AFFAIRE SAADI CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2010)67 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Saadi împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 13229/03, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul reclamantului de a fi informat în cel mai scurt termen cu privire la motivele arestării sale [încălcarea articolului 5 alineatul (2) ] (a se vedea detaliile în mai jos) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 57 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)67 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Saadi împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului de a fi informat în cel mai scurt timp cu privire la motivele arestării sale. La sosirea sa în Regatul Unit, reclamantul, un resortisant irakian, solicitase să beneficieze de dreptul de azil. El a fost pus în detenție timp de șapte zile într-un centru de detenție pentru reclamanții de azil pe motiv că dosarul său a fost tratat în cadrul unei proceduri accelerate. Reclamantul a obținut azil la 14/01/2003. Prima dată când reclamantul și-a aflat motivul real al detenției, a fost prin intermediul reprezentantului său, în timp ce a fost deja în detenție timp de 76 de ore. Curtea Europeană a considerat că acest termen nu era compatibil cu cerința articolului 5§2 din lege, de a fi informat cu privire la motivele arestării sale în cel mai scurt termen. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 3 000 EUR 3 000 EUR Plătit la 25/04/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. II. Măsuri generale Motivele pentru arestarea reclamanților de azil la sosirea lor în Regatul Unit sunt prevăzute în formularul IS91R (Remunerații pentru detenție și Bail Rights) (a se vedea punctul 13 din hotărârea Curții) un formular completat este dat reclamanților de azil atunci când sunt deținuți. Acest formular cuprinde o listă de căsuțe de bifat care indică motivul pentru care este autorizată deținerea lor. La momentul deținerii reclamantului, acesta nu introduce o rubrică în formular care să precizeze că motivul deținerii este de a procesa dosarul reclamantului în cadrul unei proceduri accelerate. Formularul a fost modificat în aprilie 2002 pentru a include o căsuță care să indice faptul că deținerea a fost autorizată pentru cererile care pot fi soluționate printr-o procedură accelerată În plus, în iulie 2004 a fost trimisă o instrucțiune tuturor funcționarilor din domeniul imigrației însărcinați cu completarea acestor formulare, care le-au impus să includă toate motivele pentru care detenția este impusă și să nu se limiteze la motivul că deținerea este permisă pentru prelucrarea cererii în cadrul procedurii accelerate. După aceste schimbări, reclamanții de azil în detenție, din cauza procesării dosarului lor în cadrul procedurii accelerate, sunt imediat informați cu privire la motivele deținerii lor. Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 cu ocazia celei de-a 1086-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)67

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Saadi contre Royaume-Uni

(Requête n

o

13229/03, arrêt du 29 janvier 2008, Grande Chambre)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit du requérant d’être informé dans le plus court délai des motifs de son arrestation (violation de l’article 5, paragraphe 2) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)67

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Saadi

contre Royaume-Uni

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne la violation du droit du requérant d’être informé dans le plus court délai des raisons de son arrestation. A son arrivée au Royaume Uni, le requérant, un ressortissant irakien, avait demandé à bénéficier du droit d’asile. Il fut placé en détention pendant sept jours dans un centre de rétention pour les demandeurs d’asile au motif que son dossier était traité dans le cadre d’une procédure accélérée. Le requérant obtint l’asile le 14/01/2003.

La première fois que le requérant s’était vu communiquer le véritable motif de sa détention, c’était par l’intermédiaire de son représentant, alors qu’il se trouvait déjà en détention depuis 76 heures. La Cour européenne a estimé que pareil délai n’était pas compatible avec l’exigence de l’article 5§2, d’être informé des raisons de son arrestation dans le plus court délai.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

3 000 EUR

3 000 EUR

Payé le 25/04/2008

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a considéré que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante. Dans les circonstances, aucune autre mesure ne semble nécessaire.

II.

Mesures générales

Les motifs pour l’arrestation des demandeurs d’asile à leur arrivée au Royaume Uni sont énoncés dans le formulaire IS91R (

Reasons for Detention and Bail Rights)

(voir paragraphe 13 de l’arrêt de la Cour) un formulaire rempli est donné aux demandeurs d’asile lorsqu’ils sont détenus. Ce formulaire comprend une liste de cases à cocher indiquant le motif pour lequel leur détention est autorisée. A l’époque de la détention du requérant, il n’existait pas de case dans le formulaire précisant que le motif de la détention était de traiter le dossier du demandeur dans le cadre d’une procédure accélérée. Le formulaire a été modifié en avril

2002 pour inclure une case indiquant que la détention était autorisée pour les demandes «

pouvant être tranchées par la voie de procédure accélérée

».

De plus, en juillet 2004 une instruction a été envoyée à tous les fonctionnaires de l’immigration chargés de remplir ces formulaires, leur imposant d’inclure tous les motifs pour lesquels la détention s’impose et de ne pas se limiter au seul motif que la détention est permise pour traitement de la demande dans le cadre de la procédure accélérée.

Après ces changements, les demandeurs d’asile en détention, en raison du traitement de leur dossier dans le cadre de la procédure accélérée, sont immédiatement informés des raisons de leur détention.

L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans plusieurs revues juridiques et dans la presse nationale.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres