CtEDO 27.05.2010 Auto

FACONDIS v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
27.05.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FACONDIS v. CYPRUS (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

PRIMEI DECIZIE DECIZIE 9095/08, de către Dimitrakis FACONDIS împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 27 mai 2010 ca Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 14 februarie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 ianuarie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Dimitrakis Facondis, este un cetățean cipriot născut în 1944 și locuiește în Paphos. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Josephides, un avocat care practică în Athienou. Guvernul cipriot (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 februarie 1993, o acțiune civilă (acțiune nr. 581/93) a fost introdusă de Hellenic Bank Ltd („reclamantul”) împotriva reclamantului în fața Curții de District din Paphos, care solicită recuperarea unui împrumut și vânzarea de bunuri ipotecate. La 22 noiembrie 2001, în urma unui acord între părți, a fost eliberată de Curtea de District în favoarea reclamantului. Curtea a continuat apoi să decidă contrareclama reclamantului. Audierea reclamantului a început la 29 octombrie 2002 și s-a încheiat la 5 februarie 2004. Hotărârea a fost rezervată în acea zi. La 17 februarie 2005, Curtea de District și-a pronunțat hotărârea de a respinge reclamația reclamantului. În plus, în hotărârea sa, Curtea de District a remarcat că, deși ambele părți și curtea în sine au contribuit la întârzierea examinării cauzei, principala responsabilitate a întârzierii constă în solicitant. La 24 martie 2005, reclamantul a depus un recurs în fața Curții Supreme (apel nr. 98/2005) care a contestat concluziile instanței de primă instanță. Reclamantul s-a încălcat de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 30 din Constituție și al articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii procedurii de primă instanță. Curtea Supremă a respins recursul la 31 octombrie 2007. Curtea Supremă a fost de acord cu și a susținut concluziile instanței de primă instanță. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii pe care a convenit-o cu instanța de primă instanță că reclamantul a fost în primul rând responsabil pentru întârzierea procedurii. În acest sens, a observat, printre altele, În opinia Curții Supreme, întârzierea nu a afectat echitatea procesului. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul prevederii de mai sus cu privire la echitatea procedurii. În special, s-a plâns în legătură cu evaluarea probelor de către Curtea de District și cu faptul că Curtea Supremă nu a examinat argumentele sale și a dat o hotărâre motivată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, ca urmare a unui proces nejustificat, a suferit pierderi financiare. În acest sens, el a menționat suma pe care a trebuit să o plătească în urma hotărârii instanței interne și a taxelor juridice pe care le-a suportat. Reclamantul s-a plâns că instanța internă și-a încălcat drepturile în temeiul articolelor 17 și 18 din Convenție. În sfârșit, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile din Convenție. Lungimea procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii și că nu a avut niciun remediu eficace la dispoziția sa. 1 și 13 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 Fiecare a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate în această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „1. Guvernul dorește să exprime - prin intermediul unei declarații unilaterale - recunoașterea sa că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii nu a îndeplinit cerința de „rațional” menționată la art. 1 din Convenție și nici un „remediat efectiv” menționat la art. 13 pentru încălcarea menționată anterior a fost la dispoziția reclamantului. (2) Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului o sumă globală de 17 000 EUR (cu acoperirea prejudiciilor materiale și morale și a costurilor și cheltuielilor). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și pentru lipsa unui remediu eficace și, prin urmare, o sumă acceptabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz. 3. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul art. 1 (c) din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului. Respectând recunoașterea Guvernului că nu a existat nici o „remediare eficientă” la dispunerea reclamantului, Guvernul a afirmat că a introdus în legislatură (Casă de Reprezentanți) la 14.7.09, legislație specifică pentru crearea de remedii naționale pentru plângeri de încălcare a cerințelor de timp rezonabil de la art. 6 § 1 din Convenție în determinarea drepturilor și obligațiilor civile. Legislativul a încheiat examinarea proiectului de lege relevant (titlul „O lege care oferă remedii eficiente pentru violarea dreptului de a avea drepturi și obligații civile determinate într-un timp rezonabil”) înainte de pauza de Crăciun, și se preconizează că va aproba proiectul de lege imediat ce va relua lucrările legislative la mijlocul ianuarie 2010. 5. Proiectul de lege se aplică plângerii privind durata procedurii judiciare în toate cazurile civile și administrative (în toate nivelurile de jurisdicție); reclamanții pot institui proceduri civile în instanțele de district pentru încălcarea dreptului și plata compensației și pot face acest lucru, de asemenea, atunci când plângerea este cu privire la procedurile judiciare încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se pot face plângeri în ceea ce privește durata procedurii pe care le așteaptă; o parte poate face o cerere la o altă instanță în orice etapă a procedurii pe care le așteaptă, se plânge de lungime și se cere compensare; reclamantul are dreptul de a examina și de a hotărâ asupra plângerii sale și de a compensa încălcarea încălcării; o astfel de cerere poate fi, de asemenea, în ceea ce privește plângerile cu privire la durata procedurii pe care le aștepta la intrarea în vigoare a legii; în plus față de compensarea, Curții Supreme trebuie să acorde instrucțiuni pentru accelerarea procedurii pe care le aștepta; în acest scop, instanța de judecată trebuie să transmită judecată Curții Supreme. 7. Proiectul de lege prevede că, în determinarea problemelor de încălcare și evaluare a compensației în procedurile interne de mai sus, instanța trebuie să ia în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. 8. În plus, Guvernul abordează problema prevenirii unei lungimi necorespunzătoare în cadrul procedurilor judiciare printr-o serie de măsuri de reglementare adoptate sau în curs de desfășurare sau propuse. Unele dintre măsurile sunt rezumate în documentul atașat. Acestea sunt, de asemenea, prezentate în documentul atașat cu privire la Comitetul de Miniștri (1072) (DH) reuniunea din decembrie 2009, deoarece acestea au fost comunicate și secretariatului Comitetului în cadrul reuniunilor bilaterale care au avut loc la Nicosia în iunie 2009. 9. Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentului caz permit Curții dumneavoastră să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. În consecință, Guvernul invită Curții dumneavoastră să scoată cererea din lista sa de cazuri.” Într-un document atașat la declarația, Guvernul a declarat următoarele: „1. Curtea Supremă revizuiește regulile de procedură civilă pentru actualizarea și simplificarea procedurilor de accelerare. Revizuirea este efectuată de către un comitet de judecători ai Curții Supreme în cooperare cu avocatii practici ai Asociației Barorilor Cipru. Lucrările vor fi finalizate până la sfârșitul lunii iulie 2010. 2. Curtea Supremă a alocat unuia dintre judecătorii săi responsabilitatea de a urmări statisticile cazurilor în vârstă și de a informa Curtea Supremă la intervale regulate cu privire la progresul procedurii judiciare. 3. Măsurile disciplinare sunt luate împotriva judecătorilor care nu respectă instrucțiunile Curții Supreme prezentate în conformitate cu Regulamentul de procedură pentru eliberarea în timp util a hotărârilor. 4. Serviciul de stenotip care înlocuiește stenotipurile și, astfel, evită întârzierile cauzate de nevoia transcrierii înregistrărilor procedurilor a fost introdus în legătură cu procedurile din toate instanțele de asize. Se iau măsuri pentru prelungirea acesteia și la alte proceduri judiciare. 5. Informatizarea Serviciului Judiciar care se preconizează să rezolve multe probleme va începe foarte curând. Guvernul a aprobat deja recrutarea personalului necesar. Va fi dusă în două faze. Prima fază va acoperi Curtea Supremă și Curtea de district Nicosia, iar a doua va extinde și la alte instanțe. 6. Guvernul examinează o cerere a Curții Supreme de creștere a numărului de judecători.” Într-o scrisoare din 22 februarie 2010, reclamantul a solicitat Curtea să examineze cererea. El a subliniat că în cererea sa a formulat alte plângeri care au solicitat examinarea de către Curte. Reclamantul a exprimat, de asemenea, opinia că suma menționată în declarația guvernului este inadecvată având în vedere daunele pe care le-a suferit, care includ prejudiciu moral și pecuniare, precum și costurile și cheltuielile pe care le-a suportat atât în fața instanțelor naționale, cât și în această instanță. Într-o scrisoare din 10 martie 2010, Guvernul a informat Curtea că proiectul de lege de instituire a unui recurs intern pentru lungimea procedurii a fost aprobat de legislatură și că legea relevantă (Legea 2 (I)/2010) a intrat în vigoare la 5 februarie 2010. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Sporóδka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwitska v. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§§ 69-98, ECHR 2006 Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). De asemenea, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiție într-un timp rezonabil și de lipsa unui remediu eficace în acest sens în diferite cazuri împotriva Ciprului (a se vedea, de exemplu, Mylonas Cyprus , nr. 14790/06, 11 decembrie 2008; Ouzounian Barret c. Cipru , nr. 2418/05, 18 ianuarie 2007; Gavricides c. Cipru , nr. 15940/02, 1 iunie 2006; Lerios c. Cipru , nr. 68448/01 , 23 martie 2006; Paroutis c. Cipru , nr. 20435/02, 19 ianuarie 2006). Curtea observă că declarația guvernului conține o recunoaștere clară a încălcării articolelor 6 § 1 și 13 din convenție. În plus, Curtea ia cunoștință de intrarea în Legea 2(I)/2010 de stabilire a unor măsuri naționale de remediere a plângerilor de încălcare a cerinței de timp rezonabil de la art. 6 § 1 din Convenție. În ultimul rând, Curtea este convinsă că suma totală oferită reclamantului de către Guvern în compensare pentru daune și costuri morale și cheltuieli constituie o soluție adecvată pentru lungimea excesivă a procedurii având în vedere toate circumstanțele cazului și că această sumă este în conformitate cu sumele acordate de Curte în alte cazuri similare. În acest context, Curtea consideră că nu mai este justificată să continue examinarea acestei părți a cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Restante plângeri În ceea ce privește încălcările reclamantelor în temeiul articolelor 6, 13, 17 și 18 din Convenția și al Protocolului nr. 1 sunt vizate, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 6 §§ 1 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; Decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă