la 4 noiembrie 1996 este încă în așteptare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la o lungă neexecuție a hotărârii în favoarea sa. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la neexecutarea lungă a unei hotărâri.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Prin scrisoarea din 1 martie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1,820 euro (o mie de opt douăzeci și douăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... în lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 alin. (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu există motive de caracter general, așa cum se definește la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 13 aprilie 2010, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută.

Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 31833/05 by Naume PRENTOSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18 May 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges and Claudia Westerdiek, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 August 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 1 March 2010 requesting the Court to strike the non-enforcement complaint out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Naume Prentoski, is a Macedonian national who was born in 1961 and lives in Struga.

He is represented before the Court by Mr Mirce Prentoski, who lives in Struga. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case concerns lengthy non-enforcement of a final judgment given in the applicant's favour. The proceedings instituted on 4 November 1996 are still pending. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about lengthy non-enforcement of the judgment in his favour. THE LAW The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lengthy non-enforcement of a judgment. This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” By letter dated 1 March 2010, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,820 euros (one thousand eight hundred and twenty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court's case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 13 April 2010 the applicant stated that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court's practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President