Komanicky împotriva Slovaciei

Rezoluția CM/ResDH(2010)111 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Komanický împotriva Republicii Slovace (Recherche n 39106/96, Hotărârea din 4 iunie 2002, definitivă la 4 septembrie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza faptului că instanța de apel își examinase cauza în absența sa, în timp ce După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'acumentation.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)111 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Komanický împotriva Republicii Slovace Rezumatul introductiv al cauzei În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, Tribunalul a examinat cauza reclamantului, referitoare la concedierea sa în 1991, în lipsa acesteia, în timp ce a pledat în avans că nu ar putea participa la judecată din motive de sănătate. Reclamantul a furnizat deja scuze pentru absența sa în cursul procedurii în cauză de șapte ori, din diferite motive, atunci când Curtea de apel și-a ținut ultima audiere, fără a lua în considerare, din cauza unei erori tehnice, scrisoarea reclamantului care avertizează cu privire la absența sa.

În aceste circumstanțe, Curtea Europeană a considerat, referindu-se la rolul jucat de aparențe în aprecierea respectării principiului egalității armelor, că reclamantul nu a putut participa pe deplin la proces și să comenteze toate dovezile adunate (încălcarea articolului 6§1).

Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 1000 EUR 100 EUR 1100 EUR Plătit la 02/12/2002 b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul se plânge de mai multe ori de posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii interne puse în discuție din cauza expirării termenelor prevăzute de Codul de procedură civilă ( Într-adevăr, în această perioadă, art. 230 alineatul (2) din CPC prevedea că cererea de redeschidere trebuia făcută în termen de trei ani de la data deciziei interne definitive și în cazul reclamantului, termenul respectiv expirase înainte de data la care Curtea Europeană a fost pronunțată.

În această privință, guvernul slovac a indicat că, având în vedere circumstanțele cauzei, se părea că încălcarea constatată nu a fost cauzată de erori sau deficiențe de procedură de o gravitate atât de gravă încât o îndoială gravă poate fi aruncată asupra rezultatului procedurii interne atacate. Prin urmare, din punctul de vedere al guvernului redeschiderea procedurii interne nu a fost necesară în acest caz. Cu toate acestea, Comitetul a semnalat autorităților slovace că condițiile în care era posibil în acel moment să se solicite redeschiderea unei proceduri interne ca urmare a unei hotărâri a Curții Europene constituiau un obstacol considerabil în calea unor astfel de cereri. În 2005, dispozițiile privind redeschiderea procedurilor au fost modificate.

Dispozițiile modificate prevăd că cererea de redeschidere trebuie făcută în termen de șase luni de la data la care partea interesată ia cunoștință de motivul redeschiderii. În plus, art. 230 alineatul (2) din CPC prevede că, în cazurile în care redeschiderea este solicitată în urma unei hotărâri a Curții Europene, cererea poate fi făcută după expirarea termenului maxim de trei ani de la data hotărârii definitive pe plan intern. Ca urmare a intrării în vigoare a acestor modificări legislative, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii puse în discuție prin hotărârea Curții Europene în fața instanțelor interne.

Cererea sa a fost respinsă de prima instanță la 16 ianuarie 2006. Tribunalul a considerat, în special, că decizia internă atacată nu a fost declarată incompatibilă cu Convenția și că încălcarea constatată nu a fost cauzată de deficiențe de procedură de o astfel de gravitate încât o îndoială serioasă poate fi aruncată asupra rezultatului procedurii interne puse în discuție. Decizia primei instanțe a fost confirmată prin decizia din 6 octombrie 2006. Reclamantul a depus, de asemenea, o acțiune constituțională, care a fost respinsă ca fiind vădit nefondată la 9 decembrie 2009. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II.

Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost publicată în Justičnà Review 11/2002. A fost, de asemenea, trimisă președintelui Curții Supreme și președinților tribunalelor regionale pentru a fi comunicat tuturor judecătorilor. III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că nu mai este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Republica Slovacă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)111 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Komanický contre République slovaque (Requête n o 32106/96, arrêt du 4 juin 2002, définitif le 4 septembre 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit du requérant à un procès équitable du fait que la cour d’appel avait examiné son affaire en son absence alors qu’il avait prévenu qu’il ne pourrait pas assister à l’audience pour raison de santé (violation de l’article 6, paragraphe 1)(voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)111 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Komanický contre République slovaque Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une atteinte au droit à un procès équitable du fait que la cour d’appel avait examiné l’affaire du requérant, relative à son licenciement en 1991, en son absence alors qu’il avait prévenu à l’avance qu’il ne pourrait pas assister à l’audience pour raison de santé. Le requérant avait déjà fourni des excuses pour son absence au cours de la procédure en question à sept reprises, pour différentes raisons, lorsque la Cour d’appel a tenu sa dernière audience sans prendre en considération, en raison d’une erreur technique, la lettre du requérant prévenant de son absence.

Dans ces circonstances, la Cour européenne a considéré, en se référant au rôle joué par les apparences dans l’appréciation du respect du principe de l’égalité des armes, que le requérant n’avait pas pu participer pleinement au procès et commenter toutes les preuves rassemblées (violation de l’article 6§1).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 1000 EUR 100 EUR 1100 EUR Payé le 02/12/2002 b) Mesures individuelles Suite à l’arrêt de la Cour européenne le requérant s’est plaint à plusieurs reprises de l’impossibilité de demander la réouverture de la procédure interne mise en cause en raison de l’expiration des délais prévus par le Code de procédure civile (« CPC »). En effet, à cette époque, l’article 230§2 du CPC prévoyait que la demande de réouverture devait être faite dans un délai de trois ans à partir de la date de la décision interne définitive et dans le cas du requérant, ce délai avait expiré avant la date de l’arrêt de la Cour européenne.

Le gouvernement slovaque a indiqué à cet égard, que vu les circonstances de l’affaire, il semblait que la violation constatée n’était pas due à des erreurs ou défaillances de procédure d’une gravité telle qu’un doute sérieux pusse être jeté sur le résultat de la procédure interne attaquée. En conséquence, de l’avis du gouvernement la réouverture de la procédure interne n’était pas requise dans cette affaire. Cela étant, le Comité a signalé aux autorités slovaques que les conditions dans lesquelles il était possible à cette époque de demander la réouverture d’une procédure interne à la suite d’un arrêt de la Cour européenne constituaient un obstacle considérable aux demandes de ce type. En 2005, les dispositions sur la réouverture des procédures ont été modifiées.

Les dispositions modifiées prévoient que la demande de réouverture doit être faite dans un délai de six mois à partir du moment où la partie intéressée prend connaissance du motif de réouverture. En outre, l’article 230§2 du CPC prévoit que dans les cas où la réouverture est demandée suite à un arrêt de la Cour européenne, la demande peut être faite après l’expiration du délai maximal de trois ans à partir de la date de l’arrêt définitif au plan interne. Suite à l’entrée en vigueur de ces modifications législatives, le requérant a déposé une demande de réouverture de la procédure mise en cause par l’arrêt de la Cour européenne devant les tribunaux internes.

Sa demande a été rejetée par la première instance le 16 janvier 2006. Le tribunal a considéré notamment que la décision interne attaquée n’avait pas été déclarée incompatible avec la Convention et que la violation constatée n’était pas due à des défaillances de procédure d’une gravité telle qu’un doute sérieux puisse être jeté sur le résultat de la procédure interne mise en cause. La décision de la première instance a été confirmée en appel par décision du 6 octobre 2006. Le requérant a également déposé un recours constitutionnel. Celui-ci a été rejeté en tant que manifestement mal fondé le 9 décembre 2009. Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans Justičnà Revue n o 11/2002. Il a également été envoyé au président de la Cour suprême et aux présidents des tribunaux régionaux pour être communiqué à tous les juges. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que plus aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la République slovaque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.