CtEDO 03.06.2010 AI

EMIN AND OTHERS v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
03.06.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
EMIN AND OTHERS v. CYPRUS (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Cererile nr. 59623/08, 3706/09, 16206/09, 25180/09, 32744/09, 36499/09 și 57250/09

de Semral Emin și Alții, Nazli Gürtekin și Alții, Fatma Aybenk Abdullah și Alții, Meryem Arkut și Alții, Ayşe Akay și Alții, Omer Hussein și Alții și Ayşe Eray și Alții

împotriva Ciprului, Greciei și Regatului Unit

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea I), reunită pe 3 iunie 2010 ca Cameră alcătuită din:

Nina Vajić, Președintă,

Christos Rozakis,

Nicolas Bratza,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

George Nicolaou,

judecători,

și André Wampach, Grefier Adjunct al Secțiunii,

Având în vedere cererile introduse mai sus pe 21 noiembrie 2008, 19 decembrie 2008, 18 martie 2009, 21 aprilie 2009, 10 și 30 iunie 2009, 30 septembrie 2009;

După deliberare, hotărăște după cum urmează:

Reclamanții declară că sunt cetățeni ai "Republicii Turce din Ciprul de Nord". Numele, datele de naștere și locurile de reședință sunt detaliate în Anexă. Ei sunt reprezentați înaintea Curții de Dna Y. Renda, avocat care practice în Nicosia.

Faptele cazurilor, așa cum sunt prezentate de reclamanți (enumerați în Anexă), se pot rezuma după cum urmează. Sunt rude ale unor bărbați cipriozi turci care au dispărut în decembrie 1963 sau aprilie-mai 1964 în decursul unor incidente de tensiune și violență crescândă în care cipriozi turci sau sate cipriote turce au fost vizate.

Acești bărbați au fost înscriși ca persoane dispărute, informația fiind comunicată autorităților cipriote, Crucii Roșii și Organizației Națiunilor Unite.

Rămășițele bărbaților dispăruți au fost găsite în decursul exhumărilor efectuate de Comitetul Național al Persoanelor Dispărute al Organizației Națiunilor Unite în 2006-2009. Detalii suplimentare sunt prezentate în Anexă.

În trei cazuri, reclamanții au scris autorităților cipriote cerând informații despre orice investigație în dispariția rudelor lor și/sau descoperirea rămășițelor: în cazul Akay și Alții, nr. 32744/08, prin scrisoare datată 6 mai 2009 adresată Ministrului Afacerilor Interne, în cazul Gürtekin și Alții, nr. 3706/09, prin scrisoare datată 14 noiembrie 2008 adresată Ministrului Afacerilor Interne, și în cazul Arkut și Alții, nr. 25180/09, prin scrisori datate 22 februarie 2009 adresate Procurorului General și Ministrului Afacerilor Interne. Niciun răspuns nu a fost primit.

În cazul acesta, reclamanții au contestat decizia din 1997 de a îndepărta ruda lor, un luptător grec cpriot văzut ultima dată în iulie 1974, din lista persoanelor dispărute după examinarea listei de către Procurorul General al Republicii Cipru; dosarul acestuia a fost comunicat părții cipriote turce pe motivul că a murit din rănile suferite în luptă și nu Comitetului Persoanelor Dispărute. Într-o decizie datată 16 octombrie 2003, Curtea Supremă în jurisdicția apelului a respins cazul pe motivul că nu se referea la o decizie administrativă, ci la un act al Guvernului în afara jurisdicției instanței. Problemele privind persoanele dispărute făceau parte din problema Cipru și cădeau sub puterea autorității politice.

În aceste cazuri depuse în 2006, rudele a cinci bărbați cipriozi turci care au dispărut pe 14 august 1974 după ce au fost luați din case de cipriozi greci înarmaț, au depus cereri conform Articolului 146 din Constituție, pretinzând că Republica Cipru știuse de morțile persoanelor dispărute dar nu căutase cadavrele sau adus vinovații la justiție și că Republica nu luase măsuri necesare pentru a urmări o investigație efectivă pentru a determina locul și soarta persoanelor dispărute. În răspunsul lor, Republica Cipru a declarat că nu fuseseră pasivi dar nu putuseră urmări intenția de a dezgropa și identifica cadavre din cauza acordului între ONU, partea cipriota turcă și ei că exhumările ar fi efectuate printr-un program comun al Comitetului Persoanelor Dispărute. Ei au remarcat și că exhumările începuseră în 2004 și programul indica probabilitatea ca gropi în zona relevantă să înceapă în august 2008. Au contestat că problema cădea sub jurisdicția instanțelor dar sub supravegherea Organizației Națiunilor Unite și sub autoritate și inițiativa Președintelui Republicii.

Într-o decizie datată 29 mai 2008, Curtea Supremă în capacitate de apel a hotărât că soarta persoanelor dispărute cădea sub autoritate a Președintelui Republicii deoarece avea aspect internațional; cazurile prin urmare privau un act al guvernului care nu cădea sub jurisdicție de anulare a Curții Supreme.

Reclamanții se plâng în diferite moduri că Guvernul era responsabil de moartea rudelor lor ca parte a unei campanii planificate și încurajate de Stat de curățire etnică; că rudele lor au fost omorâte ilegal și intenționat de ageni cipriozi greci sau milițe care acționau sub comenzile Ciprului.

Reclamanții se plâng conform Articolului 2 că Guvernul pârât nu a efectuat o investigație efectivă în dispariția și omorurile rudelor lor deși toată informația necesară fusese furnizată autorităților lor. Descoperirea rămășițelor a arătat că rudele lor fuseseră omorâte prin violență și investigații ar trebui efectuate pentru a găsi și pedepsi făptașii.

Reclamanții se plâng conform Articolului 3 că dispariția și descoperirea rămășițelor au cauzat traumă serioasă și suferă angoasă la gândul că ucigași trăiesc liber și duc viață normală. Ei se referă la atitudinea Guvernului care pentru ani negase că ar exista persoane cipriote turce dispărute și declarase 2005 ca an EOKA, prin urmare lăudând membri ai unei organizații teroriste implicați în diverse răpiri și ucideri de cipriozi turci.

Reclamanții se plâng conform Articolului 8 că dispariția tatălui lor când erau tineri i-a lăsat în sărăcie și incertitudine.

Reclamanții se plâng conform Articolului 13 că li s-a negat o cale de atac privind moartea rudei lor.

În final, reclamanții se plâng conform Articolului 14 că rudele lor au fost efectiv supuse unei forme de curățire etnică bazată pe identitatea lor ca cipriozi turci care a arătat discriminare pe motive etnice, religioase, rasiale și politice.

Reclamanții în cinci cazuri (Aybenk Abdullah și Alții (nr. 16206/09), Arkut (nr. 25180/09), Akay și Alții (nr. 32744/09), Hussein și Alții (nr. 36499/09) și în Eray și Alții (nr. 57250/09)) se plâng că Grecia era responsabilă de încălcarea Articolului 2 deoarece au ajutat Republica Cipru să acționeze împotriva populației cipriote turce prin furnizare de pregătire militară și armare și intervenind în afacerile interne. Ei se plâng și că rudele lor au fost omorâte de soldați greci sau milițe care acționau sub comenzile Republicii Greciei alături de forțele cipriote care acționau sub comenzile Republicii Cipru.

În Arkut (nr. 25180/09), reclamanții susțin că ruda lor avea un pașaport britanic și lucra la bază britanică; el fusese ucis în orele de lucru. În opinia lor, Regatul Unit nu reușise să respecte obligația de a efectua investigația necesară când cetățeni ai săi sunt omorâți; nici acel Guvern nu furnizase informație sau despăgubire, deși ruda lor era acoperită de asigurare britanică. Mai mult, deși situația fusese amenințătoare pentru viață, autoritățile britanice nu fecese nimic pentru a furniza protecție sau cere protecție de la Guvernul Cipru. Ei invocă Articolele 2 și 13 din Convenție.

În Eray și Alții (nr. 57250/09), reclamanții pretind că unele din unsprezece victime aveau pașaport britanic și toți lucrau la bază britanică. Ei pretind că Regatul Unit este responsabil pe aceleași motive ca și cele stabilite în paragraful de mai sus.

Curtea observă că Republica Cipru, Grecia și Regatul Unit ratificară Convenția la date ulterior evenimentelor în cauză, la 1 ianuarie 1989, 20 noiembrie 1985 și 14 ianuarie 1966 respectiv. În măsura în care plângerile reclamanților se bazează pe fapta dispariției înseși în 1963 sau 1964, Curtea nu are jurisdicție temporală. Această parte a cererii trebuie deci respinsă ca fiind incompatibilă ratione temporis conform Articolelor 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

a. Privind Regatul Unit

Curtea reamintește că în general obligația procedurală cade pe Statul pârât sub jurisdicție căruia ofatarâ era la momentul morții. Articolul 2 nu cere ca legislațiile penale ale statelor membre să prevadă jurisdicție universală în cazuri implicând moartea unuia dintre cetățenii lor.

Curtea nu găsește elemente speciale care să apară în aceste cazuri care ar susține impunerea unei obligații Regatului Unit să efectueze investigația proprie în dispariții care s-au petrecut pe teritoriul și sub jurisdicție Republicii Cipru. Nici nu există drept la despăgubire privind dispariția derivat sub Articolul 2 din cauza faptului de angajare de către unele din rudele reclamanților de Regatul Unit. Nici nu apare temei pentru o găsire de responsabilitate Regatului Unit sub Articolul 3 pentru orice suferință a rudelor din cauza absenței unei investigații în dispariții.

Această parte a cererii este deci incompatibilă ratione personae și materiae și trebuie respinsă conform Articolelor 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

b. Privind Republica Cipru

Curtea reamintește că, conform Articolului 35 § 1 din Convenție, ea poate doar se ocupe cu o problemă "în perioada de șase luni de la data la care a fost luată decizia finală".

În Varnava și Alții v. Turcia, Curtea a avut ocazia să considere aplicarea regulii de șase luni în cazuri privind persoane dispărute din conflictul 1974. Ea a remarcat după cum urmează:

"Într-o situație complexă de dispariție cum ar fi aceasta, decurgând dintr-o situație de conflict internațional, unde se pretinde că există absență completă a oricărei investigații sau contact semnificativ cu autoritățile, se poate aștepta ca rudele să aducă cazul în cel mult mai mulți ani de incident. Dacă există investigație de ceva fel, chiar dacă sporadic și plină de probleme, rudele pot rezonabil aștepta mai mulți ani mai departe până când speranța de progres a fost efectiv dispărută. Unde mai mult de zece ani a trecut, reclamanții ar trebui în general să arate în mod convingător că a existat o anumită progresie continuă și concretă fiind realizată pentru a justifica întârziere suplimentară în a veni la Strasbourg."

Ea a concluzionat:

"Curtea consideră că reclamanții, care au fost printre un grup mare de persoane afectate de dispariții, ar putea în situația excepțională a conflictului internațional unde nicio procedură investigativă normală nu era disponibilă, rezonabil aștepța rezultatele inițiativelor luate de Guvernul lor și Organizația Națiunilor Unite. Aceste proceduri ar fi putut rezulta în măsuri luate de a investiga locuri cunoscute de groape în masă și furniza bază pentru măsuri suplimentare. Curtea este satisfăcută, cu toate acestea, că până la sfârșitul 1990 trebuie să fi devenit aparent că natura problemică, neobligatorie, confidențială a acestor procese nu oferea mai încolo nicio speranță realistă de progres nici în găsire de cadavre nici în contabilizare a soartei rudelor lor în viitorul apropiat."

Reclamanții în Varnava având aplicat la Curte în ianuarie 1990, ei au fost găsiți a fi acționat cu expediere rezonabilă pentru scopurile Articolului 35 § 1 și obiecția preliminară Guvernului a fost respinsă.

În cazurile prezente, care privau dispariții chiar și înainte de conflictul 1974, reclamanții au aplicat la Curte între 21 noiembrie 2008 și 30 septembrie 2009. În lumina concluziei Curții în Varnava, ar trebui să fi devenit aparent, cel mai târziu, până la sfârșitul 1990 că procedura CMP nu reușise să facă niciun progres concret în descoperire a soartei rudelor reclamanților. Nici nu există dovadă în cererile prezente a oricărei alte forme de activitate investigativă post-1990 care ar fi putut furniza reclamanților o indicație, sau posibilitate realistă, de progres privind dispariții rudelor lor și care ar fi putut justifica o nouă întârziere de optsprezece ani sau mai mult în a veni la Strasbourg.

Rezultă că plângerile reclamanților privind absența investigației efective în dispariții ale rudelor lor în 1963-1964 au fost introduse în afara termenului și trebuie respinse în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea în mod unanim

Hotărăște

să amâne

examinarea plângerilor reclamanților împotriva Republicii Cipru privind absența investigației după descoperirea rămășițelor rudelor lor și tratamentul pe care îl suferă ca rezultat;

Declară

restul cererilor inadmisibil.

André Wampach

Nina Vajić

Grefier Adjunct

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-04-03
0,94
EMIN AND OTHERS v. CYPRUS AND OTHER APPLICATIONS
1. The applicants state that they are nationals of the “Turkish Republic of Northern Cyprus”. Their names, dates of birth and places of residence are set out in the Annex. They are represented before the Court by Ms Y. Renda, a lawyer pract
CtEDO 2013-04-02
0,93
GUNESEL AND OTHERS v. CYPRUS AND GREECE
1. The applicants state that they are nationals of the “Turkish Republic of Northern Cyprus”. Their names, dates of birth and places of residence are set out in the Annex. They are represented before the Court by Ms Y. Renda, a lawyer pract
CtEDO 2014-09-23
0,93
EMİN (MUSTAFA) AND OTHERS v. CYPRUS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. The applicants stated that they are nationals of the “Turkish Republic of Northern Cyprus”. Thei
CtEDO 2009-12-01
0,93
COSTAS & THOMAS ORPHANOU v. TURKEY
FOURTH SECTION DECISION AS TO THE ADMISSIBILITY OF Application nos. 43422/04, 4568/05, 4577/05, 4613/05, 4617/05, 4630/05, 4636/05, 4638/05, 4687/05, 4711/05, 4821/05, 4829/05, 4834/05, 4844/05, 4847/05, 4888/05, 4891/05, 4896/05, 4901/05,
CtEDO 2014-08-26
0,93
GENCER AND OTHERS v. CYPRUS
2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. The applicants stated that they are nationals of the “Turkish Republic of Northern Cyprus” and in application no. 28914/14 also nationals of the United
Sursă