Rodrigues da Silva și Hoogkamer împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2010)60 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Rodrigues da Silva și Hoogkamer, împotriva Țărilor de Jos (domanda nr. 50435/99, hotărârea din 31 ianuarie 2006, finală la 3 iulie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dreptul reclamanților de a respecta viața lor de familie din cauza refuzului statului contestat de a emite un permis de ședere primului reclamant, un național brazilian (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit,

Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)60 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Rodrigues da Silva și Hoogkamer împotriva rezumatului de caz introductiv Țărilor de Jos Cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața lor de familie din cauza refuzului statului contestat de a emite un permis de reședință primului reclamant, un național brazilian (violație la art. 8). În 1994 primul reclamant a venit în Țările de Jos în cazul în care a locuit cu partenerul ei. Al doilea reclamant s-a născut din această relație în 1996. După încheierea relației, în 1997, tatăl a primit autoritatea parentală asupra copilului. Primul reclamant a stat în Țările de Jos și se ocupă de al doilea reclamant de trei până la patru zile pe săptămână.

Restul săptămânii, al doilea reclamant este îngrijit de bunicii ei paterni. Primul reclamant nu a solicitat un permis de ședere până în 1997. La data nașterii copilului, a rezistat astfel ilegal în Olanda. Solicitarea ei de permis de ședere în 1997 a fost respinsă de autoritățile olandeze, o decizie confirmată prin recurs de către autoritățile administrative și apoi de către instanțe interne. În 2002 a solicitat din nou un permis de ședere, care a fost refuzat. Curtea Europeană a observat că, după acordarea autorității parentale tatălui, prima reclamantă nu a putut să ducă al doilea reclamant în Brazilia fără permisiunea tatălui, ceea ce nu va fi în curs. Astfel, refuzul unui permis de ședere și expulzarea primului reclamant în Brazilia ar rupe în realitate legăturile foarte strânse cu al doilea reclamant, deoarece ar fi imposibil pentru ei să mențină contacte regulate.

Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că „având în vedere consecințele de amploare pe care o expulzie ar avea cu privire la responsabilitățile pe care le are primul reclamant ca mamă, precum și asupra vieții sale de familie cu fiica sa tânără [...], în circumstanțele specifice ale cazului, bunăstarea economică a țării nu depășește drepturile reclamanților în temeiul articolului 8, în ciuda faptului că primul reclamant rezistă ilegal în Țările de Jos la data [nașterii celui de-al doilea reclamant]” (a se vedea §44). Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 145,30 euro 145,30 euro Pagate la 01/08/2006 b) Măsuri individuale Primul reclamant a primit un permis de ședere cu efect retroactiv începând cu 15/07/1999.

Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Autoritățile olandeze au remarcat că, în urma acestei hotărâri, politica olandeză privind art. 8 din convenție a fost adaptată printr-o decizie specială (Wijzigins-Besluit Vreemdelingencirculaire WBV 2007/30), care a fost încorporată în capitolul B2/10 din Orientările privind punerea în aplicare a Actului privind extraterestrii (Vreemdelingencirculaire Autoritățile consideră că, având în vedere efectul direct al hotărârilor instanței europene în Țările de Jos, toate autoritățile în cauză își aliniază practicile la prezenta hotărâre. În acest scop, hotărârea a fost difuzată autorităților de imigrare și publicată în mai multe reviste juridice din Țările de Jos, în special NJCM-Bulletin (2006, nr. 6, pp. 844-851), Cazurile europene privind drepturile omului (2006, nr. 3, pp. 310-316) și Nederlands Juristenblad (2006, nr.17, p. 953). III.

Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos au respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)60 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Rodrigues da Silva and Hoogkamer against the Netherlands (Application No. 50435/99, judgment of 31 January 2006, final on 3 July 2006) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the applicants’ right to respect for their family life du to the respondent state’s refused to issue a residence permit to the first applicant, a Brazilian national (violation of Article 8) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)60 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Rodrigues da Silva and Hoogkamer against the Netherlands Introductory case summary The case concerns a violation of the applicants’ right to respect for their family life due to the refusal by the respondent state to issue a residence permit to the first applicant, a Brazilian national (violation of Article 8). In 1994 the first applicant came to the Netherlands where she lived with her partner. The second applicant was born from this relationship in 1996. After the relationship ended, in 1997, the father was awarded parental authority over the child. The first applicant stayed in the Netherlands and looks after the second applicant three to four days a week.

The rest of the week the second applicant is cared for by her paternal grandparents. The first applicant did not apply for a residence permit until 1997. At the time the child was born, she was thus residing illegally in the Netherlands. Her request for a residence permit in 1997 was rejected by the Dutch authorities, a decision which was confirmed on appeal by the administrative authorities and then by the domestic courts. In 2002 she applied once again for a residence permit, which was refused. The European Court observed that, parental authority having been awarded to the father, the first applicant was not able to take the second applicant with her to Brazil without the father’s permission, which would not be forthcoming.

Thus, the refusal of a residence permit and the expulsion of the first applicant to Brazil would in effect break her very close ties with the second applicant as it would be impossible for them to maintain regular contacts. Therefore, the European Court considered that “in view of the far-reaching consequences which an expulsion would have on the responsibilities which the first applicant has as a mother, as well as on her family life with her young daughter [...], in the particular circumstances of the case the economic well-being of the country does not outweigh the applicants’ rights under Article 8, despite the fact that the first applicant was residing illegally in the Netherlands at the time of [the birth of the second applicant]” (see §44).

I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - - 145,30 euros 145,30 euros Paid on 01/08/2006 b) Individual measures The first applicant was granted a residence permit with retroactive effect as from 15/07/1999. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures The Dutch authorities noted that following this judgment, Dutch policy regarding Article 8 of the Convention has been adapted by a special decision (Wijzigins-Besluit Vreemdelingencirculaire WBV 2007/30), which has been incorporated in chapter B2/10 of the Aliens Act Implementation Guidelines ( Vreemdelingencirculaire ) 2000). The authorities consider that given the direct effect of the European court’s judgments in the Netherlands, all authorities concerned are expected to align their practice to the present judgment.

For that purpose, the judgment was disseminated to the immigration authorities and published in several legal journals in the Netherlands, in particular the NJCM-Bulletin (2006, no. 6, pp. 844-851), European Human Rights Cases (2006, no. 3, pp. 310-316) and Nederlands Juristenblad (2006, no.17, p. 953). III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with their obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies