Pelevin împotriva Ucrainei

Reclamantul, dl Mykola Mykolayovych Pelevin, este un național ucrainean care s-a născut în Rostov-on-Don în 1938 și care locuiește în prezent în L'viv. La 22 iulie 1999 a apărut o litigiu privată între reclamant și M.M.E. (o persoană privată) în legătură cu accesul la podul unei clădiri. Ca urmare, reclamantul a infligit leziuni corporale asupra M.M.E. cu o deșe. La 18 august 1999 M.M.E. a instituit o procedură privată împotriva reclamantului dinaintea Curții de districtul Zaliznychny din L'viv și a solicitat compensații pentru prejudiciu moral. La 7 iunie 2000, reclamantul a încercat să invoce proceduri penale împotriva M.M.E. în fața Curții de districtul Zaliznychny din L'viv pentru a inflige leziuni corporale minore.

La 13 iulie 2000, Curtea de district Zaliznychny din L'viv, în special judecătorul U.P.F., a instituit o procedură penală împotriva reclamantului. El a hotărât, de asemenea, că M.M.E. ar trebui acordată statutul de victimă în aceste proceduri. 10. La 9 iunie și 3 august 2000 și 27 aprilie 2001, reclamantul a solicitat președintelui Curții de district Zaliznychny din L'viv, cerând retragerea judecătorului U.P.F. Reclamantul a susținut, printre altele, că judecătorul U.P.F. nu i-a permis să utilizeze limba rusă în instanță, în special pentru a pune întrebări martorilor. La 18 octombrie 2000 și 27 aprilie 2001 președintele Curții de districtul Zaliznychny din L'viv a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată.

11. La 18 mai 2001, Curtea de district Zaliznychny din L'viv a refuzat cererea reclamantului de a inaugura o procedură penală împotriva M.M.E și a membrilor familiei sale cu suspiciune de a provoca leziuni corporale minore asupra reclamantului în mai 2000. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 25 decembrie 2001, Curtea de apel regională L'viv a respins recursul reclamantului. 12. La 21 iunie 2001, Curtea de district Zaliznychny din L'viv a constatat că reclamantul a fost vinovat de leziuni corporale minore și de comportament arbitrar în iulie 1999, l-a condamnat la o amendă administrativă și l-a eliberat de la răspundere penală din cauza vârstei sale avansate, pe baza legii amnistia în vigoare la momentul respectiv.

De asemenea, a ordonat reclamantului să plătească M.M.E. Compensarea pentru prejudiciu moral și costuri juridice în valoare de 2 406 hryvnia ucraineană (UAH). Curtea a achitat, de asemenea, M.M.E. de a inflige un prejudiciu corporal minor asupra reclamantului. Potrivit jurisprudenței instanței, reclamantul nu a depus o cerere de concediu pentru a utiliza limba rusă, nici nu a solicitat asistența unui interpret. 13. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 21 iunie 2001. La 25 septembrie 2001, Curtea Regională de Apel L'viv a respins apelul reclamantului ca fiind neconsolidată. În cadrul procedurii dinaintea instanței de primă instanță și a instanței de recurs, reclamantul a fost asistat de un avocat care practică în L'viv (un avocat licențiat).

14. La 16 martie 2002, reclamantul a depus un recurs în casă la Curtea Supremă. În recursul său, reclamantul s-a bazat pe articolele 383-387 din Codul de Procedură Penală care reglementează examinarea cazurilor penale în cadrul procedurii obișnuite de reexaminare a cassării. În apelul său, el a menționat că nu a putut participa în mod eficient la proceduri, deoarece nu i-a fost permis să folosească rus, punând întrebări martorilor și nu a fost furnizat cu ajutorul unui interpret. 15. La 9 aprilie 2002, un judecător al Curții Supreme V.S., prin o scrisoare și fără a lua nici o decizie procedurală, a refuzat să intenteze o procedură extraordinară de reexaminare ( La 13 iunie 2003, Curtea Supremă, cu privire la decizia judecătorului K.M., a asumat competența asupra recursului în casă și a hotărât să instituie un proces de casă în cazul reclamantului.

17. La 31 iulie 2003, Curtea Supremă a examinat recursul reclamantului în casă cu privire la fonduri și a respins-o în cadrul procedurii obișnuite de reexaminare. Curtea Supremă și-a pronunțat audierea în absența reclamantului și în prezența procurorului și a victimei în cauza penală. 18. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Vicele persoane au dreptul de a depune un recurs: 1. o persoană condamnată...” „ Următoarele decizii pot fi revizuite în procedura de casare: ... 2) hotărârile și rezoluțiile unei instanțe de recurs din cadrul procedurii de recurs.

Hotărârile, rezoluțiile sau hotărârile instanțelor de district (cititate), tribunalele interdistrict (circuit) și instanțele militare de garnizon pot fi reexaminate și în cadrul procedurilor de casă, precum și hotărârile instanțelor de recurs din cauza acestor hotărâri și rezoluții sau hotărâri cu excepțiile hotărârilor prin care instanța de recurs anulează astfel de decizii și trimite cazul unei noi anchete sau examinări.” „În cazarea hotărârilor judecătorești menționate în partea 1 a articolului 383 din prezentul cod poate fi depusă de persoanele menționate la art. 348 din prezentul cod.

Casarea interzisă împotriva hotărârilor judecătorești menționate în partea a doua a articolului 383 din prezentul cod poate fi depusă prin: 1) o persoană condamnată...” „Casare și cereri împotriva hotărârilor judecătorești menționate în partea una din art. 383 din prezentul cod se examinează cu un anunț obligatoriu al acestei examinări în fața procurorului și a persoanelor menționate la art. 384 din prezentul cod. Procesele de cassare și cereri împotriva hotărârilor judecătorești menționate la art. 383 partea a doua din prezentul cod sunt examinate în termen de trei zile de la primirea de către instanța de cassare, compusă din trei judecători cu participarea unui procuror.

În consecință, instanța atribuie cazul de examinare și notifică persoanele menționate la art. 384 din prezentul cod sau o respinge în consecință...” „Ca urmare a examinării unei cauze în cadrul procedurii de casă, instanța ia una dintre următoarele hotărâri: 1) susține hotărârea, rezoluția sau hotărârea și respingerea recursului de casă sau cerere; 2) anulează hotărârea, rezoluția sau hotărârea și trimiterea cazului pentru o nouă anchetă sau judecată înaintea instanței de primă instanță sau revizuirea în cadrul procedurii de recurs; 3) anulează hotărârea, rezoluția sau hotărârea și încetează cazul; 4) modifică hotărârea, rezoluția sau hotărârea.

“ 19. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Hotărârile finale și obligatorii pot fi examinate în cadrul procedurii extraordinare de reexaminare, având în vedere: 1) circumstanțele noi dezvăluite; 2) aplicarea corectă a dreptului penal și încălcarea fundamentală a cerințelor legislației penale care au afectat în esență corectitatea hotărârii (...)” „Partiile la procedurile și alte persoane îndreptate de lege pot depune procuror o cerere de examinare a cazului din motivele prevăzute la alineatul (1) din partea 1 a articolului 400-4 din prezentul Cod. Cererea de examinare a cazului din motivele prevăzute la alineatul (2) din partea 1 a articolului 400-4 din prezentul cod poate fi depusă de persoana condamnată sau de apărător sau reprezentant juridic (...)”

5. The applicant, Mr Mykola Mykolayovych Pelevin, is a Ukrainian national who was born in Rostov-on-Don in 1938 and who currently resides in L'viv. 6. On 22 July 1999 a private dispute arose between the applicant and M.M.E. (a private person) over access to the attic of a building. As a result the applicant inflicted bodily injury on M.M.E. with an axe. 7. On 18 August 1999 M.M.E. instituted a private prosecution (приватне обвинувачення) against the applicant before the Zaliznychny District Court of L'viv and claimed compensation for non-pecuniary damage. 8. On 7 June 2000 the applicant sought to institute criminal proceedings against M.M.E. before the Zaliznychny District Court of L'viv for inflicting minor bodily injury.

9. On 13 July 2000 the Zaliznychny District Court of L'viv, in particular Judge U.P.F., instituted criminal proceedings against the applicant. He also decided that M.M.E. should be granted victim status in these proceedings. 10. On 9 June and 3 August 2000 and 27 April 2001 the applicant applied to the President of the Zaliznychny District Court of L'viv, seeking the withdrawal of Judge U.P.F. from his case. The applicant submitted, inter alia, that Judge U.P.F. had not allowed him to use the Russian language in court, in particular to put questions to witnesses. On 18 October 2000 and 27 April 2001 the President of the Zaliznychny District Court of L'viv dismissed the applicant's request as unsubstantiated.

11. On 18 May 2001 the Zaliznychny District Court of L'viv refused the applicant's request to institute criminal proceedings against M.M.E and his family members on suspicion of inflicting minor bodily injury on the applicant in May 2000. The applicant appealed against this decision. On 25 December 2001 the L'viv Regional Court of Appeal dismissed the applicant's appeal. 12. On 21 June 2001 the Zaliznychny District Court of L'viv found the applicant guilty of inflicting minor bodily injury and of arbitrary behaviour in July 1999, sentenced him to an administrative fine and released him from criminal liability because of his advanced age, on the basis of the amnesty law in force at the time. It also ordered the applicant to pay M.M.E.

compensation for non-pecuniary damage and legal costs in the amount of 2,406 Ukrainian hryvnias (UAH). The court also acquitted M.M.E. of inflicting minor bodily injury on the applicant. The applicant was allowed to submit his oral plea to the court in Russian. According to the record of the court hearings, the applicant did not lodge a request for leave to use the Russian language, nor did he request the assistance of an interpreter. 13. The applicant lodged an appeal against the judgment of 21 June 2001. On 25 September 2001 the L'viv Regional Court of Appeal dismissed the applicant's appeal as unsubstantiated. In the proceedings before the first-instance court and the court of appeal the applicant was assisted by a lawyer practising in L'viv (a licensed advocate).

14. On 16 March 2002 the applicant lodged an appeal in cassation with the Supreme Court. In his appeal the applicant relied on Articles 383 - 387 of the Code of Criminal Procedure which governed the examination of criminal cases within the ordinary cassation review proceedings. In his appeal he mentioned that he had not been able to participate effectively in the proceedings because he had not been allowed to use Russian while putting questions to the witnesses and had not been provided with the assistance of an interpreter. 15. On 9 April 2002 a judge of the Supreme Court V.S., by a letter and without taking any procedural decision, refused to institute extraordinary review proceedings (перегляд в порядку виключного провадження) in the applicant's case.

16. On 13 June 2003 the Supreme Court, on the decision of Judge K.M., assumed jurisdiction over the appeal in cassation and decided to institute cassation proceedings in the applicant's case. 17. On 31 July 2003 the Supreme Court examined the applicant's appeal in cassation on merits and dismissed it within the ordinary review proceedings. The Supreme Court held its hearing in the absence of the applicant and in the presence of the prosecutor and victim in the criminal case. 18. The relevant provisions read as follows: “The following persons are entitled to lodge an appeal: 1. a convicted person...” “The following decisions may be reviewed in cassation proceedings: ... 2) judgments and resolutions of a court of appeal given by it in appeal proceedings.

Judgments and resolutions or rulings of district (city) courts, inter-district (circuit) courts and garrison military courts may be also reviewed in cassation proceedings, as well as rulings of courts of appeal given in respect to those judgments and resolutions or rulings with the exceptions of rulings by which the court of appeal cancels such decisions and sends the case for a new investigation or examination.” “Appeals in cassation against the court decisions referred to in part one of Article 383 of this Code may be lodged by the persons specified in Article 348 of this Code.

Cassation appeals against the court decisions referred to in part two of Article 383 of this Code may be lodged by: 1) a convicted person...” “Cassation appeals and petitions against the court decisions referred to in part one of Article 383 of this Code shall be examined with a mandatory notice of that examination being served on the prosecutor and the persons referred to in Article 384 of this Code. Cassation appeals and petitions against the court decisions referred to in part two of Article 383 of this Code shall be examined within thirty days of receipt by the court of cassation, composed of three judges with the participation of a prosecutor.

The court shall either assign the case for examination and notify the persons referred to in Article 384 of this Code accordingly or dismiss it...” “As a result of the examination of a case within the cassation proceedings, the court shall make one of the following decisions: 1) uphold the judgment, resolution or ruling and dismiss the cassation appeal or petition; 2) quash the judgment, resolution or ruling and refer the case for a fresh investigation or trial before the first-instance court or review in appeal proceedings; 3) quash the judgment, resolution or ruling and terminate the case; 4) modify the judgment, resolution or ruling.

” 19. The relevant provisions read as follows: “The final and binding judgments may be examined within the extraordinary review proceedings in view of: 1) newly disclosed circumstances; 2) incorrect application of the criminal law and fundamental breach of the requirements of criminal procedural law that have essentially impaired the correctness of the judgment (...)” “Parties to the proceedings and other persons entitled by law may lodge with the prosecutor a request for examination of the case on the grounds set forth in paragraph 1 of part one of Article 400-4 of this Code. Requests for examination of the case on the grounds set forth in paragraph 2 of part one of Article 400-4 of this Code may be lodged by the convicted person or his defender or legal representative (...)”