EMIN AND OTHERS v. CYPRUS

EMIN AND OTHERS v. CYPRUS (CtEDO, 2010)

SECȚIUNEA I

DECIZIE PARȚIALĂ

PRIVIND ADMISIBILITATEA

Cererile nr. 59623/08, 3706/09, 16206/09, 25180/09, 32744/09, 36499/09 și 57250/09

de Semral Emin și Alții, Nazli Gürtekin și Alții, Fatma Aybenk Abdullah și Alții, Meryem Arkut și Alții, Ayşe Akay și Alții, Omer Hussein și Alții și Ayşe Eray și Alții

împotriva Ciprului, Greciei și Regatului Unit

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea I), reunită pe 3 iunie 2010 ca Cameră alcătuită din:

Nina Vajić, Președintă,

Christos Rozakis,

Nicolas Bratza,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

George Nicolaou,

judecători,

și André Wampach, Grefier Adjunct al Secțiunii,

Având în vedere cererile introduse mai sus pe 21 noiembrie 2008, 19 decembrie 2008, 18 martie 2009, 21 aprilie 2009, 10 și 30 iunie 2009, 30 septembrie 2009;

După deliberare, hotărăște după cum urmează:

FAPTELE

Reclamanții declară că sunt cetățeni ai "Republicii Turce din Ciprul de Nord". Numele, datele de naștere și locurile de reședință sunt detaliate în Anexă. Ei sunt reprezentați înaintea Curții de Dna Y. Renda, avocat care practice în Nicosia.

A. Circumstanțele cazurilor

Faptele cazurilor, așa cum sunt prezentate de reclamanți (enumerați în Anexă), se pot rezuma după cum urmează. Sunt rude ale unor bărbați cipriozi turci care au dispărut în decembrie 1963 sau aprilie-mai 1964 în decursul unor incidente de tensiune și violență crescândă în care cipriozi turci sau sate cipriote turce au fost vizate.

Acești bărbați au fost înscriși ca persoane dispărute, informația fiind comunicată autorităților cipriote, Crucii Roșii și Organizației Națiunilor Unite.

Rămășițele bărbaților dispăruți au fost găsite în decursul exhumărilor efectuate de Comitetul Național al Persoanelor Dispărute al Organizației Națiunilor Unite în 2006-2009. Detalii suplimentare sunt prezentate în Anexă.

În trei cazuri, reclamanții au scris autorităților cipriote cerând informații despre orice investigație în dispariția rudelor lor și/sau descoperirea rămășițelor: în cazul Akay și Alții, nr. 32744/08, prin scrisoare datată 6 mai 2009 adresată Ministrului Afacerilor Interne, în cazul Gürtekin și Alții, nr. 3706/09, prin scrisoare datată 14 noiembrie 2008 adresată Ministrului Afacerilor Interne, și în cazul Arkut și Alții, nr. 25180/09, prin scrisori datate 22 februarie 2009 adresate Procurorului General și Ministrului Afacerilor Interne. Niciun răspuns nu a fost primit.

B. Legislația și practica internă relevante

În cazul acesta, reclamanții au contestat decizia din 1997 de a îndepărta ruda lor, un luptător grec cpriot văzut ultima dată în iulie 1974, din lista persoanelor dispărute după examinarea listei de către Procurorul General al Republicii Cipru; dosarul acestuia a fost comunicat părții cipriote turce pe motivul că a murit din rănile suferite în luptă și nu Comitetului Persoanelor Dispărute. Într-o decizie datată 16 octombrie 2003, Curtea Supremă în jurisdicția apelului a respins cazul pe motivul că nu se referea la o decizie administrativă, ci la un act al Guvernului în afara jurisdicției instanței. Problemele privind persoanele dispărute făceau parte din problema Cipru și cădeau sub puterea autorității politice.

În aceste cazuri depuse în 2006, rudele a cinci bărbați cipriozi turci care au dispărut pe 14 august 1974 după ce au fost luați din case de cipriozi greci înarmaț, au depus cereri conform Articolului 146 din Constituție, pretinzând că Republica Cipru știuse de morțile persoanelor dispărute dar nu căutase cadavrele sau adus vinovații la justiție și că Republica nu luase măsuri necesare pentru a urmări o investigație efectivă pentru a determina locul și soarta persoanelor dispărute. În răspunsul lor, Republica Cipru a declarat că nu fuseseră pasivi dar nu putuseră urmări intenția de a dezgropa și identifica cadavre din cauza acordului între ONU, partea cipriota turcă și ei că exhumările ar fi efectuate printr-un program comun al Comitetului Persoanelor Dispărute. Ei au remarcat și că exhumările începuseră în 2004 și programul indica probabilitatea ca gropi în zona relevantă să înceapă în august 2008. Au contestat că problema cădea sub jurisdicția instanțelor dar sub supravegherea Organizației Națiunilor Unite și sub autoritate și inițiativa Președintelui Republicii.

Într-o decizie datată 29 mai 2008, Curtea Supremă în capacitate de apel a hotărât că soarta persoanelor dispărute cădea sub autoritate a Președintelui Republicii deoarece avea aspect internațional; cazurile prin urmare privau un act al guvernului care nu cădea sub jurisdicție de anulare a Curții Supreme.

PLÂNGERILE

A. Plângeri împotriva Ciprului

Reclamanții se plâng în diferite moduri că Guvernul era responsabil de moartea rudelor lor ca parte a unei campanii planificate și încurajate de Stat de curățire etnică; că rudele lor au fost omorâte ilegal și intenționat de ageni cipriozi greci sau milițe care acționau sub comenzile Ciprului.

Reclamanții se plâng conform Articolului 2 că Guvernul pârât nu a efectuat o investigație efectivă în dispariția și omorurile rudelor lor deși toată informația necesară fusese furnizată autorităților lor. Descoperirea rămășițelor a arătat că rudele lor fuseseră omorâte prin violență și investigații ar trebui efectuate pentru a găsi și pedepsi făptașii.

Reclamanții se plâng conform Articolului 3 că dispariția și descoperirea rămășițelor au cauzat traumă serioasă și suferă angoasă la gândul că ucigași trăiesc liber și duc viață normală. Ei se referă la atitudinea Guvernului care pentru ani negase că ar exista persoane cipriote turce dispărute și declarase 2005 ca an EOKA, prin urmare lăudând membri ai unei organizații teroriste implicați în diverse răpiri și ucideri de cipriozi turci.

Reclamanții se plâng conform Articolului 8 că dispariția tatălui lor când erau tineri i-a lăsat în sărăcie și incertitudine.

Reclamanții se plâng conform Articolului 13 că li s-a negat o cale de atac privind moartea rudei lor.

În final, reclamanții se plâng conform Articolului 14 că rudele lor au fost efectiv supuse unei forme de curățire etnică bazată pe identitatea lor ca cipriozi turci care a arătat discriminare pe motive etnice, religioase, rasiale și politice.

B. Plângeri împotriva Greciei

Reclamanții în cinci cazuri (Aybenk Abdullah și Alții (nr. 16206/09), Arkut (nr. 25180/09), Akay și Alții (nr. 32744/09), Hussein și Alții (nr. 36499/09) și în Eray și Alții (nr. 57250/09)) se plâng că Grecia era responsabilă de încălcarea Articolului 2 deoarece au ajutat Republica Cipru să acționeze împotriva populației cipriote turce prin furnizare de pregătire militară și armare și intervenind în afacerile interne. Ei se plâng și că rudele lor au fost omorâte de soldați greci sau milițe care acționau sub comenzile Republicii Greciei alături de forțele cipriote care acționau sub comenzile Republicii Cipru.

C. Plângeri împotriva Regatului Unit

În Arkut (nr. 25180/09), reclamanții susțin că ruda lor avea un pașaport britanic și lucra la bază britanică; el fusese ucis în orele de lucru. În opinia lor, Regatul Unit nu reușise să respecte obligația de a efectua investigația necesară când cetățeni ai săi sunt omorâți; nici acel Guvern nu furnizase informație sau despăgubire, deși ruda lor era acoperită de asigurare britanică. Mai mult, deși situația fusese amenințătoare pentru viață, autoritățile britanice nu fecese nimic pentru a furniza protecție sau cere protecție de la Guvernul Cipru. Ei invocă Articolele 2 și 13 din Convenție.

În Eray și Alții (nr. 57250/09), reclamanții pretind că unele din unsprezece victime aveau pașaport britanic și toți lucrau la bază britanică. Ei pretind că Regatul Unit este responsabil pe aceleași motive ca și cele stabilite în paragraful de mai sus.

DREPTUL

Curtea observă că Republica Cipru, Grecia și Regatul Unit ratificară Convenția la date ulterior evenimentelor în cauză, la 1 ianuarie 1989, 20 noiembrie 1985 și 14 ianuarie 1966 respectiv. În măsura în care plângerile reclamanților se bazează pe fapta dispariției înseși în 1963 sau 1964, Curtea nu are jurisdicție temporală. Această parte a cererii trebuie deci respinsă ca fiind incompatibilă ratione temporis conform Articolelor 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

a. Privind Regatul Unit

Curtea reamintește că în general obligația procedurală cade pe Statul pârât sub jurisdicție căruia ofatarâ era la momentul morții. Articolul 2 nu cere ca legislațiile penale ale statelor membre să prevadă jurisdicție universală în cazuri implicând moartea unuia dintre cetățenii lor.

Curtea nu găsește elemente speciale care să apară în aceste cazuri care ar susține impunerea unei obligații Regatului Unit să efectueze investigația proprie în dispariții care s-au petrecut pe teritoriul și sub jurisdicție Republicii Cipru. Nici nu există drept la despăgubire privind dispariția derivat sub Articolul 2 din cauza faptului de angajare de către unele din rudele reclamanților de Regatul Unit. Nici nu apare temei pentru o găsire de responsabilitate Regatului Unit sub Articolul 3 pentru orice suferință a rudelor din cauza absenței unei investigații în dispariții.

Această parte a cererii este deci incompatibilă ratione personae și materiae și trebuie respinsă conform Articolelor 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

b. Privind Republica Cipru

Curtea reamintește că, conform Articolului 35 § 1 din Convenție, ea poate doar se ocupe cu o problemă "în perioada de șase luni de la data la care a fost luată decizia finală".

În Varnava și Alții v. Turcia, Curtea a avut ocazia să considere aplicarea regulii de șase luni în cazuri privind persoane dispărute din conflictul 1974. Ea a remarcat după cum urmează:

"Într-o situație complexă de dispariție cum ar fi aceasta, decurgând dintr-o situație de conflict internațional, unde se pretinde că există absență completă a oricărei investigații sau contact semnificativ cu autoritățile, se poate aștepta ca rudele să aducă cazul în cel mult mai mulți ani de incident. Dacă există investigație de ceva fel, chiar dacă sporadic și plină de probleme, rudele pot rezonabil aștepta mai mulți ani mai departe până când speranța de progres a fost efectiv dispărută. Unde mai mult de zece ani a trecut, reclamanții ar trebui în general să arate în mod convingător că a existat o anumită progresie continuă și concretă fiind realizată pentru a justifica întârziere suplimentară în a veni la Strasbourg."

Ea a concluzionat:

"Curtea consideră că reclamanții, care au fost printre un grup mare de persoane afectate de dispariții, ar putea în situația excepțională a conflictului internațional unde nicio procedură investigativă normală nu era disponibilă, rezonabil aștepța rezultatele inițiativelor luate de Guvernul lor și Organizația Națiunilor Unite. Aceste proceduri ar fi putut rezulta în măsuri luate de a investiga locuri cunoscute de groape în masă și furniza bază pentru măsuri suplimentare. Curtea este satisfăcută, cu toate acestea, că până la sfârșitul 1990 trebuie să fi devenit aparent că natura problemică, neobligatorie, confidențială a acestor procese nu oferea mai încolo nicio speranță realistă de progres nici în găsire de cadavre nici în contabilizare a soartei rudelor lor în viitorul apropiat."

Reclamanții în Varnava având aplicat la Curte în ianuarie 1990, ei au fost găsiți a fi acționat cu expediere rezonabilă pentru scopurile Articolului 35 § 1 și obiecția preliminară Guvernului a fost respinsă.

În cazurile prezente, care privau dispariții chiar și înainte de conflictul 1974, reclamanții au aplicat la Curte între 21 noiembrie 2008 și 30 septembrie 2009. În lumina concluziei Curții în Varnava, ar trebui să fi devenit aparent, cel mai târziu, până la sfârșitul 1990 că procedura CMP nu reușise să facă niciun progres concret în descoperire a soartei rudelor reclamanților. Nici nu există dovadă în cererile prezente a oricărei alte forme de activitate investigativă post-1990 care ar fi putut furniza reclamanților o indicație, sau posibilitate realistă, de progres privind dispariții rudelor lor și care ar fi putut justifica o nouă întârziere de optsprezece ani sau mai mult în a veni la Strasbourg.

Rezultă că plângerile reclamanților privind absența investigației efective în dispariții ale rudelor lor în 1963-1964 au fost introduse în afara termenului și trebuie respinse în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea în mod unanim

Hotărăște

să amâne

examinarea plângerilor reclamanților împotriva Republicii Cipru privind absența investigației după descoperirea rămășițelor rudelor lor și tratamentul pe care îl suferă ca rezultat;

Declară

restul cererilor inadmisibil.

André Wampach

Nina Vajić

Grefier Adjunct

Președintă

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications nos. 59623/08, 3706/09, 16206/09, 25180/09, 32744/09, 36499/09 and 57250/09

by Semral Emin and Others, Nazli Gürtekin and Others, Fatma Aybenk Abdullah and Others, Meryem Arkut and Others, Ayșe Akay and Others, Omer Hussein and Others and Ayșe Eray and Others

against Cyprus, Greece and the United Kingdom

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3 June 2010 as a Chamber composed of:

Nina Vajić,

President,

Christos Rozakis,

Nicolas Bratza,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

George Nicolaou,

judges,

and André Wampach,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above applications lodged on 21 November 2008, 19 December 2008, 18 March 2009, 21 April 2009, 10 and 30 June 2009, 30

September 2009;

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants state that they are nationals of the “Turkish Republic of Northern Cyprus”. Their names, dates of birth and places of residence are set out in the Annex. They are represented before the Court by Ms

Y.

Renda, a lawyer practising in Nicosia.

A.

The circumstances of the cases

The facts of the cases, as submitted by the applicants (listed in the Annex), may be summarised as follows. They are relatives of Turkish Cypriot men who went missing in either December 1963 or April-May 1964 during incidents of mounting tension and violence in which Turkish Cypriots or Turkish-Cypriot villages were targeted.

These men were listed as missing persons, the information being given to the Cypriot authorities, the Red Cross and the United Nations.

The remains of the missing men have been found during exhumations carried out by the United Nations Committee for Missing Persons in 2006

‑

In three cases, the applicants wrote to Cypriot authorities requesting information about any investigation into the disappearance of their relative and/or the discovery of the remains: in

Akay and Others

, no. 32744/08, by letter dated 6 May 2009 to the Minister of the Interior, in

Gürtekin and Others

, no. 3706/09, by letter dated 14 November 2008 to the Minister of the Interior and in

Arkut and Others

, no. 25180/09, by letters dated 22

February 2009, to the Attorney-General and to the Minister of the Interior. No reply was received.

B.

Relevant domestic law and practice

1253/00)

In this case, the claimants challenged the decision in 1997 to remove their relative, a Greek Cypriot combatant last seen in July 1974, from the list of missing persons after examination of the list by the Attorney-General of Republic of Cyprus; his file was communicated to the Turkish-Cypriot side instead on the basis that he had died of wounds during the fighting and not to the Committee of Missing Persons. In a decision dated 16 October 2003, the Supreme Court in its appellate jurisdiction rejected the case on the basis that the case did not concern an administrative decision but was an act of Government outside the court's jurisdiction. Matters relating to missing persons were part of the Cyprus problem and fell within the power of the political authority.

