AFFAIRE KANALA CONTRE LA SLOVAQUIE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 62 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kanala împotriva Republicii Slovace (Recherche n 57239/00, Hotărârea din 10 iulie 2007, definitivă la 30 ianuarie 2008 și la 14 octombrie 2008, definitivă la 6 aprilie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la încălcarea dreptului reclamantului la respectarea proprietăților sale ca urmare a dobândirii în 1998 a unui bun imobil de către coproprietarul care își exercită dreptul de preempție, la un preț inferior valorii vonale a bunului (violarea art. 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile din mai jos) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 62 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kanala împotriva Republicii Slovace Sinteza cauzei În ceea ce privește o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor reclamantului, în măsura în care partea pe care o deține într-un bun imobil a fost achiziționată în 1998 la un preț inferior celui al pieței de către coproprietarul care își exercită dreptul de preempție (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Având în vedere că reclamantul a fost în culpă cu plata în rate a contractului de leasing încheiat pentru a finanța achiziționarea și renovarea unui bun, în 1998 un aprod a ordonat licitația din partea reclamantului. În conformitate cu art. 1 alineatul (1) litera (a) din regulament, valoarea reclamantului astfel stabilit trebuia să constituie prețul inițial pentru vânzarea publică a bunului. Vânzarea publică a fost anulată deoarece celălalt coproprietar și-a exercitat dreptul de preempție, prin depunerea unei sume corespunzătoare cu prețul inițial. Prin urmare, coproprietarul a achiziționat partea reclamantului la un preț care fusese stabilit cu disprețul valorii de piață reale. Prin faptul că permiteau celuilalt coproprietar să preia partea reclamantului la un preț inferior valorii sale de piață, autoritățile interne au privat reclamantul de o șansă rezonabilă de a-și vedea partea vândută la valoarea sa reală și, astfel, de a rambursa o parte mai mare din datoriile sale. Curtea a luat notă de faptul că nu a existat nicio justificare aparentă bazată pe interesul public pentru ca dreptul intern să permită o astfel de tranzacție în detrimentul valorii de piață reale a bunului și, prin urmare, al intereselor legitime ale reclamantului. Prin urmare, nu s-a acordat un echilibru corect între cerințele de interes public (securitate juridică) și cele de dreptul la protecția drepturilor reclamantului. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale și morale Provizionare Total 000 EUR 114 EUR 114 EUR Platit la 27/05/2009 b) Măsuri individuale În hotărârea sa cu privire la art. 41, Curtea a precizat că nu este de competența sa să speculeze cu privire la prețul la care bunul ar fi putut fi vândut în cadrul licitației publice. Cu toate acestea, în lumina încheierii sale a hotărârii din acțiunea principală, Curtea a considerat că reclamantul a suferit o pierdere reală de șanse. Având în vedere natura încălcării și a documentelor care i-au fost prezentate, Comisia a acordat reclamantului o sumă forfetară de 15 000 EUR pentru toate prejudiciile suferite și, în aceste circumstanțe, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală. Vânzarea de către reclamant a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile din ordonanța în materie de executare forțată din 1995 și din Regulamentul nr. 465/1991. În conformitate cu art. 142(2) din Ordonanța din 1995? în vigoare în momentul faptelor, cel mai scăzut la vânzarea publică a unui bun trebuia să fie echivalent cu prețul stabilit de către expert. Evaluările efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 465/41/2001, care a legat experții, nu au luat în considerare valoarea de piață a bunului. Regulamentul nr. 465/1991 a fost abrogat cu efect de la 1.1.1/2004. În conformitate cu art. 3(2) (a) și (b) din Regulamentul nr. 86/2002, intrată în vigoare la 31/12/2003, valoarea totală a bunurilor este valoarea sa finală, determinată în mod obiectiv de către un expert și care corespunde prețului la care proprietatea ar putea fi vândută în condiții normale. Din 1999, prețul pe care un coproprietar trebuie să îl plătească atunci când își exercită dreptul de preempție trebuie să fie egal cu valoarea de piață a bunului. În plus, în avizul său din 20/10/1997, Curtea Supremă a considerat că instanțele trebuie să țină seama de valoarea globală a unui bun (adică de prețul la care ar putea fi vândut într-adevăr), atunci când decid asupra dizolvarii de coproprietăți și asupra unei despăgubiri adecvate în acest sens. În plus, Curtea Supremă a indicat că valoarea globală trebuie reținută și atunci când un coproprietar își exercita dreptul de preempțiune pentru a dobândi proprietatea. Curtea Europeană a remarcat că raționamentul Curții Supreme corespundea propriului său punct de vedere și că, în plus, dreptul relevant a fost modificat ulterior pentru a permite ca vânzarea cea mai mică în momentul vânzării publice a unui bun să fie egală cu valoarea de piață a acestuia. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, în afara plății satisfacției echitabile acordate de Curte, că măsurile generale vor preveni încălcări similare și că Republica Slovacă și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 3 iunie 2010 în cadrul celei de-a 1086-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)62

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Kanala contre la République slovaque

(Requête n

o

57239/00, arrêt du 10 juillet 2007, définitif le 30 janvier 2008

et du 14 octobre 2008, définitif le 6 avril 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la violation du droit du requérant au respect de ses biens en raison de l’acquisition en 1998 de sa part d’un bien immobilier par le copropriétaire exerçant son droit de préemption, à un prix inférieur à la valeur vénale du bien (violation de l’article 1 du Protocole n

o

1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)62

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Kanala contre la République slovaque

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une violation du droit au respect des biens du requérant dans la mesure où la part qu’il possédait dans un bien immobilier a été acquise en 1998 à un prix inférieur à celui du marché par le copropriétaire exerçant son droit de préemption (violation de l’article 1er du Protocole n

o

1).

Etant donné que le requérant était dans l’incapacité d’honorer les mensualités de l’emprunt contracté pour financer l’acquisition et la rénovation d’un bien, un huissier a ordonné en 1998 la vente aux enchères de la part du requérant. Suivant les instructions de l’huissier, le bien a été évalué par un expert conformément au Règlement n

o

465/1991. L’évaluation faite selon ce Règlement ne reflétait pas la valeur marchande du bien. Conformément à l’article 1(a) du Règlement, la valeur de la part du requérant ainsi établie devait constituer la mise à prix initiale pour la vente publique du bien. La vente publique a été annulée car l’autre copropriétaire a usé de son droit de préemption, en déposant auprès de l’huissier une somme correspondante à la mise à prix initiale. De ce fait, le copropriétaire a acquis la part du requérant à un prix qui avait été fixé au mépris de la valeur marchande réelle.

La Cour européenne a estimé que la mesure litigieuse s’analysait en une privation de biens. En permettant à l’autre copropriétaire d’acquérir la part du requérant à un prix inférieur à sa valeur marchande, les autorités internes ont privé le requérant d’une chance raisonnable de voir sa part vendue à sa valeur réelle et de rembourser ainsi une part plus importante de ses dettes. La Cour a noté qu’il n’y avait pas de justification apparente fondée sur l’intérêt public pour que le droit interne permette une telle transaction au mépris de la valeur marchande réelle du bien et donc des intérêts légitimes du requérant. En conséquence, il n’a pas été ménagé de juste équilibre entre les exigences de l’intérêt public (la sécurité juridique) et celles du droit à la protection des droits du requérant.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel et moral

Frais & dépens

Total

15

000 EUR

5

114 EUR

20

114 EUR

Payé le 27/05/2009

b) Mesures individuelles

Dans son arrêt concernant l’article 41, la Cour a indiqué qu’il ne lui appartenait pas de spéculer sur le prix auquel le bien aurait pu être vendu lors d’enchères publiques. Toutefois, à la lumière de son conclusion de l’arrêt au principal, la Cour a considéré que le requérant avait subi une perte de chances réelles. Au vu de la nature de la violation et des documents qui lui ont été présentés, elle a octroyé une somme forfaitaire de 15

000 euros au requérant pour tous les préjudices subis. Dans ces circonstances, aucune autre mesure de caractère individuel n’a été considérée comme nécessaire.

II.

Mesures générales

La vente de la part du requérant a été effectuée en vertu des dispositions de l’ordonnance en matière d’exécution forcée de 1995 et du règlement n

o

465/1991. Conformément à l’article 142(2) de l’ordonnance de 1995? en vigueur au moment des faits, l’enchère la plus basse lors de la vente publique d’un bien devait être équivalente au prix établi par l’expert. Les évaluations réalisées conformément au règlement n

o

465/1991, texte qui liait les experts, ne prenaient pas en compte la valeur marchande du bien.

Le 9/11/1999, l’article 142(2) a été modifié en vue de permettre que la mise à prix la plus basse lors de la vente publique d’un bien corresponde à sa valeur marchande (§§33 et 34 de l’arrêt). Le règlement n

o

465/1991 a été abrogé avec effet au 01/01/2004. Conformément à l’article 3(2) (a) et (b) du règlement n

o

86/2002, entré en vigueur le 31/12/2003, la valeur globale d’un bien est sa valeur finale, déterminée de manière objective par un expert et correspondant au prix auquel le bien pourrait être vendu dans des circonstances normales. Depuis 1999, le prix dont un copropriétaire doit s’acquitter lorsqu’il exerce son droit de préemption, doit être égal à la valeur marchande du bien.

De plus, dans son avis du 20/10/1997, la Cour suprême a estimé que les tribunaux devaient tenir compte de la valeur globale d’un bien (c’est-à-dire du prix auquel il pourrait véritablement être vendu), lorsqu’ils statuent sur la dissolution de copropriétés et sur une indemnisation adéquate en la matière. La Cour suprême a en outre indiqué que la valeur globale devait également être retenue lorsqu’un copropriétaire faisait usage de son droit de préemption pour acquérir le bien.

La Cour européenne a noté que le raisonnement de la Cour suprême correspondait à son propre point de vue et que de plus, le droit pertinent avait été modifié par la suite afin de permettre que l’enchère la plus basse lors de la vente publique d’un bien soit égale à la valeur marchande de celui-ci.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, en dehors du paiement de la satisfaction équitable allouée par la Cour, que les mesures générales vont prévenir des violations semblables et que la République slovaque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres