CASE OF PELEVIN v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection joined to merits and dismissed (victim);Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible
CASE OF PELEVIN v. UKRAINE (CtEDO, 2010)
Reclamantul, dl Mykola Mykolayovych Pelevin, este un național ucrainean care s-a născut în Rostov-on-Don în 1938 și care locuiește în prezent în L'viv. La 22 iulie 1999 a apărut o litigiu privată între reclamant și M.M.E. (o persoană privată) în legătură cu accesul la podul unei clădiri. Ca urmare, reclamantul a infligit leziuni corporale asupra M.M.E. cu o deșe. La 18 august 1999 M.M.E. a instituit o procedură privată împotriva reclamantului dinaintea Curții de districtul Zaliznychny din L'viv și a solicitat compensații pentru prejudiciu moral. La 7 iunie 2000, reclamantul a încercat să invoce proceduri penale împotriva M.M.E. în fața Curții de districtul Zaliznychny din L'viv pentru a inflige leziuni corporale minore. La 13 iulie 2000, Curtea de district Zaliznychny din L'viv, în special judecătorul U.P.F., a instituit o procedură penală împotriva reclamantului. El a hotărât, de asemenea, că M.M.E. ar trebui acordată statutul de victimă în aceste proceduri. 10. La 9 iunie și 3 august 2000 și 27 aprilie 2001, reclamantul a solicitat președintelui Curții de district Zaliznychny din L'viv, cerând retragerea judecătorului U.P.F. Reclamantul a susținut, printre altele, că judecătorul U.P.F. nu i-a permis să utilizeze limba rusă în instanță, în special pentru a pune întrebări martorilor. La 18 octombrie 2000 și 27 aprilie 2001 președintele Curții de districtul Zaliznychny din L'viv a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată. 11. La 18 mai 2001, Curtea de district Zaliznychny din L'viv a refuzat cererea reclamantului de a inaugura o procedură penală împotriva M.M.E și a membrilor familiei sale cu suspiciune de a provoca leziuni corporale minore asupra reclamantului în mai 2000. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 25 decembrie 2001, Curtea de apel regională L'viv a respins recursul reclamantului. 12. La 21 iunie 2001, Curtea de district Zaliznychny din L'viv a constatat că reclamantul a fost vinovat de leziuni corporale minore și de comportament arbitrar în iulie 1999, l-a condamnat la o amendă administrativă și l-a eliberat de la răspundere penală din cauza vârstei sale avansate, pe baza legii amnistia în vigoare la momentul respectiv. De asemenea, a ordonat reclamantului să plătească M.M.E. Compensarea pentru prejudiciu moral și costuri juridice în valoare de 2 406 hryvnia ucraineană (UAH). Curtea a achitat, de asemenea, M.M.E. de a inflige un prejudiciu corporal minor asupra reclamantului. Potrivit jurisprudenței instanței, reclamantul nu a depus o cerere de concediu pentru a utiliza limba rusă, nici nu a solicitat asistența unui interpret. 13. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 21 iunie 2001. La 25 septembrie 2001, Curtea Regională de Apel L'viv a respins apelul reclamantului ca fiind neconsolidată. În cadrul procedurii dinaintea instanței de primă instanță și a instanței de recurs, reclamantul a fost asistat de un avocat care practică în L'viv (un avocat licențiat). 14. La 16 martie 2002, reclamantul a depus un recurs în casă la Curtea Supremă. În recursul său, reclamantul s-a bazat pe articolele 383-387 din Codul de Procedură Penală care reglementează examinarea cazurilor penale în cadrul procedurii obișnuite de reexaminare a cassării. În apelul său, el a menționat că nu a putut participa în mod eficient la proceduri, deoarece nu i-a fost permis să folosească rus, punând întrebări martorilor și nu a fost furnizat cu ajutorul unui interpret. 15. La 9 aprilie 2002, un judecător al Curții Supreme V.S., prin o scrisoare și fără a lua nici o decizie procedurală, a refuzat să intenteze o procedură extraordinară de reexaminare ( La 13 iunie 2003, Curtea Supremă, cu privire la decizia judecătorului K.M., a asumat competența asupra recursului în casă și a hotărât să instituie un proces de casă în cazul reclamantului. 17. La 31 iulie 2003, Curtea Supremă a examinat recursul reclamantului în casă cu privire la fonduri și a respins-o în cadrul procedurii obișnuite de reexaminare. Curtea Supremă și-a pronunțat audierea în absența reclamantului și în prezența procurorului și a victimei în cauza penală. 18. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Vicele persoane au dreptul de a depune un recurs: 1. o persoană condamnată...” „ Următoarele decizii pot fi revizuite în procedura de casare: ... 2) hotărârile și rezoluțiile unei instanțe de recurs din cadrul procedurii de recurs. Hotărârile, rezoluțiile sau hotărârile instanțelor de district (cititate), tribunalele interdistrict (circuit) și instanțele militare de garnizon pot fi reexaminate și în cadrul procedurilor de casă, precum și hotărârile instanțelor de recurs din cauza acestor hotărâri și rezoluții sau hotărâri cu excepțiile hotărârilor prin care instanța de recurs anulează astfel de decizii și trimite cazul unei noi anchete sau examinări.” „În cazarea hotărârilor judecătorești menționate în partea 1 a articolului 383 din prezentul cod poate fi depusă de persoanele menționate la art. 348 din prezentul cod. Casarea interzisă împotriva hotărârilor judecătorești menționate în partea a doua a articolului 383 din prezentul cod poate fi depusă prin: 1) o persoană condamnată...” „Casare și cereri împotriva hotărârilor judecătorești menționate în partea una din art. 383 din prezentul cod se examinează cu un anunț obligatoriu al acestei examinări în fața procurorului și a persoanelor menționate la art. 384 din prezentul cod. Procesele de cassare și cereri împotriva hotărârilor judecătorești menționate la art. 383 partea a doua din prezentul cod sunt examinate în termen de trei zile de la primirea de către instanța de cassare, compusă din trei judecători cu participarea unui procuror. În consecință, instanța atribuie cazul de examinare și notifică persoanele menționate la art. 384 din prezentul cod sau o respinge în consecință...” „Ca urmare a examinării unei cauze în cadrul procedurii de casă, instanța ia una dintre următoarele hotărâri: 1) susține hotărârea, rezoluția sau hotărârea și respingerea recursului de casă sau cerere; 2) anulează hotărârea, rezoluția sau hotărârea și trimiterea cazului pentru o nouă anchetă sau judecată înaintea instanței de primă instanță sau revizuirea în cadrul procedurii de recurs; 3) anulează hotărârea, rezoluția sau hotărârea și încetează cazul; 4) modifică hotărârea, rezoluția sau hotărârea. “ 19. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Hotărârile finale și obligatorii pot fi examinate în cadrul procedurii extraordinare de reexaminare, având în vedere: 1) circumstanțele noi dezvăluite; 2) aplicarea corectă a dreptului penal și încălcarea fundamentală a cerințelor legislației penale care au afectat în esență corectitatea hotărârii (...)” „Partiile la procedurile și alte persoane îndreptate de lege pot depune procuror o cerere de examinare a cazului din motivele prevăzute la alineatul (1) din partea 1 a articolului 400-4 din prezentul Cod. Cererea de examinare a cazului din motivele prevăzute la alineatul (2) din partea 1 a articolului 400-4 din prezentul cod poate fi depusă de persoana condamnată sau de apărător sau reprezentant juridic (...)”