In these cases lodged in 2006, the relatives of five Turkish Cypriot men who went missing on 14 August 1974 after they had been taken from their homes by armed Greek Cypriots, lodged applications under Article 146 of the Constitution, claiming that the Republic of Cyprus had known of the deaths of the missing persons but had not searched for the corpses or brought the guilty persons to justice and that the Republic had not taken the necessary actions to pursue an effective investigation to determine the whereabouts and fate of the missing persons. In their response, the Republic of Cyprus stated that they had not been passive but had been unable to pursue their intentions to exhume and identify corpses due to the agreement between the UN, the Turkish Cypriot side and themselves that exhumations would be conducted by a common programme of the Committee of Missing Persons. They also pointed out that exhumations had begun in 2004 and the programme indicated the likelihood of the graves in the relevant area would commence in August 2008. They disputed that the matter fell within the jurisdiction of the courts but fell under the supervision of the United Nations and the authority and initiative of the President of the Republic.

In its decision dated 29 May 2008, the Supreme Court in its appellate capacity held that the fate of missing persons fell within the authority of the President of the Republic as it had an international aspect; the cases therefore concerned an act of government which did not fall within the jurisdiction to annul of the Supreme Court.

COMPLAINTS

A. Complaints against Cyprus

The applicants complain variously that the Government were responsible for the killing of their relatives as part of a planned and State-encouraged campaign of ethnic cleansing; that their relatives were unlawfully and intentionally killed by Greek Cypriot agents or militia acting under the orders of Cyprus.

The applicants complain under Article 2 that the respondent Government failed to carry out an effective investigation into the disappearance and killings of their relatives even though all necessary information had been provided to their authorities. The discovery of the remains disclosed that their relatives had been killed by violence and investigations should be carried out to find and punish the perpetrators.

The applicants complain under Article 3 that the disappearance and discovery of the remains inflicted serious trauma on them and they suffer anguish at the thought that the killers live freely and lead normal lives. They refer to the attitude of the Government which had denied for years that there were any Turkish Cypriot missing persons and had declared 2005 as EOKA year, thereby praising members of a terrorist organisation involved in various of the abductions and killings of Turkish Cypriots.

The applicants complain under Article 8 that the disappearance of their father when they were young left them in poverty and uncertainty.

The applicants complain under Article 13 that they were denied a remedy in respect of the death of their relative.

Finally, the applicants complain under Article 14 that their relatives were effectively subject to a form of ethnic cleansing based on their identity as Turkish Cypriots which disclosed discrimination based on ethnic, religious, racial and political motives.

B. Complaints against Greece

The applicants in five cases (

Aybenk Abdullah and Others

(no.

16206/09),

Arkut

(no. 25180/09),

Akay and Others

(no. 32744/09),

Hussein and Others

(no. 36499/09), and in

Eray and Others

(no. 57250/09)) complain that Greece was responsible for the violation of Article 2 as they helped the Republic of Cyprus to act against the Turkish-Cypriot population by providing military training, and armaments and intervening in internal affairs. They also complain that their relatives were killed by Greek soldiers or militia acting under the orders of the Republic of Greece alongside the Cypriot forces acting under the orders of the Republic of Cyprus.

C. Complaints against the United Kingdom

In

Arkut

(no. 25180/09), the applicants submit that their relative had held a British passport and had been working at the British base; he had been killed during working hours. In their view, the United Kingdom had failed to comply with its obligation to undertake the necessary investigation when its citizens are killed; nor had that Government provided any information or compensation, even though their relative was covered by British insurance. Further even though the situation had been life-threatening, the British authorities had done nothing to give protection or request protection from the Cyprus Government. They invoke Articles 2 and 13 of the Convention.

In

Eray and Others

(no. 57250/09), the applicants claim that some of the eleven victims held British passports and all were working on the British base. They claim that the United Kingdom is responsible on the same grounds as set out in the paragraph above.

THE LAW

The Court observes that the Republic of Cyprus, Greece and the United Kingdom ratified the Convention on dates subsequent to the events concerned, on 1 January 1989, 20 November 1985 and 14 January 1966 respectively. Insofar therefore as the applicants' complaints are based on the event of disappearance itself in 1963 or 1964, the Court lacks temporal jurisdiction (see

Blečić v. Croatia

[GC], no. 59532/00, § 70, ECHR 2006

‑

III;

Varnava and Others v. Turkey

[GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 and 16073/90, § 134, ECHR 2009

‑

...). This part of the application must therefore be rejected as incompatible

ratione temporis

pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

a. Concerning the United Kingdom

The Court recalls that generally the procedural obligation falls on the respondent State under whose jurisdiction the victim was at the time of death. Article 2 does not require member States' criminal laws to provide for universal jurisdiction in cases involving the death of one of their nationals (

Rantsev v. Cyprus and Russia

, no. 25965/04, § 244, 7 January 2010).

The Court finds no special elements arising in these cases which would support the imposition of a duty on the United Kingdom to conduct its own investigation into disappearances which took place within the territory and under the jurisdiction of the Republic of Cyprus. Nor is there any right to compensation in respect of the disappearance derivable under Article 2 due to the fact of employment by some of the applicants' relatives by the United Kingdom. No ground emerges either for a finding of responsibility by the United Kingdom under Article 3 for any suffering of the relatives due to the lack of any investigation into the disappearances.

This part of the application is therefore incompatible

ratione personae

and

materiae

and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

b. Concerning the Republic of Cyprus

The Court recalls that, pursuant to Article 35 § 1 of the Convention, it may only deal with a matter “within a period of six months from the date on which the final decision was taken”.

In

Varnava and Others v. Turkey

(cited above), the Court had occasion to consider the application of the six-month rule in cases concerning missing persons from the 1974 conflict. It noted as follows:

“In a complex disappearance situation such as the present, arising in a situation of international conflict, where it is alleged that there is a complete absence of any investigation or meaningful contact with the authorities, it may be expected that the relatives bring the case within, at most, several years of the incident. If there is an investigation of sorts, even if sporadic and plagued by problems, the relatives may reasonably wait some years longer until hope of progress being made has effectively evaporated. Where more than ten years has elapsed, the applicants would generally have to show convincingly that there was some ongoing, and concrete, advance being achieved to justify further delay in coming to Strasbourg.”

It concluded (at § 170):

“The Court considers that the applicants, who were amongst a large group of persons affected by the disappearances, could, in the exceptional situation of international conflict where no normal investigative procedures were available, reasonably await the outcome of the initiatives taken by their Government and the United Nations. These procedures could have resulted in steps being taken to investigate known sites of mass graves and provided the basis for further measures. The Court is satisfied, however, that by the end of 1990 it must have become apparent that the problematic, non-binding, confidential nature of these processes no longer offered any realistic hope of progress in either finding bodies or accounting for the fate of their relatives in the near future.”

The applicants in

Varnava

having applied to the Court in January 1990, they were found to have acted with reasonable expedition for the purposes of Article 35 § 1 and the Government's preliminary objection to the contrary was rejected.

In the present cases, which concerned disappearances even before the conflict in 1974, the applicants applied to the Court between 21 November 2008 and 30

September 2009. In light of the Court's conclusion in

Varnava

, it should have been apparent, at the very latest, by the end of 1990 that the CMP procedure had failed to make any concrete advance in uncovering the fate of the applicants' relatives (see

Varnava

and Others

, cited above, §§

165 to 166). Nor is there any evidence in the present applications of any other form of investigative activity post-1990 which could have provided to the applicants some indication, or realistic possibility, of progress in relation to their relatives' disappearances and which could have justified a further lapse of eighteen years or more in coming to Strasbourg.

It follows that the applicants' complaints relating to the lack of effective investigation into the disappearances of their relatives in 1963-1964 were introduced out of time and must be rejected in accordance with

Article

35 §§

1 and

4 of the Convention.

2 (b) of the Rules of the Court, to give notice of this part of the applications to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicants' complaints against the Republic of Cyprus concerning the lack of investigation following the discovery of the remains of their relatives and the treatment which they suffer as a result;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

André Wampach

Nina Vajić

Deputy Registrar

President

A N N E X

No.

Application

No.

Applicant name

date of birth

place of residence

Missing person

Date and circumstances of disappearance

Date and location of discovery of body

Details of forensic report

59623/08

Semral Emin (Mustafa)

17/12/1945

Gazimağusa

Asim Sermet Erk (Mustafa)

04/12/1946

Gazimağusa

Huseyin Semih Erk (Mustafa)

04/11/1949

Gönyeli / Lefkoșa

Kutlay Erk (Mustafa)

13/09/1952

Lefkoșa

Mustafa Arif

Last seen by family on 22.12.1963 in hospital in Nicosia after he had suffered a heart attack. Hospital witnesses told the family that on 23. 12.1963 two uniformed Greek Cypriots from the Central Prison had taken him from the ward

Remains found with another body in a backfilled well in Strovolos, south Nicosia on 20 February 2007; identification report dated 23 May 2008; family viewed body on 29 May 2008.

Forensic report dated 10 June 2008; death caused by massive brain damage from gun shot to the head by longbarrelled weapon or high calibre automatic weapon at close proximity.

3706/09

Nazli Gürtekin

28/10/1926

Lefkoșa / Mersin 10

Ali Gürtekin

05/01/1963

Lefkoșa / Mersin 10

Mehmet Salih Gürtekin

19/02/1954

Lefkoșa / Mersin 10

Lema Tavli

25/12/1955

Konya

Serife Gürtekin

05/05/1957

Lefkoșa / Mersin 10

Derviș Mehmet

Last seen 24 December 1963 setting out for Nicosia on foot; the Turkish-Cypriot village of Matyat had been attacked on 23 December by EOKA paramilitaries, the population forced out and the houses looted and set on fire.

Remains found with another in a backfilled well in Strovolos, south Nicosia; identification report dated 29 July 2008;

Forensic report dated 10 June 2008 indicated that he had been killed by a bullet to the head fired at close range.

16206/09

Fatma Aybenk Abdullah

03/01/1938

Mersin

Nazim Aybenk

12/02/1958

London

Goksun Denizhan

24/08/1960

Mersin

Emir Erdinc Aybenk

25/12/1963

Mersin

Abdullay Emirzade

Killed by Greek Cypriot soldiers on 11 May 1964 when his truck was stopped; truck later seen driven by Greek Cypriot soldiers.

Remains found 18-19 January 2008 in a burial site containing another body at Dipkarpaz/Rizokarpasson; identification report dated 3 November 2008; family saw the remains on 7 November 2008.

Forensic report dated 18 November 2008 indicated bullet wound to head and multiple fractures

25180/09

Meryem Arkut

05/04/1937

Lefkoșa / Mersin 10

Mehmet Savas Arkut

12/01/1964

Lefkoșa / Mersin 10

Ahmet Arkut

29/04/1962

Lefkoșa / Mersin 10

Hüseyin Ahmet

Last seen on 11 May 1964, when the bus he was driving for NAAFI was stopped by Greek Cypriot soldiers; he was taken from the bus with another Turkish Cypriot.

Remains located in backfilled well in locality Protaras-Pirki with five other bodies in June 2006; formal identification report dated 29 November 2007; remains handed over to family August 2007.

No forensic report in the file. Bullet hole visible in skull and shrapnel damage to left hip.

32744/09

Ayșe Akay

06/12/1940

Mersion 10

Halil Tomac

26/10/1958

Mersin 10

Akay Osman

07/12/1959

Girne / Mersin 10

Zuhal Keskinel

23/01/1962

Mersin 10

Mesut Akay

09/03/1964

Mersin 10

Mustafa Osman Akay

Last seen on 29 April 1964 driving to deliver groceries, van found abandoned when stopped by Greek-Cypriot paramilitaries.

Identification report 9 April 2009.

Forensic report 16 April 2009; death by bullet to the head.

36499/09

Omer Hussein

27/12/1952

Kent

Hasan Buba

24/03/1958

Girne / Mersin 10

Fahri Egemen

1934

Girne / Mersin 10

Hüseyin Mehmet Baba

Last seen getting off bus in Nicosia on the way to his duty as Cypriot soldier at the tripartite army HQ on 23 December 1963.

Remains found in locality of Strovalos when well was re-opened Sept-Nov 2007 and further three bodies found; identification report 12 February 2009; remains handed over to family on 17 February 2009.

Forensic report dated 3 March 2009 indicated a bullet entry and exit hole to the skull.

57250/09

Ayșe Eray

05/07/1939

Mağusa / Mersin 10

Sadi Esentan

12/08/1952

Mersin 10

Ayse Esentan

1927

Mersin 10

Ayse Aykanat

17/10/1939

Güzelyurt / Mersin 10

Vasviye Aysan

08/03/1957

Güzelyurt / Mersin 10

Salih Aykanat

03/03/1958

Mersin 10

Gulay Inonulu

17/10/1959

Mersin 10

Umit Aykanat

01/04/1962

Güzelyurt / Mersin 10

Melek Ozluses

10/06/1964

Mersin 10

Vijdan Ozanalp

12/03/1939

Mersin 10

Mustafa Ozatli

18/03/1960

Girne / Mersin 10

Duru Ozatli

04/02/1957

Lefkoșa / Mersin 10

Musteyde Hacioglu

1954

Mersin 10

Ayse Esencag

1957

Mersin 10

Fikriye Ozgum

01/04/1937

Girne / Mersin 10

Mustafa Ozgum

27/11/1954

Girne / Mersin 10

Ali Ozgum

04/09/1957

Girne / Mersin 10

Ercan Ozgum

18/03/1959

Girne / Mersin 10

Tunay Ozgum

19/07/1962

Girne / Mersin 10

Fatma Mercanoglulari

13/10/1936

Mersin 10

Fatma Taskan

25/07/1955

Mersin 10

Erbay Goksan

12/02/1949

Mersin 10

Hasan Eray Goksan

06/02/1947

Mersin 10

Zehra Guneysel

08/04/1937

İskele / Mersin 10

Huseyin Guneysel

11/12/1960

İskele / Mersin 10

Mumus Alkim

15/12/1962

Lefkoșa / Mersin 10

Goksel Yusuf

09/02/1939

Melbourne Victoria

Ozel Sehitoglu

30/10/1942

Mersin 10

Aysel Aydin Durusoy

16/08/1947

Mersin 10

Hatice Dimililer

24/10/1930

Mersin 10

Ceylan Celiker

07/07/1951

Mersin 10

Taner Dimililer

04/09/1952

Girne / Mersin 10

Yahya Dimililer

14/02/1954

Mersin 10

Celal Dimililer

01/11/1955

Mersin 10

Husnuye Bitta

02/02/1957

Girne / Mersin 10

Songul Sagdinc

27/08/1959

Mersin 10

Sentac Ari

02/04/1962

Girne / Mersin 10

Mehmet Indiyano

One of the ten passengers last seen on 13 May 1964 on the bus to the British Base at Dhekelia where they worked: Yusuf Tosun (below) was the bus driver. The bus was never found.

Remains found at burial site in a well in Voroklini village in Sept-Oct 2006; handed over to family in April 2009. Identification report 20 May 2009.

Forensic report dated 24 July 2009; two bullets to head, one bullet to right arm.

Kamil Raif Dimililer

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; three bullets to the head, severe traumatic fractures to ribs and left arm bones.

Ahmet Balamagi

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; death by bullet to head; fractures on ribs possibly due to other bullet injuries.

Hasan Mustafa Bari

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; three bullet wounds at least to head (bones fractured severely); one bullet entry wound to the back.

Behiç Hasan Göksan

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; two bullets to head at least; fracture to left leg bone.

Hasan Durmus

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; two bullet wounds to head, three others on left arm, right arm and back.

Yusuf Tosun

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; at least two bullets to the head; at least three fractures by bullets caused to right arm bones, left leg bones (2).

Kemal Enver Veloks

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009, four bullet wounds to head, one to ribs; numerous fractures possibly indicative of ill-treatment before death.

Bayram Mustafa

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; three bullets to the head; bullet fracture on left leg bone.

Hasan Hüseyin Fehmi

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; three, possibly four bullets to the head; traumatic lesion on right foot.

Kemal Mustafa Aydoglani

As above.

As above.

Forensic report dated 24 July 2009; two bullet wounds to head, traumatic fractures of ribs, left leg and left pelvis.