Odabasi și Kocak împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2010)63 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Odabașć și Koçak/Turcia (Cercetarea nr. 50959/99, Hotărârea din 21/02/2006, definitivă la 3/07/2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o interferență nejustificată în libertatea de exprimare a reclamanților din cauza condamnării lor penale în 1998 pentru publicarea unei cărți pe care instanțele turce au considerat-o calomniatoare cu privire la memoriul d'Atatürk, fondatorul Republicii Turcia, în temeiul art. 1 și 2 din Legea nr. 5816 (încălcarea articolului 10) (a se vedea detaliile în lai) ; A invitat guvernul de la … După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât,

dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)63 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Odabașć și Koçak/Turcia Rezumatul introductiv al cauzei landurilor se referă la o ingerință nejustificată în libertatea de exprimare a reclamanților din cauza condamnării lor penale, în 1998, pentru publicarea unei cărți pe care instanțele turce au considerat-o calomniatoare față de memoriul d'Atatürk, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Legea nr. 5816. Curtea Europeană a luat în considerare următoarele considerente pentru a concluziona că ingerința în libertatea de exprimare a întreprinderilor nu era necesară într-o societate democratică : Cuvintele în speță nu vizau personal Atatürk, ci mai degrabă la ideologia ; lucrarea lor se baza pe informații deja cunoscute de publicul larg și pasajele incriminate nu au solicitat violență (violarea articolului 10). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 450 EUR 2000 EUR 450 EUR Plătite la 26/09/2006 b) Măsuri individuale Dl Odabaș a fost condamnat la 18 luni de închisoare și dl Koçak la o amendă.

La 6/09/99, reclamanții au beneficiat de o suspendare în temeiul Legii nr. 4454 privind suspendarea procedurilor pendinte și a pedepselor în cauzele privind infracțiunile legate de mass-media, care prevedea, de asemenea, în anumite condiții, condamnarea și consecințele acestora. Autoritățile turce au indicat în special că cazierele judiciare ale reclamanților nu includ înregistrarea condamnării lor. Prin urmare, nu au fost considerate necesare alte măsuri individuale. II. Măsuri generale Autoritățile turce au indicat că aplicarea directă a Convenției în dreptul turc a fost consolidată ca urmare a modificării, în 2004, a articolului 90 din Constituție. Autoritățile turce au furnizat un număr mare de exemple de decizii ale procurorilor de a nu da în judecată.

5816 privind infracțiunile împotriva memoriului d'Atatürk și respinge plângerile formulate în temeiul acestei legi, referindu-se la art. 10 din Convenție și la jurisprudența Curții Europene în materie de libertate de exprimare. În aceste decizii se apreciază că dezbaterile pe teme istorice, inclusiv Atatürk și personalitatea sa, nu fac parte din calomnie sau la adresa fondatorului Republicii turce. Lacund în această cauză a fost tradusă în turcă și difuzată autorităților competente, inclusiv Ministerului Justiției și Curții de Casație. III. Constatari din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție.

[1] adoptat de Comitetul pentru Miniștri la 3 iunie 2010 în cadrul celei de-a 1086-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)63 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Odabașı et Koçak contre Turquie (Requête n o 50959/99, arrêt du 21/02/2006, définitif le 3/07/2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une ingérence injustifiée dans la liberté d’expression des requérants en raison de leur condamnation pénale en 1998 pour avoir publié un livre que des juridictions turques ont estimé diffamatoire envers la mémoire d’Atatürk, le fondateur de la République turque, en vertu des articles 1er et 2 de la loi n o 5816 (violation de l’article10) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)63 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Odabașı et Koçak contre Turquie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une ingérence injustifiée dans la liberté d’expression des requérants en raison de leur condamnation pénale, en 1998, pour avoir publié un livre que les juridictions turques ont estimé diffamatoire envers la mémoire d’Atatürk, selon les articles 1er et 2 de la loi n o 5816. La Cour européenne a pris en compte les considérations suivantes pour conclure que l’ingérence dans la liberté d’expression des requérants n’était pas nécessaire dans une société démocratique : les propos en l’espèce ne visaient pas personnellement Atatürk, mais plutôt l’idéologie « kémaliste », les requérants n’avaient pas porté de jugement de valeur et s’étaient bornés, à titre introductif, à faire état de certains événements tout en invitant le lecteur à y réagir ;

leur ouvrage se fondait sur des informations déjà connues du grand public et les passages incriminés n’exhortaient pas à la violence (violation de l’article 10). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total ... 8 450 EUR 2000 EUR 10 450 EUR Payés le 26/09/2006 b) Mesures individuelles M. Odabașı a été condamné à une peine de 18 mois de réclusion et M. Koçak à une amende. Le 6/09/1999, les requérants ont bénéficié d’un sursis en vertu de la loi n o 4454 sur la suspension des procédures pendantes et des peines dans les affaires concernant des infractions liées aux médias, loi qui prévoyait également, sous certaines conditions, l’effacement des condamnations et de leurs conséquences.

Les autorités turques ont indiqué en particulier que les casiers judiciaires des requérants ne comportent pas d’enregistrement de leur condamnation. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire. II. Mesures générales Les autorités turques ont indiqué que l’application directe de la Convention en droit turc avait été renforcée à la suite de la modification, en 2004, de l’article 90 de la Constitution. Les autorités turques ont fourni un grand nombre d’exemples de décisions de procureurs de ne pas poursuivre. Un certain nombre de ces décisions concernent la loi n o 5816 sur les infractions pénales contre la mémoire d’Atatürk, et rejettent les plaintes formulées en vertu de cette loi en faisant référence à l’article 10 de la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne en matière de liberté d’expression.

Dans ces décisions il est estimé que les débats sur des questions historiques, y compris Atatürk et sa personnalité, ne relèvent pas de la diffamation ou de l’insulte à l’égard du fondateur de la République turque. L’arrêt dans cette affaire a été traduit en turc et diffusé aux autorités compétentes, y compris au Ministère de la Justice et à la Cour de cassation. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres