Saygili și Bilgiç împotriva Turciei

Reclamanții s-au născut în 1966 și, respectiv, 1972 și trăiesc în Istanbul. Dl Saygılı („prima reclamantă”) este proprietarul unui ziar zilnic, Günlük Evrensel, și dl Bilgiç („a doua reclamantă”) este redactorul în șef. Până în 22 iulie 2001, prima reclamantă deține un ziar zilnic numit Yeni Evrensel. La 23 noiembrie 2000, prima Cameră a Curții de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat dl Bülent Falakaoğlu, redactor-șef al Yeni Evrensel, pentru infracțiunea definită la art. 312 § 2 din Codul Penal pentru anumite articole publicate în aceasta. Condamnarea presupune anumitor măsuri luate împotriva lui Yeni Evrensel. În conformitate cu art. 2 § 1 suplimentar din Legea privind presă (Legea nr. 5680) apoi în vigoare, Curtea a ordonat ca ziarul să înceteze publicarea pentru o perioadă de o lună.

La 18 iunie 2001, în timp ce ordinul de închidere era încă de executat, reclamanții au notificat biroul guvernatorului Istanbul de intenția lor de a publica un nou ziar, numit Günlük Evrensel. La 22 iulie 2001, dl Saygılı a încetat publicarea lui Yeni Evrensel. În ziua următoare a lansat Günlük Evrensel cu un nou redactor în șef, dl Bilgiç, și o nouă echipă de columniști. La 8 septembrie 2001, un număr de ofițeri de poliție au venit la sediul de tipărire al reclamanților pentru a executa ordinul de închidere. Ei au constatat că reclamanții au întrerupt Yeni Evrensel și au început să publice Günlük Evrensel. Ofițerii au informat procurorul public din Zeytinburnu care, în schimb, a concluzionat că Günlük Evrensel a fost succesorul lui Yeni Evrensel.

10. La 13 septembrie 2001, procurorul public a solicitat Curtea lui Zeytinburnu Magistrates (Sulh Ceza Mahkemesi) pentru un mandat de convulsii. Curtea a emis mandatul de autorizare a confiscarii celor două chestiuni recente ale lui Günlük Evrensel. 11. În aceeași zi, reclamanții au depus o obiecție la instanța penală superioră, Tribunalul penal Zeytinburnu (Asliye Ceza Mahkemesi), susținând că Günlük Evrensel nu a fost succesorul lui Yeni Evrensel. Nu convingută de afirmațiile reclamanților, instanța a respins cererea fără a da motive, în afară de a afirma că „a fost stabilit că Günlük Evrensel a fost succesorul lui Yeni Evrensel”.

12. În următoarele 29 de zile a avut loc aceeași secvență de evenimente; procurorul a solicitat un mandat de criză pentru ultima emisiune, Curtea Magistratelor i-a acordat și reclamanții au depus, fără succes, o serie de obiecții împotriva acestor decizii cu Curtea Zeytinburnu, care a repetat concluzia de mai sus în fiecare dintre deciziile sale. În obiecțiile lor, reclamanții au atras atenția Curții Zeytinburnu asupra faptului că, după ce Günlük Evrensel a fost publicat prima dată la 23 iulie 2001 și Yeni Evrensel nu a fost închis oficial până la 8 septembrie 2001, nu ar putea fi posibil succesorul lui Yeni Evrensel. În plus, Günlük Evrensel a avut o echipă editorială diferită de cea a lui Yeni Evrensel.

De asemenea, reclamanții au susținut că confiscarea Günlük Evrensel a încălcat articolele 6 și 10 din Convenție, deoarece, printre altele, deciziile de criză nu au fost motivate în mod corespunzător. 13. La 25 septembrie 2001, reclamanții au scris Ministerului Justiției și au solicitat eliberarea unei ordine scrise împotriva ordinelor de criză. Între timp, procurorul Zeytinburnu a depus o serie de acuzații penale împotriva reclamanților din cauza faptului că au încălcat ordinul de oprire prin emiterea unui ziar succesor. Acuzațiile au fost aderate și examinate de Tribunalul Penal Zeytinburnu de Primă Instanță. La 26 decembrie 2001, Curtea a achitat reclamanții deoarece a constatat că cele două ziare în cauză nu au avut legătură cu acestea.

Curtea a revocat, de asemenea, mandatele de confiscare, care erau deja executate până atunci. 15. art. 2 suplimentar din Actul de presă: „În cazul în care infracțiuni [precționate la art. 312 § 2 din Codul Penal] ... și cele care amenință securitatea națională și moralele generale sunt comitete prin intermediul presei, publicația relevantă poate fi ordonată să fie închisă de către instanța competentă pentru o perioadă de trei zile până la o lună. Orice publicație care reușește în mod evident o publicație anterioară care a fost ordonată astfel ... este confiscată de un mandat care urmează să fie emis de un tribunal de magistrați.”

5. The applicants were born in 1966 and 1972 respectively and live in Istanbul. Mr Saygılı (“the first applicant”) is the owner of a daily newspaper, Günlük Evrensel, and Mr Bilgiç (“the second applicant”) is its editor-in-chief. Until 22 July 2001 the first applicant owned another daily newspaper named Yeni Evrensel. 6. On 23 November 2000 the First Chamber of the Istanbul State Security Court convicted Mr Bülent Falakaoğlu, the editor-in-chief of Yeni Evrensel, of the offence defined in Article 312 § 2 of the Penal Code for certain articles published therein. The conviction entailed certain measures being taken against Yeni Evrensel. Pursuant to Additional Article 2 § 1 of the Press Act (law no. 5680) then in force, the court ordered the newspaper to cease publication for a period of one month.

7. On 18 June 2001, while the closure order was yet to be executed, the applicants notified the office of the Istanbul Governor of their intention to publish a new newspaper, named Günlük Evrensel. 8. On 22 July 2001 Mr Saygılı ceased Yeni Evrensel's publication. The following day he launched Günlük Evrensel with a new editor-in-chief, Mr Bilgiç, and a new team of columnists. 9. On 8 September 2001 a number of police officers came to the applicants' printing headquarters to execute the closure order. They found that the applicants had discontinued Yeni Evrensel and started to publish Günlük Evrensel. The officers informed the public prosecutor in Zeytinburnu who, in return, concluded that Günlük Evrensel was Yeni Evrensel's successor.

10. On 13 September 2001 the public prosecutor applied to the Zeytinburnu Magistrates' Court (Sulh Ceza Mahkemesi) for a seizure warrant. The court issued the warrant authorising the seizure of Günlük Evrensel's two recent issues. 11. The same day the applicants filed an objection with the higher criminal court, the Zeytinburnu Criminal Court of First Instance (Asliye Ceza Mahkemesi), asserting that Günlük Evrensel was not Yeni Evrensel's successor. Unconvinced by the applicants' assertions, the court rejected the application without giving any reasons, other than stating that “it was established that Günlük Evrensel was Yeni Evrensel's successor”.

12. For the following 29 days the same sequence of events took place; the prosecutor requested a seizure warrant for the latest issue, the Magistrates' Court granted it and the applicants unsuccessfully lodged a number of objections against those decisions with the Zeytinburnu Court, which repeated its above conclusion in each of its decisions. In their objections the applicants drew the Zeytinburnu Court's attention to the fact that as Günlük Evrensel had first been published on 23 July 2001 and Yeni Evrensel was not officially closed down until 8 September 2001, it could not possibly be Yeni Evrensel's successor. Moreover, Günlük Evrensel had a different editorial team than that of Yeni Evrensel.

The applicants also argued that the seizure of Günlük Evrensel was in breach of Articles 6 and 10 of the Convention because, inter alia, the seizure decisions were not adequately reasoned. 13. On 25 September 2001 the applicants wrote to the Ministry of Justice and requested that a written order be issued against the seizure orders. They repeated their arguments under Articles 6 and 10 of the Convention. 14. Meanwhile, the Zeytinburnu prosecutor filed a number of criminal charges against the applicants on the ground that they had breached the shutdown order by issuing a successor newspaper. The charges were joined and examined by the Zeytinburnu Criminal Court of First Instance. On 26 December 2001 the court acquitted the applicants as it found that the two newspapers in question were unrelated.

The court also revoked the seizure warrants, which had already been executed by then. 15. Additional Article 2 of the Press Act: “Where offences [prescribed in Article 312 § 2 of the Penal Code] ... and those threatening national security and general morals are committed via the press, the relevant publication may be ordered to be shut down by the competent court for a period of three days to one month. Any publication which manifestly succeeds a previous publication that was so ordered ... shall be seized by a warrant to be issued by a magistrates' court.”