CASE OF SAYGILI AND BİLGİÇ v. TURKEY

Reclamanții s-au născut în 1966 și, respectiv, 1972 și trăiesc în Istanbul. Dl Saygılı („prima reclamantă”) este proprietarul unui ziar zilnic, Günlük Evrensel, și dl Bilgiç („a doua reclamantă”) este redactorul în șef. Până în 22 iulie 2001, prima reclamantă deține un ziar zilnic numit Yeni Evrensel. La 23 noiembrie 2000, prima Cameră a Curții de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat dl Bülent Falakaoğlu, redactor-șef al Yeni Evrensel, pentru infracțiunea definită la art. 312 § 2 din Codul Penal pentru anumite articole publicate în aceasta. Condamnarea presupune anumitor măsuri luate împotriva lui Yeni Evrensel. În conformitate cu art. 2 § 1 suplimentar din Legea privind presă (Legea nr. 5680) apoi în vigoare, Curtea a ordonat ca ziarul să înceteze publicarea pentru o perioadă de o lună. La 18 iunie 2001, în timp ce ordinul de închidere era încă de executat, reclamanții au notificat biroul guvernatorului Istanbul de intenția lor de a publica un nou ziar, numit Günlük Evrensel. La 22 iulie 2001, dl Saygılı a încetat publicarea lui Yeni Evrensel. În ziua următoare a lansat Günlük Evrensel cu un nou redactor în șef, dl Bilgiç, și o nouă echipă de columniști. La 8 septembrie 2001, un număr de ofițeri de poliție au venit la sediul de tipărire al reclamanților pentru a executa ordinul de închidere. Ei au constatat că reclamanții au întrerupt Yeni Evrensel și au început să publice Günlük Evrensel. Ofițerii au informat procurorul public din Zeytinburnu care, în schimb, a concluzionat că Günlük Evrensel a fost succesorul lui Yeni Evrensel. 10. La 13 septembrie 2001, procurorul public a solicitat Curtea lui Zeytinburnu Magistrates (Sulh Ceza Mahkemesi) pentru un mandat de convulsii. Curtea a emis mandatul de autorizare a confiscarii celor două chestiuni recente ale lui Günlük Evrensel. 11. În aceeași zi, reclamanții au depus o obiecție la instanța penală superioră, Tribunalul penal Zeytinburnu (Asliye Ceza Mahkemesi), susținând că Günlük Evrensel nu a fost succesorul lui Yeni Evrensel. Nu convingută de afirmațiile reclamanților, instanța a respins cererea fără a da motive, în afară de a afirma că „a fost stabilit că Günlük Evrensel a fost succesorul lui Yeni Evrensel”. 12. În următoarele 29 de zile a avut loc aceeași secvență de evenimente; procurorul a solicitat un mandat de criză pentru ultima emisiune, Curtea Magistratelor i-a acordat și reclamanții au depus, fără succes, o serie de obiecții împotriva acestor decizii cu Curtea Zeytinburnu, care a repetat concluzia de mai sus în fiecare dintre deciziile sale. În obiecțiile lor, reclamanții au atras atenția Curții Zeytinburnu asupra faptului că, după ce Günlük Evrensel a fost publicat prima dată la 23 iulie 2001 și Yeni Evrensel nu a fost închis oficial până la 8 septembrie 2001, nu ar putea fi posibil succesorul lui Yeni Evrensel. În plus, Günlük Evrensel a avut o echipă editorială diferită de cea a lui Yeni Evrensel. De asemenea, reclamanții au susținut că confiscarea Günlük Evrensel a încălcat articolele 6 și 10 din Convenție, deoarece, printre altele, deciziile de criză nu au fost motivate în mod corespunzător. 13. La 25 septembrie 2001, reclamanții au scris Ministerului Justiției și au solicitat eliberarea unei ordine scrise împotriva ordinelor de criză. Între timp, procurorul Zeytinburnu a depus o serie de acuzații penale împotriva reclamanților din cauza faptului că au încălcat ordinul de oprire prin emiterea unui ziar succesor. Acuzațiile au fost aderate și examinate de Tribunalul Penal Zeytinburnu de Primă Instanță. La 26 decembrie 2001, Curtea a achitat reclamanții deoarece a constatat că cele două ziare în cauză nu au avut legătură cu acestea. Curtea a revocat, de asemenea, mandatele de confiscare, care erau deja executate până atunci. 15. art. 2 suplimentar din Actul de presă: „În cazul în care infracțiuni [precționate la art. 312 § 2 din Codul Penal] ... și cele care amenință securitatea națională și moralele generale sunt comitete prin intermediul presei, publicația relevantă poate fi ordonată să fie închisă de către instanța competentă pentru o perioadă de trei zile până la o lună. Orice publicație care reușește în mod evident o publicație anterioară care a fost ordonată astfel ... este confiscată de un mandat care urmează să fie emis de un tribunal de magistrați.”