Saygili și Falakaoglu împotriva Turciei (nr. 2)

Reclamanții s-au născut în 1966 și, respectiv, 1974 și trăiesc în Istanbul. Ele sunt, respectiv, proprietarul și redactorul-șef al unui ziar zilnic numit Yeni Evrensel. La 23 octombrie 2000, la plata unei anumite sume de bani, ziarul Yeni Evrensel a publicat trei declarații deținute de deținuți care au fost ținuți în mai multe închisori din Turcia și care au fost condamnați sau judecați pentru a fi implicați în activitățile organizațiilor armate ilegale de stânga. Prin aceste declarații, deținuții au protestat în principal împotriva sistemului penitenciar de tip F pus în aplicare de către Guvern. Ei au declarat, în special, că vor merge în grevă de foame până când guvernul va aboli sistemul penitenciar de tip F. De asemenea, au făcut o serie de alte cereri guvernului, cum ar fi abrogarea Legii nr. 3717 (Legea anti-terrorismului), instanțele de securitate de stat și legile anti-democratice, precum și urmărirea în judecată a celor care au torturat deținuți.

Prima declarație de la pagina 9 a ziarului a fost intitulată „Avertizăm Guvernul care încearcă să pună în aplicare un sistem de celule, noi nu vom intra în celule”, și în părțile sale relevante declarate după cum urmează: „Așa cum am luptat în afara politicilor din 12 septembrie Junta de control al închisorii, În timp ce circularile din 1 august au fost demolate, În timp ce casa de sicriu Eskișehir (prison) a fost forțată să închidă în 1991, întrucât am forțat autoritățile să închidă din nou casa de sicriu Eskișehir din cauza grevelor noastre de foame și am înființat o baricadă împotriva atacurilor asupra oamenilor, astăzi noi, prizoniții revoluționari care au trecut prin aceleași obligații, vor lupta și împotriva acestui atac.

Vom plăti orice costă, dar nu vom intra în celule. De acum pe vocea puternică a rezistenței va resona în închisorile țării noastre. Ca deținuți din cazurile DHKP-C și TKP (ML) păstrate în diferite închisori, începem o grevă nedefinită a foamei de la 20 octombrie 2000 până când se termină agresiunea celulară de tip F și cerințele noastre sunt îndeplinite... Vom muri, dar nu vom intra în celule, trăim rezistența noastră generală, vom câștiga...” 8. A doua declarație de la pagina 10 a ziarului a fost intitulată „Suntem în grevă nedefinită a foamei, vom muri, dar nu vom intra în celule”, și a declarat în părțile sale relevante: „... Cu aceste convingeri și determinare, și împreună cu prizonierii DHKP-C și TKP (ML), am început rezistența grevei foamei pentru o perioadă nedefinită.

Invităm toți prizonierii revoluționari, inclusiv prizonierii cazurilor PKK, să se unească sub steagul de rezistență și să înființeze o baricadă mai puternică și indestructibilă a mintei revoluționiste. Solicitările fundamentale ale rezistenței noastre sunt următoarele: * Inchiserile de tip F eliminate imediat, * Reafirmă toate drepturile deținute în închisoare, * Aboli Legea Anti-Terrorism, * Abolirea protocolului tripartit, * Abolirea instanțelor de securitate a statului și invalidează rezultatul tuturor hotărârilor pronunțate de aceste instanțe, și * Încercați torturatorii și infractorii de masacre… Noi chemăm clasa muncitoare, lucrători, toți oamenii oprimați și oameni revoluționari și îi cerem să ne susțină în această rezistență, pentru care suntem gata să ne sacrificăm viețile pentru onoare umană.

Noi vă cerem să luptați de pe sistemul celular, cel mai critic lanț de agresiune care vizează transformarea vieții în celule. Noi vom muri, dar noi nu vom intra în celule! Rezistența de lungă durată, victoria de lungă durată! În numele deținuților TKIP din toate închisoarele.” 9. În cele din urmă, a treia declarație, care a apărut la pagina 10 din ziar, a fost intitulată „Pentru public” și a făcut apeluri similare cu primele două declarații de mai sus. În special, a solicitat tuturor forțelor care se luptă pentru a câștiga libertatea politică și independența clasifică pentru a lua o poziție împotriva instituției fasciste și pentru a răspândi mișcarea și acțiunilor existente și pentru a nu se conține cu simple declarații.

De asemenea, a solicitat acestor „forțe” pentru a folosi cererea „peniturile de tip F ar trebui închise” ca pârghie pentru propriile cereri politice. 10. La 2 noiembrie 2000, procurorul public șef la Curtea de Securitate de Stat a depus o acuzație de acuzare reclamanților de a publica declarațiile organizațiilor teroriste. Acuzațiile au fost formulate în temeiul articolului 6/2 din Legea nr. 3713, al articolului 2/1 din Legea nr. 5680 (Legea presei) și al articolului 36 din fostul Cod Penal. 11. La 17 aprilie 2001, reclamanții și-au prezentat cererile de apărare Curții de Securitate de Stat din Istanbul, susținând că au publicat doar declarații privind plata unei anumite sume de bani și că nu au avut nici o intenție de a publica punctul de vedere al unei organizații teroriste.

Ei au susținut că procesul lor de către o instanță de securitate a statului pentru exercitarea dreptului lor de a imparti idei ar constitui o încălcare a articolelor 6 și 10 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. 12. În urma ședinței din 17 aprilie 2001, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamanții ca fiind acuzați și condamnați la amenzi grele, de 10.995.840.000 lire turce (TRL) (6.380 euro (EUR)) și, respectiv, de 183.240.000 EUR ( 105 EUR), sumele care au corespuns la 90% din vânzările medii din ziar în luna precedentă. În plus, instanța a decis să interzică publicarea lui Yeni Evrensel timp de trei zile. 13. La 20 aprilie 2001, reclamanții au apelat, susținând că au fost nevinovați de infracțiuni și că sancțiunile impuse lor au fost disproporționate.

14. La 17 septembrie 2001, Curtea de Casație a anulat hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul, declarând că amenzile impuse reclamanților au fost calculate greșit. 15. La 11 decembrie 2001, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul și-a pronunțat hotărârea motivată. Hotărârea Turciei (25 noiembrie 1997, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997VII), instanța a susținut că publicarea declarațiilor organizațiilor teroriste nu este protejată de dreptul la libertate de exprimare, menționând, de asemenea, că libertatea de exprimare nu este absolută și că art. 10 § 2 din convenție nu permite publicarea opiniilor exprimate de organizațiile teroriste armate.

16. La 12 decembrie 2001, reclamanții au apelat din nou și au solicitat Curții de Casație să desfășoare o ședință și să anuleze hotărârea Curții de Securitate de Stat din 11 decembrie 2001. La 15 aprilie 2002, Curtea de Casație a respins cererea reclamanților de audiere și a susținut hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul.

5. The applicants were born in 1966 and 1974 respectively and live in Istanbul. They are, respectively, the owner and the editor-in-chief of a daily newspaper called Yeni Evrensel. 6. On 23 October 2000, on payment of a certain amount of money, Yeni Evrensel newspaper published three declarations by detainees who were being kept in several prisons in Turkey and who were either convicted or being tried on charges of having been involved in the activities of leftwing illegal armed organisations. By these declarations the detainees protested mainly against the F-type prison system put in place by the Government. They stated, in particular, that they would go on hunger strike until the Government abolished the F-type prison system.

They also made a number of other requests to the Government, such as the abrogation of Law no. 3717 (Anti-Terrorism Law), the state security courts and anti-democratic laws as well as prosecution of those who tortured detainees. 7. The first declaration on page 9 of the newspaper was entitled “We warn the Government which tries to put in place a cell system, we will not enter the cells”, and in its relevant parts stated as follows: “As we fought off the 12 September Junta’s policies of controlling the prisons, As the circulars of 1 August were torn off, As the Eskișehir coffin house (prison) was forced to close down in 1991, As we forced the authorities to close down the Eskișehir coffin house once again in 1996 by our hunger strikes and we set up a barricade against the attacks on the people, today we the revolutionary prisoners who have come across the same duties will fight off this attack as well.

We will pay off whatever it costs. But we will not enter the cells. From now on the strong voice of the resistance will resonate in the prisons of our country. As detainees of the DHKP-C and TKP (ML) cases kept in various prisons, we start an indefinite hunger strike from 20 October 2000 until the F-type cell assault ends and our demands are met... We will die but we will not enter the cells, Long live our general resistance, We will win...” 8. The second declaration on page 10 of the newspaper was entitled “We are on indefinite hunger strike, we will die but we will not enter the cells”, and stated in its relevant parts: “...With these beliefs and determination, and together with the prisoners of DHKP-C and TKP (ML) cases, we started our hunger strike resistance for an indefinite period.

We call on all revolutionary prisoners, including the prisoners of PKK cases, to unite under the resistance flag and to set up a stronger and indestructible barricade of revolutionist mind. The fundamental requests of our resistance are as follows: * Abolish F-type prisons immediately, * Reinstate all rights seized in prisons, * Abolish the Anti-Terrorism Law, * Abolish the tripartite protocol, * Abolish the state security courts and invalidate the outcome of all judgments delivered by these courts, and * Try the torturers and perpetrators of massacres… We call on the working class, labourers, all oppressed people and revolutionary people and ask them to support us in this resistance, for which we are ready to sacrifice our lives for human honour.

We call on you to fight off the cell system which is the most critical chain of assault aiming at turning our lives into cells. We will die but we will not enter the cells! Long live resistance, long live victory! In the name of TKIP detainees in all prisons.” 9. Finally, the third declaration, which appeared on page 10 of the newspaper, was entitled “To the public” and made calls similar to the first two declarations above. In particular, it called on all forces struggling to gain political freedom and class independence to take a stand against the fascist establishment and to spread the existing movement and actions and not to content themselves with mere declarations. It also called on these “forces” to use the request “F-type prisons should be closed” as leverage for their own political requests.

10. On 2 November 2000 the Chief Public Prosecutor at the State Security Court filed an indictment charging the applicants with publishing the declarations of terrorist organisations. The charges were brought under section 6/2 of Law no. 3713, section 2/1 of Law no. 5680 (Press Law) and Article 36 of the former Criminal Code. 11. On 17 April 2001 the applicants made their defence submissions to the Istanbul State Security Court. They argued that they had merely published declarations on payment of a certain amount of money and that they had had no intention of publishing the view of any terrorist organisation. They maintained that their trial by a state security court for exercising their right to impart ideas would amount to a breach of Articles 6 and 10 of the European Convention on Human Rights.

12. Following the hearing of 17 April 2001, the Istanbul State Security Court convicted the applicants as charged and sentenced them to heavy fines, of 10,995,840,000 Turkish liras (TRL) (6,380 euros (EUR)) and TRL 183,240,000 (EUR 105) respectively, which sums corresponded to 90% of the newspaper’s average sales in the previous month. The court further decided to ban the publication of Yeni Evrensel for three days. 13. On 20 April 2001 the applicants appealed, arguing that they were innocent of the crime and that the sanction imposed on them was disproportionate. 14. On 17 September 2001 the Court of Cassation quashed the Istanbul State Security Court’s judgment, holding that the fine imposed on the applicants was miscalculated.

15. On 11 December 2001 the Istanbul State Security Court delivered its reasoned judgment. Relying on Article 10 § 2 of the Convention and the Zana v. Turkey judgment (25 November 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997VII), the court held that publication of terrorist organisations’ declarations was not protected by the right to freedom of expression. It also noted that freedom of expression was not absolute and that Article 10 § 2 of the Convention did not permit the publication of views expressed by armed terrorist organisations. 16. On 12 December 2001 the applicants appealed again and asked the Court of Cassation to hold a hearing and to quash the State Security Court’s judgment of 11 December 2001. They claimed that the incriminated declarations did not incite violence or harm national security.

They only exercised their duty to impart political opinions. The applicants also challenged the constitution of the state security courts. 17. On 15 April 2002 the Court of Cassation dismissed the applicants’ request for a hearing and upheld the judgment of the Istanbul State Security Court.