CASE OF KANALA AGAINST SLOVAKIA

Rezoluția CM/ResDH(2010)62 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kanala împotriva Republicii Slovace (domanda nr. 57239/00, hotărârea din 10 iulie 2007, finală la 30 ianuarie 2008 și din 14 octombrie 2008, finală la 6 aprilie 2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza achiziției în 1998 a acțiunii sale într-un bun de către coproprietar, exercitând un drept preventiv, la un preț mai mic decât valoarea pieței (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)62 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Kanala împotriva Republicii Slovace Acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza achiziției, în 1998, a acțiunii sale într-un bun de către coproprieten, exercitând un drept preventiv, la un preț mai mic decât valoarea de piață (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1). Ca urmare a incapacității reclamantului de a menține rambursarea lunară a unei datorii suportate pentru finanțarea achiziției și renovarea unei proprietăți,

în 1998 un oficial de executare (bailiff) a ordonat vânzarea cotei sale în proprietate prin licitație publică. Pe instrucțiunile judecătorului, proprietatea a fost evaluată de un expert în conformitate cu Regulamentul nr. 465/1991. Evaluarea în temeiul regulamentului respectiv nu a reflectat valoarea de piață a proprietăților. În conformitate cu secțiunea 1 litera (a) din regulament, valoarea cotei reclamantului astfel determinată a fi prețul de deschidere pentru vânzarea publică a proprietății. Vânzarea publică a fost anulată după ce coproprietarul și-a exercitat dreptul de isenție în sensul în care el a depus la judecător suma care a corespuns prețului de deschidere. Prin urmare, coproprietarul a achiziționat cota din proprietate a reclamantului la un preț care a fost fixat în lipsa valorii reale de piață.

Curtea Europeană a constatat că măsura contestată a constituit o privatizare a bunurilor, permițând coproprietarului să achiziționeze cota de proprietate a reclamantului la un preț care era sub valoarea pieței sale, autoritățile interne au privat reclamantul de o șansă rezonabilă de a-și vându proprietatea la valoarea sa reală și de a-și rambursa o sumă mai mare de datorii. Curtea a remarcat că nu există nicio justificare public-interes care să permită o astfel de tranzacție în temeiul legislației interne, fără să respecte valoarea reală a proprietății și, prin urmare, interesele legitime ale reclamantului. Prin urmare, nu s-a constatat nici un „echilibru echilibrat” între cererile interesului public (certitudine juridică) și obligația de a proteja drepturile reclamantului.

Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu juste satisfacție Prejudiciu material și moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 114 EUR 114 EUR Plătit la 27/05/2009 b) Măsuri individuale În hotărârea sa cu privire la art. 41, Curtea a indicat că nu ar putea specula prețul pentru care imobilul ar fi fost vândut la licitație publică. Cu toate acestea, având în vedere concluzia ajunsă în hotărârea principală, Curtea a considerat că reclamantul a suferit o pierdere de oportunități reale. Având în vedere natura încălcării constatate și documentele dinaintea acesteia, Curtea a acordat o sumă forfetară de EUR În aceste circumstanțe, nu s-a considerat necesară nicio altă măsură individuală.

II. Măsuri generale Vânzarea proprietății reclamantului a fost efectuată în temeiul Ordinei Execuțiilor din 1995 și al Regulamentului nr. 465/1991. În conformitate cu secțiunea 142 alineatul (2) din Ordinul de Execuție din 1995 în vigoare la momentul material, cea mai mică ofertă la o vânzare de bunuri prin licitație este egală cu prețul stabilit de un aviz expert. O evaluare în temeiul Regulamentului nr. 465/1991, care a fost obligatoriu pentru experți, nu a avut în vedere valoarea de piață a proprietății. De la 09/11/1999, secțiunea 142 alineatul (2) a fost modificată în sensul că cea mai mică ofertă la o vânzare prin licitație de bunuri imobile trebuie să fie egală cu valoarea de piață (§ 33 și 34 din hotărâre).

Regulamentul nr. 465/1991 a fost abrogat cu efect de la 01/01/2004. În temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și (b) din Regulamentul nr. 86/2002, care a intrat în vigoare la 31/12/2003, valoarea generală a proprietăților este valoarea finală determinată în mod obiectiv de un expert și corespunzător unui preț pentru care proprietatea ar putea fi realizată în circumstanțe normale. Începând cu 1999, prețul pe care un co proprietar îl plătește în exercitarea unui drept preventiv trebuie să fie egal cu valoarea de piață a proprietății. În plus, în avizul său din 20/10/1997, Curtea Supremă a susținut că instanțele ar trebui să țină seama de valoarea generală a proprietăților, adică prețul pentru care ar putea fi vândută, atunci când decide dizolvarea proprietății comune și compensarea adecvată în astfel de cazuri.

În plus, Curtea Supremă a afirmat că valoarea generală ar trebui aplicată, de asemenea, în cazul în care un coproprietar l-a profitat de dreptul de a cumpăra proprietatea. Curtea Europeană a remarcat că raționarea Curții Supreme este în conformitate cu opinia sa și, în plus, că legea relevantă a fost modificată ulterior în sensul că cea mai mică ofertă la o vânzare prin licitație de bunuri imobiliare trebuie să-și egaleze valoarea de piață. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu sunt necesare măsuri individuale în acest caz, în afară de plata satisfacției juste acordate de Curte, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Republica Slovacă și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)62 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Kanala against the Slovak Republic (Application No. 57239/00, judgment of 10 July 2007, final on 30 January 2008 and of 14 October 2008, final on 6 April 2009) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions due to the acquisition in 1998 of his share in a property by the co-owner, exercising a pre-emptory right, at a price less than the market value (violation of Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46,

paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)62 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Kanala against the Slovak Republic Introductory case summary This case concerns a violation of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions due to the acquisition in 1998 of his share in a property by the co-owner, exercising a pre-emptory right, at a price less than the market value (violation of Article 1 of Protocol No. 1). As a result of the applicant’s inability to keep up the monthly repayments of a debt incurred to finance the acquisition and refurbishment of a property, in 1998 an enforcement official (bailiff) ordered the sale of his share in the property by public auction.

On the instructions of the bailiff, the property was valued by an expert in accordance with Regulation No. 465/1991. The valuation under that Regulation did not reflect the market value of the property. Pursuant to section 1(a) of the Regulation, the value of the applicant’s share thus determined was to be the opening price for public sale of the property. The public sale was annulled after the co-owner exercised his right of pre-emption in that he deposited with the bailiff the sum which corresponded to the opening price. As a result, the co-owner acquired the applicant’s share in the property at a price which has been fixed in disregard of the actual market value. The European Court found that the contested measure amounted to a privation of possessions.

By permitting the co-owner to acquire the applicant’s share in the property at a price which was below its market value, the domestic authorities had deprived the applicant of a reasonable chance of having the property sold at its actual value and reimbursing a greater amount of his debts. The Court observed that there was no apparent public-interest justification for permitting such a transaction under domestic law in disregard of the actual property value and hence the applicant’s legitimate interests. Consequently no “fair balance” had been struck between the demands of the public interest (legal certainty) and the requirement to protect the applicant’s rights.

I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary and non-pecuniary damages Costs and expenses Total 15 000 EUR 5 114 EUR 20 114 EUR Paid on 27/05/2009 b) Individual measures In its judgment concerning Article 41, the Court indicated that it could not speculate as to the price for which the property would have been sold at public auction. However, in view of the conclusion reached in the principal judgment, the Court considered the applicant to have suffered a loss of real opportunities. Having regard to the nature of the breach found and the documents before it, the Court awarded a lump sum of EUR 15 000 to the applicant in respect of all heads of damage taken together.

In these circumstances, no further individual measure was considered to be necessary. II. General measures The sale of the applicant’s property was carried out under the Executions Order of 1995 and Regulation No. 465/1991. Pursuant to section 142(2) of the Executions Order of 1995 in force at the material time, the lowest bid at a sale of property by auction shall equal the price established by an expert opinion. A valuation under Regulation No. 465/1991, which was binding on experts, did not have regard to the market value of the property. As from 09/11/1999, section 142(2) was amended to the effect that the lowest bid at a sale by auction of immovable property must be equal to its market value (§§ 33 and 34 of the judgment).

Regulation No. 465/1991 was repealed with effect from 01/01/2004. Pursuant to section 3(2)(a) and (b) of Regulation No. 86/2002, which came into effect on 31/12/2003, the general value of property is its final value determined in an objective manner by an expert and corresponding to a price for which the property could be realised in normal circumstances. As from 1999, the price which a co-owner shall pay in exercising a pre-emptive right must equal the market value of the property. Moreover, in its opinion of 20/10/1997 the Supreme Court held that courts should take into account the general value of property, that is the price for which it could actually be sold, when deciding on the dissolution of joint ownership and on adequate compensation in such instances.

The Supreme Court further stated that the general value should also be applied where a co-owner availed him or herself of the pre-emptory right to buy the property. The European Court noted that the Supreme Court’s reasoning was in line with its own view, and furthermore, that the relevant law had been subsequently amended to the effect that the lowest bid at a sale by auction of real property has to equal its market value. III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measures are required in this case, apart from the payment of the just satisfaction awarded by the Court, that the general measures adopted will prevent similar violations and that the Slovak Republic has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies