CtEDO 20.05.2010 Auto

CASE OF MKRTCHYAN v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
20.05.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF MKRTCHYAN v. UKRAINE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA CU MKRTCHYAN / UKRAINE (Declarația nr. 21939/05) HOTĂRÂREA STRASBOURG 20 mai 2010 FINAL 20/08/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mkrtchyan c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: Peer Lorenzen, Președinte, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 27 aprilie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21939/05) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Yegor Misakovich Mkrtchyan („reclamantul”), la 27 mai 2005. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 10 noiembrie 2008, președintele celei de-a cincea secțiuni a hotărât să anunțe cererii guvernului. De asemenea, s-a decis să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în orașul Poltava, Ucraina. Contextul cazului Prin hotărârea din 1 februarie 1999 Curtea de districtă Kyivsky din Poltava (denumită în continuare „Curtea de district”) a ordonat ca U., o societate privată, să reintegreze reclamantul la locul de muncă și să-i plătească achizițiile salariale în valoare de 1.916.20 hryvnia ucraineană (UAH, aproximativ 425.95 euro). Această hotărâre a rămas neexecută. La o dată neespecificată, societatea debitoare a fost supusă unei reorganizații, schimbând, printre altele , denumirea sa de la U. la K. Curtea împotriva societății K. Având în vedere faptul că, la 28 mai 2001, reclamantul a depus o cerere la aceeași instanță, în căutarea unei declarații că K. a succedat U. În acest sens, el a solicitat, de asemenea, achiziții salariale în suma UAH 1.916.20 (care corespundea sumei deja atribuite lui prin hotărâre a 1 Februarie 1999) și alte plăți care se presupune că îi sunt datorate de către compania K.. Prima audiere a fost programată la 20 septembrie 2001. Acesta a fost suspendată de când cazul a fost transferat unui alt judecător. Între 21 septembrie 2001 și 20 decembrie 2002, Curtea de District a programat șase audieri, două dintre ele au fost suspendate de când reprezentantul companiei nu a apărut. În alte două ocazii au fost suspendate audierii deoarece ambele părți nu au apărut. O audiere a fost suspendată la cererea reclamantului, iar una din moment ce judecătorul a fost implicat în alte proceduri. 10. Între 20 mai 2003 și 17 februarie 2004, Curtea de District a programat trei audieri, două dintre acestea au fost suspendate din moment ce reprezentantul companiei nu a reușit să apară și unul pentru că judecătorul a fost bolnav. 12. Audierile programate pentru 18 februarie și 8 aprilie 2004 nu au fost desfășurate deoarece niciuna dintre părți nu a apărut în fața Curții de District. Din acest motiv, în ultima dată, districtul a părăsit reclamantul fără a fi luat în considerare. La 24 februarie 2005, Curtea Regională de Apel din Poltava, hotărârea privind recursul reclamantului, a constatat că reclamantul nu a fost convocat în mod corespunzător și, în consecință, a anulat decizia din 8 aprilie 2004 și a remis cauzele de examinare în continuare cu privire la fondul. 13. La 26 august 2004, Curtea Comercială din Poltava a lichidat K. Între martie 2005 și iulie 2005, Curtea de District a programat două audieri. Ambele au fost suspendate de când reprezentantul companiei a refuzat să apară. 15. La 30 mai 2005, Curtea de District a solicitat Inspectoarea Fiscală a Poltava să-i furnizeze informații despre societate. La 15 iunie 2005, aceasta a informat Curtea de District că societatea a fost lichidată. 16. În iulie 2005, după ce reclamantul a aflat că societatea K. a încetat să existe, el solicită Curții de District să încheie procedura. În consecință, la 27 iulie 2005, Curtea de District a întrerupt procedura. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 18. Guvernul a contestat acest argument. 19. Perioada care va fi luată în considerare a început la 28 mai 2001 și s-a încheiat la 27 iulie 2005. A durat astfel patru ani și două luni pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 20. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII. Curtea reiterează că este necesară o diligență specială în litigiile privind ocuparea forței de muncă (Ruotolo c. Italia , hotărârea din 27 februarie 1992, Serie A nr. 230-D, p. 39, § 17). 22. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 23. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 24. Reclamantul s-a mai plângut că lungimea procedurii se plângea și-a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. 25. Guvernul a contestat acest argument. 26. Curtea remarcă că această plângere este legată de cea examinată mai sus și, prin urmare, trebuie, de asemenea, declarată admisibilă. 27. Având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 6 § 1 (a se vedea punctul 23 mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Zanghì c. Italia) , hotărârea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, § 23). III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 28. Reclamantul s-a încălcat în continuare în conformitate cu art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția hotărârii din 1 februarie 1999. 29. Curtea reiterează că, în cadrul procedurii de executare împotriva persoanelor private, responsabilitatea statului se limitează la organizarea și buna conduită a acestor proceduri de executare (a se vedea Shestakov c. Rusia (dec.), nr. 48757/99, 18 Iunie 2002). Legislația ucraineană prevede posibilitatea de a contesta în fața instanțelor licența acțiunilor și omisiunilor Serviciului de Stat în cadrul procedurilor de executare și de a solicita daune de la acest Serviciu pentru întârzieri în plata sumei atribuite (a se vedea, de exemplu, Dzizin c. Ucraina (dec.), nr. 1086/02, 24 iunie 2003; Kukta c. Ucraina (dec.), nr. 19443/03, 22 Noiembrie 2005). În acest caz, reclamantul nu a solicitat nici o instanță internă împotriva bailificilor să se confrunte cu presupusele omissioni sau inactivitate. 30. Rezulta că această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, în conformitate cu art. 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 31. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 32. Reclamantul a reclamat UAH 1.916.20 în ceea ce privește prejudiciu material, susținând în continuare că a suferit prejudiciu moral. El a lăsat chestiunea la discreția Curții. 33. Guvernul a contestat cererile. 34. Curtea nu descoperă nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, hotărârea pe bază echitabilă, acordă reclamantului 1.300 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 35. Dobânzile implicite 36. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind durata excesivă a procedurii admisibile și reclamația sa privind restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungimii excesive a procedurii; că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la durata excesivă a procedurii; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1300 EUR (1 mie trei sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 mai 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă