CASE OF GEORGI GEORGIEV v. BULGARIA

Reclamantul s-a născut în 1945 și locuiește în Varna. Reclamantul a lucrat ca stoker la portul Varna. În 1999 a fost respins deoarece noi cerințe nu a îndeplinit au fost introduse pentru poziția sa. Într-o dată neespecificată în octombrie 1999, reclamantul a introdus o acțiune de concediere nejustificată care presupune că: 1) ordinul de concediere nu a fost motivat; 2) a fost indicat în ea că a fost eficace de la o dată anterioară datei de eliberare a acesteia; și 3) nu a fost necesară modificarea cerințelor pentru poziția sa. Într-o hotărâre a Curții de District Varna din 8 iunie 2000, susținută de Curtea Regională Varna la 12 ianuarie 2001, a fost considerată ilegală concedierea reclamantului. Prin apelul fostului angajator al reclamantului, în hotărârea din 8 mai 2002, Curtea Supremă de Cassare a anulat hotărârea Curții Regionale, declarând că aceasta din urmă a aplicat greșit legislația. La 1 august 2002, Curtea Regională Varna a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins cererea reclamantului. 10. La 3 septembrie 2002, reclamantul a interzis în cazare. 11. Curtea Supremă de Cassare a organizat o audiție pentru examinarea recursului reclamantului la 14 octombrie 2004. În o hotărâre finală din 19 noiembrie 2004, Curtea regională a susținut hotărârea și a respins argumentele reclamantului în ceea ce privește presupusa ilegalitate a ordinului de concediere, constatând că: 1) ordinul a indicat motivul juridic pentru concedierea reclamantului, și anume că nu a îndeplinit cerințele relevante; acest lucru a reprezentat un raționament suficient în acest caz; 2) ordinul a intrat în vigoare la data în care a fost notificat, orice altă dată indicată în el ca dată de intrare în vigoare a fost irelevantă; și 3) fostul angajator al reclamantului a beneficiat de discreție, care nu ar putea fi supus unei reexaminări judiciare, pentru a stabili cerințele pentru poziția reclamantului. 12. În decembrie 2004 și februarie 2005, reclamantul a solicitat Curtea de District Varna, în cazul în care dosarul urma să fie arhivat, pentru exemplarele tuturor hotărârilor din acest caz. Potrivit lui, Curtea de District a refuzat să-i furnizeze o copie a hotărârii Curții Regionale Varna din 12 ianuarie 2001 (a se vedea punctul 7 mai sus). Cu toate acestea, reclamantul a înscris o copie a acestei hotărâri cu cererea sa. 13. art. 344 § 1 din Codul Muncii din 1986 prevede că atunci când un angajat consideră că a fost respins în mod incorect, poate aduce o acțiune pentru a contesta legalitatea concedierii. În temeiul articolului 344 § 4, o astfel de acțiune trebuie depusă în fața instanței de district, care trebuie examinată în termen de trei luni. În cazul în care hotărârea instanței de district a fost contestată, instanța regională respectivă trebuie să examineze recursul în termen de o lună de la șederea sa.